Cum aş putea să mă fac înţeleasă?

Cum aş putea
să mă fac înţeleasă?

De parcă cineva
şi-ar mai dori
să înţeleagă pe altcineva
dând cuminte din cap
ca şi cum în aprobări
s-ar afla omenia
când în fond nimeni
nu mai caută
să înţeleagă nimic.

Trăim iată câte-un pic,
câte-un pic fiecare
din drama şi bucuria celuilalt.

Fericiţi că nu
ni s-a întâmplat nouă
indignaţi că nu ni s-a întâmplat nouă
c-un egocentrism mascat
în surâsul de duminică
ziua în care ne facem cruce
ca toţi duşii la biserică.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai uşor, decât să scrii aşa fel, încât să nu înţeleagă nimeni; după cum, din contra, nimic nu-i mai greu decât să exprimi gânduri importante în aşa chip, încât fiecare să le înţeleagă.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste om mai vin şi nenorociri. Le putem afla cauzele, putem să-i învinuim pe ceilalţi, putem să ne închipuim cum ar fi fost viaţa noastră dacă nu s-ar fi întâmplat. Dar n-are nici un rost, s-a întâmplat şi gata.

Paulo Coelho în Al cincilea munte
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte ţări, opera marilor scriitori caută să fie limpezită, degajată şi selecţionată, cu fiecare ediţie nouă. La noi s-a întâmplat pe dos. Urmaşii lui Eminescu i-au încurcat toată opera, aşa încât criticii viitorului vor trebui s-o descurce din nou, ca să arate generaţiilor care vin pe Eminescu aşa cum a fost.

George Topîrceanu în Eminescu şi epigonii lui
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar ştii să-şi înţeleagă esenţa neliniştii ei interioare şi·să se elibereze de frica "nimeni nu mă iubeşte" (înverşunarea că nu este remarcată sau că, după părerea ei, nu este înţeleasă, protejată, iubită, respectată, preţuită pentru devotamentul şi spiritul ei de sacrificiuetc. - şi toate din frica "nimeni nu mă iubeşte"), femeia nu s-ar mai autoumili.

citat din Ana Stratulat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

Nu toţi pot
fi lampagii.

Cineva trebuie
să fie lampa,

iar altcineva
trebuie să şadă,

în camere pustii,
căutând să înţeleagă

ceea ce trebuie luminat.

poezie de Andrea Cohen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce va trece o zi, va fi ceva ce s-a întâmplat ieri. După ce trec două zile, va fi ceva ce s-a întâmplat alaltăieri. Când va trece un an, nimeni nu-şi va mai aminti ce s-a întâmplat.

proverbe coreene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca o pasăre Phoenix umană: după fiecare "trântă", mă ridic şi o iau de la început, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic.

Beatrice Vaisman (9 februarie 2022)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut ca elevii să înţeleagă matematică. Să o înţeleagă ca pe un exerciţiu al minţii. Şi creierul are nevoie de gimnastică. Altfel, nu asimilezi nimic. Asta am învăţat-o de la savantul Moisil, care mi-a fost sfătuitor.

Grigore Gheba în Între viaţă şi moarte
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt încărcaţi încă din copilărie cu grija onorurilor, a bunurilor, a prietenilor şi chiar cu bunurile şi cu onoarea prietenilor. Sunt copleşiţi de treburi, să înveţe limbi, să facă exerciţii; sunt făcuţi să înţeleagă că nu vor fi fericiţi dacă sănătatea, onoarea şi averea lor şi aceea a prietenilor nu va fi în bunăstare; destul un singur lucru să lipsească şi nefericirea e gata. Li se dau astfel sarcini şi treburi care-i hărţuiesc din zori. – Iată, veţi spune, o ciudată manieră de a-i face fericiţi! Ce s-ar putea găsi mai mult pentru a-i face nefericiţi! Cum adică, ce s-ar putea găsi? N-ar trebui decât să li se ia toate grijile; atunci ei s-ar vedea pe ei, s-ar gândi la ceea ce sunt, de unde vin, încotro se îndreaptă: aşa se face că ei sunt mereu ocupaţi şi îndepărtaţi de aceste gânduri. Şi, dacă după ce li s-au pregătit atâtea ocupaţii, tot le mai rămâne un răgaz, sunt sfătuiţi să se distreze, să se joace, pentru a fi ocupaţi.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-te şi luptă în fiecare zi, indiferent de ce s-a întâmplat cu o zi înainte sau ce s-ar putea întâmpla zilele următoare.

citat din Evan Lysacek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi cei îl au pe Bunul Dumnezeu şi Iisus Hristos în sufletele lor.
Fericiţi cei iubesc natura.
Fericiţi cei ce iubesc lumina.
Fericiţi cei ce te îndruma spre înţelepciune.
Fericiţi cei ce te fac sa conştientizezi adevărul.

Fericiţi cei ce iubesc florile.
Fericiţi cei ce iubesc animalele.
Fericiţi cei ce iubesc cerul.
Fericiţi cei ce iubesc iarba.
Fericiţi cei ce iubesc soarele.
Fericiţi cei ce îşi iubesc familia.
Fericiţi cei ce îşi iubesc copiii.
Fericiţi cei ce iubesc muzica.
Fericiţi cei ce iubesc arta.
Fericiţi cei ce iubesc literatura.
Fericiţi cei ce iubesc înţelepciunea.
Fericiţi cei ce iubesc viaţa.
Fericiţi ce ce iubesc universul.
Fericiţi cei ce iubesc planetele şi stelele.
Fericiţi cei ce îşi iubesc aproapele.
Fericiţi cei ce iubesc detaliile.
Fericiţi cei ce caută infinitul.
Fericiţi cei ce caută absolutul.
Fericiţi cei ce caută iubirea altruistă.
Fericiţi cei ce caută sensul vieţii.

Cînepă Ştefan în Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, II
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un piaptăn închis în turn semn că pe acolo a trecut mireasa
şi mirele acesta căutînd-o fericit
parcă nu s-ar fi întîmplat nimic parcă nu s-ar fi întîmplat nimic
ceva straniu în felul de a fi al nuntaşilor un
fel de bucurie ascunsă i love you scrie pe voalul căzut între
mese nimeni nu înţelege dar se minunează cu toţii
cîţiva s-au aşezat în dreptul ferestrei şi s-a lăsat
întuneric atît cît să nu li se vadă feţele deodată
se face frig soarele intră în pămînt ca un metal obosit
lîngă uşă pîndeşte o lumînare toţi s-au speriat
doar mirele caută fericit parcă nu s-ar fi întîmplat nimic

poezie de Costel Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe şi-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Îşi flutură altiţa păşind cu mlădiere,
Şi-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foşnind psalmodiere.

Pe glezne înfăşoară canafi, din ierburi crude,
Desculţă se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Şi-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare şi apune
Îşi împleteşte frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

Mângâie-o rază blândă'ncropită din senin
Alint-un zbor de fluturi şi piaptănă lumina
Se-apleacă grijulie spre solul ebenin,
Şi-şi scutură din palme, cu graţie, sulfina.

Ne curge seva-n vene din reavăn şi-nfrunzit,
Recidivăm în toate c-un crud şi'un ne-ntinat
Natura se întreamă pe-un trup de compozit
Când viaţa ni se-ntoarnă în timp predestinat.

C-o primăvară veche, dar una-atât de Nouă,
Cu iz de sărbătoare pe-un trup de-alt anotimp,
Te-ademenesc, iubite, cu vise pe din două
Îmbracă-mi primăvara, cât încă mai e timp!

poezie de Iolanda Şerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mergând ea tot înainte, a ajuns apoi şi ea la Sfânta Duminică; dar şi aici s-a purtat tot hursuz, cu obrăznicie şi prosteşte. În loc să facă bucatele bune şi potrivite şi să lăie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moşneagului de bine, ea i-a opărit pe toţi, de ţipau şi fugeau nebuni de usturime şi de durere. Apoi bucatele le-a făcut afumate, arse şi sleite, de nu mai era chip să le poată lua cineva în gură... şi când a venit Sfânta Duminică de la biserică, şi-a pus mâinile-n cap de ceea ce-a găsit acasă. Dar Sfânta Duminică, blândă şi îngăduitoare, n-a vrut să-şi puie mintea c-o sturlubatică şi c-o leneşă de fată ca aceasta; ci i-a spus să se suie în pod, să-şi aleagă de-acolo o ladă, care i-a plăcea, şi să se ducă în plata lui Dumnezeu. Fata atunci s-a suit şi şi-a ales lada cea mai nouă şi mai frumoasă; căci îi plăcea să ia cât de mult şi ce-i mai bun şi mai frumos, dar să facă slujbă bună nu-i plăcea. Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-şi ia ziua bună şi binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci porneşte ca de la o casă pustie şi se tot duce înainte; şi mergea de-i pârâiau călcâiele, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după dânsa, s-o ajungă şi să-i ieie lada.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se încăpăţânează să înţeleagă mai mult decât e de înţeles, ajunge să înţeleagă mai puţin decât toţi ceilalţi...

citat din Nicolas Gomez Davila
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu zece sau douăzeci de miliarde de ani în urmă s-a întâmplat ceva - big-bang-ul, evenimentul cu care a început universul nostru. De ce anume s-a întâmplat e cel mai mare mister dintre toate. Faptul că s-a întâmplat e destul de limpede.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburam legaţi

zburam legaţi dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în nişte secole de beznă

lăsam în urmă lumi şi astre
nescrise-n nici un catalog
şi timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viaţă nouă
şi toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut

planete noi şi constelaţii
se-nfiripau din câte-un nimb
şi-acelaş posesiv olimp
năştea la rându-i, filiaţii

pământul ne părea mai mic
la care iar ne vom întoarce
pe nevăzute bolţi şi arce
ca pe lumina unui spic

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte sfere

De ce sunt eu pe lume, când toţi suntem la fel?
Aceleaşi fapte bune, acelaşi caracter
Aceleaşi fapte rele, ce nu se mai opresc
De fiecare dată, mă ierţi şi iar greşesc!

Eu sunt la fel ca tine, căci suntem fiinţe vii!
Dar ce se ascunde în mine, tu nu ai cum să ştii!
De mult ne-am îmbrăcat, cu griji şi cu probleme
Cu aceste haine, ce nu ţin cont de vreme.

Vom fi la fel cu toţi, chiar şi după moarte!
Măcar acolo grija, nimeni n-are s-o poarte!
Şi în alte sfere şi într-o lume nouă!
Unde nici nu ninge, unde nici nu plouă!

De găseşti ca mine, îngheţaţi de ger!
Spune-le, te rog! Căci nu suntem de fier!
Şi dacă vor măcar puţin să înţeleagă!
Căci misterul vieţi, nimeni nu-l dezleagă!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românilor

Vreau toţi să înţeleagă
Că, de trăim ca fraţi,
Un lanţ pe toţi ne leagă:
Al Munţilor Carpaţi!

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!