La teatru
Pornesc pe frânghie, confuză
Și la întoarcere, pe buză,
Oripilată de o gâză,
Înghit sonetul semidoct,
Până ce gâtul tandru, copt,
Se-ntinde stradă, apoi mal,
Pentru furnicile-n aval,
Crescute-n sare de Nepal.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sonată
te iubesc
pentru că ești sonată
și nimeni nu mai știe
să te-ncânte
până la următoarea abatere
voi mângâia o coardă
până îmi va spune și ea
ce sonată ești
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ornamentală
dacă în zilele de Marți
bei cafea
să îți aduci aminte că undeva
într-un secol trecut
nu foarte departe
cineva se golea de ziuă de noapte
apoi aștepta
sperând că va veni altcineva și îl spală
de urmele de smoală
care se potriveau foarte bine
cu zidurile acelei uzine
în care intrai pentru pâine și sare
din care ieșeai pe alte picioare
și sperai la
o candelă ornamentală
sau măcar la o schimbare totală
care să nu degenereze treizeci de ani mai târziu
într-o boală mentală
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
se șterge pământul de ochii mei
și se-așază la masă
își taie liniștit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei și murmură un fel de rugăciune
apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocnește
el doar așa primește
istoria nefericiților îngropați cu scandal
după o noapte și-o zi la spital
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă
până la urmă
moartea s-a decis
să-și facă de petrecanie
în mijlocul drumului
leșinată
pe dâra fumului
pe buza tunului
un soldat
a găsit-o zăcând
se răscolea într-însa
și poate și-n el
pe brațe
a dus-o până dincolo
de întuneric
pe drumul lui
moartea-și dădea duhul
până la urmă...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul absolut
rugăciunea voastră
cuvintele păcătoșilor
luptă pentru pace
pace mânjită cu sânge
pace mânjită cu viață
deținem adevărul absolut
până unul începe să mintă
apoi mințim pe rând
până devine obicei
și adevăr absolut
rugăciunea mea
cuvintele tuturor
mai puțin sfinți
mai puțin aici
mai puțin dincolo
rugăciunea lor
cuvintele unuia singur
care a mințit din datoria
adevărului absolut
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închide ochii
nu este bine să m-apropii
de mijlocul fierbinte al femeii
o pot privi oricând
prin gaura cheii
cum își dezbracă noaptea de pe umeri
de pe coapse
cum se întinde pe smochine arse
închide ochii și atinge
această buză
care-ți vorbește despre lumina
indecentă și difuză
închide ochii, cititorule,
nu te sfii
dar când înghiți în sec
mai bine nu clipi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou în spargă
La limita înspre o dulce rea demență
Am sufletul închis în penitență,
La capătul de pat genunchii strânși ,
Sub coate reci stau ochii mult prea plânși.
Se naște o parâmă și-un cavou,
Ce-mi țin o buză strânsă în ecou;
De strigătul de ciori am obosit,
În prag de ploaie deasă am murit.
Puteam să mă destram ca țesătura,
Din care mă dor toate, iar statura
Descrește din tavan până în hău,
Săpându-mi drumul neted spre cavou.
Cu pietre și cu lemn stă crucea veche,
Ce-aude toaca limpede-n perete;
Stau limpede și eu, ca în vitralii,
Azi tot începe-a trece-n funeralii.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars populi
javrele tac mâlc
în timp ce le scot ochii
putreziciunii
măselele moi
trosnesc în livezi de pin
copți în soare alb
le țin în lesă
până limba de brusture
mă iartă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caligrafia demenței
s-au uscat întrebările-n punctul
final
umezirea urechii
o noapte de greață
de viață
de tine, de mine
copil idiot
când se-aude-nserarea
mută în grabă
strada pe care
ne calcă o frunză
care mă-ntreabă
cum se curbează
gâtul amurgului rece
pământul ne spune
aproape tot timpul
ce se petrece
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fruntea conducerii se schimbă
masacrul celor o sută de porumbei
din piața albastră
a îngreunat conștiința generației biblice
vânătoarea a-nceput într-un vas de lut
și a continuat până pe o bancă pe care
tinerii care se iubesc
își fac analize calorice
apoi traversează în care alegorice
piața albastră și sângerie
netedă ca o coală de hârtie
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capul și... gâtul
E mult prea mic, conform ideilor
Și zic, în căsnicie, că e capul
Bărbatul. De acord, femeilor,
Că sunteți gâtul... Iar ei înghit hapul!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot despre lună
Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,
Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mișună pe mare
Și m-adulmecă de sare.
Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.
Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna fața își întoarnă
Și mă ninge-n iarnă-iarnă.
Iarnă fără lună nu-i.
Lângă ea tu să mă pui.
Smirnă stau, să stai și tu.
Lună-i, Doamne, dar trecu.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vuiet de metale
Blestemul din urmă m-ajunge,
Mă prinde în chingi de oțel,
Săgeata în inimi străpunge,
Cu vârf șlefuit dinspre el.
Se lasă o lespede grea,
Pe mine-n adâncuri îngroapă;
Cu palme de tot mă ferea,
Acum doar furii ne îndoapă.
E liniște-afară furtuni
În mine se zbat să răzbată,
Din resturi încerci să m-aduni,
Dar resturi din mine înoată.
Și ce mai rămâne se-ntinde,
Ca vița de vii pe araci;
Aștepți până rana se prinde,
Cu vârf șlefuit să m-ataci.
Și simt cum desfac de sub tine
Pământul, ce-și cere osândă.
Cu gura căscată-nspre mine,
Diavolul stă azi la pândă.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marisa
la umbra unui pom pitic
Marisa își pregătește
seara florilor de tei
și de-acolo, din bordei,
strânge chipuri de femei tăcând
țesând borangic
pentru bărbații care sapă
șanțuri provizorii
de la carul mare până la carul mic
iar dacă din întâmplare
vreo stea le-a scăpătat
să fie pentru femeile din sat
și pentru copiii care încă
nu i-au aflat
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sare cât să mă omoare
ciutele decapitate
s-au întors pe lângă sate
și le cheamă pe fecioare
fără mamă
despuiate
foaie verde trei alune
babele să se adune
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
carul boilor de tină
se răstoarnă în surdină
ciute, ciute
și cornute
își dau cornul pe lăute
își dau limbile asprite
pe furnici înghesuite
sare cât să ne omoare
un izvor cu apă tare
hora munților din apă
luna coapselor de iapă
ciutele se-ntorc acasă
fă-mă, Doamne, iar, mireasă!
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cina cea de Spaimă
demența mea mormane de pești
iubirea ta copcă
te iubesc! urli cu undița
între dinți
te iubesc... șoptesc eu...
de la prima îngurgitare
a lui Dumnezeu
până la ultima regurgitare
a dracului
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morișca albastră
morișca albastră
tăia în felii subțiri
obrazul nostru
și am rămas nemișcați
până cineva a suflat
iubito
eu plec la război
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Imediat ce apune de ziuă
într-o zi îmi va fi interzis
să mai fiu femeie
așa că va trebui să aleg
între ușă de moschee
sau Zidul Plângerii
poate cel al Cunoașterii
deși miracolul nașterii
n-ar mai fi niciun miracol
asta se-nvață dintr-un
oracol
de la capătul lumii
acolo unde beduinii
fără drum de întoarcere
stau de vorbă cu mărăcinii
și îi trimit
rând pe rând
în corporațiile bisericești
cu aceeași îndârjire
prin care
soarele se rotește pentru
fiecare
de la Sud la Nord
și
oprindu-se într-un fiord
ajută calotele glaciare
fără să vrei
să nu mai fie nici acestea
femei
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Zidul Plângerii
Un alt păcat, mai nou
s-a uscat vâscul
tu n-ai venit
un scaun întors
către răsărit
două mere pe masă, trei
nemușcate
romanță și discuri uzate
o zi, poate șapte,
poate opt,
răstimpul în care trei mere s-au copt
s-a uscat vâscul,
nu cred că-mi pasă
dar am să pun
tacâmuri la masă
pentru două păcate
din măr
și blestem,
pentru șapte-opt zile
în care nu vrem
să ne ducem pașii pe jar încins
să stingem lumina
cerul s-a stins
să strângem și masa
din mărul mușcat
doi sâmburi,
trei sâmburi,
sub vâscul uscat
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inefabulă
să nu generalizăm
infinitul
pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creștetul lui
și-a găsit
odihna
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!