Având aceeași soartă
Cât e tânăr, omul,
de rău nu se teme.
Este ca și pomul
care-înfruntă vreme.
Când se-adună anii
și amprente lasă,
Nici măcar chiar banii,
viața n-o salvează.
La fel e și pomul
bântuit de vreme.
Își pierde tot rodul,
Nu mai este verde.
Având aceeasi soartă,
Și omul și pomul
sfârșesc. Unul pe vatră,
altul sus, la Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Dar vine o vreme
În tăcere, pomul
către cer se-înalță.
Să trăiască, omul,
de la pom învață.
Învață cum să crească,
învață să muncească.
În lumină se răsfață
și către cer se înalță.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzește.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrânește.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.
poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Omul și pomul
Omul se naște din iubire,
Pomul prin încolțire.
Omul crește mare,
Pomul să înalță spre soare.
Pomul frunză verde are
Și se mândrește cu ea tare,
Omul muncește și adună
Și are inimă bună.
Iar când iarna vieții sosește,
Omului părul îi albește,
Pomului ramurile îi trosnesc
Și amândoi îmbătrânesc.
poezie de Vladimir Potlog (22 iulie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Și pomul și omul
Pomului îi stă bine cu roadele,
omului cu faptele.
La pom, florile rodesc,
la om, faptele vorbesc.
Așa dar,
și pomul și omul
își arată rodul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Omul și pomul
Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-și arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!
Prețuind a sa avere,
Pomul ține la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Și dăruiește oricui!
Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Își apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!
Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
Să i-l lase în grădină,
Chiar de n-are nicio vină,
Din mocirlă-l bagă-n tină!
Cine-i omul, ce e pomul?
Omul se încrede-n Domnul,
Pomul știe stăpân omul,
Amândoi trăiesc sub soare,
Fiecare singur moare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca și pomul din grădină
omul are rădăcină.
Pomul crește unde-l pui,
omul doar în țara lui.
catren de Dumitru Delcă (octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iisus Hristos: Ori spuneți că pomul este bun și rodul lui e bun, ori spuneți că pomul e rău și rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaște pomul.
replică din Sfânta Evanghelie după Matei, 12:33 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Durerea pomului
Tată, pomul din grădina noastră,
Părul cel cu pere pergamute,
A-nceput, de-atâta vreme proastă,
Zilnic, spre pădure să se mute.
Nu mai este cum era-nainte,
Toată lumea părăsit îl lasă,
E ca un copil fără părinte,
De când, tată, tu te-ai dus de-acasă.
Și profund plecarea ta îl doare
Și țârâna rădăcina-i strânge,
E ca inima-mi presimțitoare,
Care după tine mereu plânge.
De indiferență nefirească
Pomul vrea să se sălbăticească.
sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt omul...
Sunt omul obosit de vreme,
care de moarte nu se teme.
Cu fruntea sus, privirea dreaptă,
sunt omul căruia,
ce-i este scris, așteaptă.
Că prea devreme m-am născut
este perfect adevărat.
De atunci, prin viață am trecut
și lucruri multe-am învățat.
am învățat cum să muncesc,
am învățat cum să clădesc,
am învățat cum să trăiesc.
De aceea poate am ajuns
să-mi număr anii chiar cu suta.
Soarele meu n-a apus,
pe Bistrița, mai navighez cu pluta.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Controverse
Am scris un poem oblic,
O caligrama.
Cineva spunea: e o directie
Rezolvata dincolo de rama.
Unul rîdea: e o matura,
Va jur ca-i o matura si atît!
Altul plîngea: pomul, pomul
Cu portocale la gît!
Nu se gasea nici un semn.
Atunci Marele Plastic
A dezumflat lumea de gumilastic
Si a cladit-o din lemn.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Știu
Știu ce simte mama, când copiii cresc,
Știu ce simte pomul, când mugurii plesnesc.
Știu ce simte mama, când copilul plânge,
Știu ce simte pomul, când coroana-și frânge.
Când copiii cresc, mama, mult se bucură.
Când muguri plesnesc, pomul, roada-și scutură.
Când copilul plânge, mama îl alintă,
Când creanga se frânge, păsări în pom cântă.
poezie de Dumitru Delcă (15 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pomul vieții
Crește-o frunză, apoi alta
Până coroana e gata,
Crește floare lângă floare,
Rodul vieții este mare.
Pomul vieții suntem noi,
Creștem presărați cu ploi,
Și cu ploi, și cu lumină
În a Raiului grădină.
Printre Evele frumoase,
Veșnic tinere, focoase,
Ne tot dăm, facem ocheade,
Le-avem sub pom cu roade,
Că nu-i șarpe de-ncercare
Să fie cu supărare,
Suntem oameni și dorim
Cât e raiul să iubim.
Domnul vrea și ne-nțelege,
Nu ne lasă steaua rece,
Doar poruncile-i și dorul
Dau iubirii sensul, zborul.
Chiar de cade-o frunză, alta,
Pân' coroana toamna-i gata,
Alte flori vor crește-n floare
Primăvara viitoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poezie... răspuns...
De ce să te plângi când nătângi încă dorm
de ce să crezi pomul că-i prostul enorm
de ce să crezi timpul că-i surd la nevoi
sau sângele scurs e din noi fără voi
Află că pomu-i la fel precum omul
SIMTE citește chiar gându-ți din gnomul
clipa, secunda trăiește-o ca-n pomul
ce-ți crește-n grădina ce-o udă chiar DOMNUL
Zici că îți crește pământul în vene
nu te speria, e doar calciu și lene
plin de grăsimea guiț ce se cerne.
o sperietură-i doar viața-n-final
crezi că sfârșitu-i aici,... în spital
nu înțelegi, nu accepți lapidar,
că-i nemurire, fii sigur... "fatal"!
poezie de Scurtu Sorin Izvoraș (21 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul vieții
L-am simțit cu inima și trupul,
Mi se părea că noaptea-i urlă lupul,
Că i-ar sfâșia și ochii și lumina,
Că s-a născut în lume îi fu vina.
Să fie unic pomul pe pământ?
Să aibă rădăcinile în tină și-n cuvânt?
Să-i fie pronunțată viața de înaintași?
Să lase urme sfinte, roade la urmași?
Întru iubire pomul lasă fructe
Pentru veșnicii necunoscute,
De-aceea stau cu mâinile întinse
Să-l cuprind cu lacrimi și cu vise.
Să-l cuprind cu dragostea din noi
Ca pe o carte scrisă doar în doi,
Pe care-ai noștri copiii s-o citească
Și-n litera luminii ei să crească.
Astfel cunoscut-am pomul vieții mele,
Stă pe munți cu vârful între stele,
Îl păzesc mustind de fericire
Când tu îmi dărui clipe de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să am întotdeauna...
Vreau să am întotdeauna
conștiința de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărților grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zidește cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul și pomul,
toate-s create de Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pomul vecinului
Pomu-acela am să-l tai,
Pare-a fi pomul din rai.
Căci, cu-n măr din el, vecina
Îmi tot caută... pricina.
epigramă de Gheorghe Pârlea (25 ianuarie 2023)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este viața
Viața este o suflare,
sau poate ceva mai mult.
Este scurtă-îmbrățișare
a timpului petrecut.
Viața e o alergare,
maraton fără sfârșit,
După fericirea care
ne-a vrăjit, ne-a amăgit.
Viața e o căutare
într-un timp nedefinit,
A miracolului care
doar în vis ne-a ispitit.
Viața este o fereastră
deschisă spre viitor,
Către care viața noastră
nu are aripi de zbor.
În zadar omul se zbate.
Idealul nu-l atinge.
Viața de trup se desparte,
Omul repede se stinge.
Vreme vine, vreme trece,
Fericirea-i doar un vis,
Rămânem statuie rece,
Cu ochii spre Paradis.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Facere
viața omului - frunza pomului
din grădina raiului
ce-ascunde în definit
taina fructului oprit
pică frunza cade omul
cruce se preface pomul
mugurele înverzește
și omul se omuiește
prin adam scăpat de teamă
femeia devine poamă
poamă-mamă mamă-poamă
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul
Dacă cugeți, iată, omul
E întocmai ca și pomul:
Roade bune de voiești,
Când e mic să-l altoiești.
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (23 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Amprente
Când îți lași amprenta pe ceva,
Nimeni nu mai poate contesta.
Că nu tu ai fost acela,
Cel care a reușit să facă ceva.
Îți spun serios, chiar dacă-ți zâmbesc,
Amprente de tot felul se găsesc.
Se găsesc amprente pe orice ai pus mâna,
Amprente se găsesc oriunde ți-ai lăsat urma.
Amprentele îmi sunt deopotrivă, trecut și viitor,
Nu va dispărea totul, după ce eu am să mor.
Trecutul înseamnă, prin ce am trecut și am facut,
Iar viitorul este ceea ce am crescut.
Amprente precum iubirea, adevărul și dreptatea,
Dau roade dacă coincid cu realitatea.
Și când pomul vieții va înflorii,
Fiecare petală, amprenta ea va fi.
poezie de Ovidiu Kerekes (10 martie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!