Sonet

Am născocit idei din cenuşă,
din sânge de căpuşă,
coagulat în sacrele artere,
din fresce înnodate în capele.

Am iniţiat croaziere
cu Magellan şi da Gama,
peste porturile din Palma,
atrocităţi în irisul Senei.

Am orchestrat solemn inscripţii
cu ochii gravaţi în pietre,
onyx sculptat în concepte,
rubin al toamnei premoniţii.

Am lăsat timpul să mănânce
împreună cu moliile, din fotoliu
aşteptând să curgă în purgatoriu
un ochi şubred şi dulce.

În deznodământ se nasc ghioceii
din care bunica ţese îmbrăcăminte
cu zâmbete criptate în dendrite
şi cine ştie cifrul cheii?

sonet de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii fiul meu

nenăscut din apele toamnei
din chinurile foamei de dragoste
din cuvântul versului scris
pentru femeia pe care am iubit-o
şi nu te-a născut din ură şi teamă
din pustiul sufletului însetat
din focul cel tainic ieşit de la gura
care a sărutat-o nebuneşte
din golul aruncat pe trepte
din liniile drepte şi lut modelat orbeşte
cifrul ascuns cu grija unui început
din rândurile citite la lumina lunii
din jarul aprins de ochii femeii
ciudate jucării ţi-am modelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să îţi las atingerea

Viaţa e timp,
iar timpul nu există.
E unul dintre acele mituri
spuse de părinţi copiilor,
inconştienţi, de greşeală,
de neadevărul născocit
din dorinţă, sau mai mult neştiinţă,
arzătoare ca un pojar.

Eu voiam doar o şa şi multe păpădii,
dar o satiră plouă indiferent,
încât stelele devin insomnii
şi fumul curge pe ciment.

Se prăbuşesc căile ferate din tunel.
Tună, iar trenul este amputat,
culeg soarele şi mă văd prin el
sunt bucăţi de ceas dereglat.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lună mumificată

Mi-am prins sângele
într-o pânză păcătoasă
adâncită ca o implozie,
în colţul unei oglinzi
croită din glasuri azurii,
croită din sâmburii taifasurilor,
croită din secunde fulgurante,
croită dintr-un material
pe moarte, ce poluează sensul cuvintelor,
explicate în dicţionarul
în care mi-am uitat o secundă
de lumină, de sâmburi, de glasuri,
promisă crinilor
smulşi din caninii tăi uscaţi.

Am învăţat o macara să vorbească
limbile vertebratelor
şi i-au crescut aripi în formă de şenile,
dar integralele mele
fug din carapacea bine definită
a studenţilor, în care vibrează
o sută trei mii de statui îngălbenite
cu piele de cârtiţă.

O lună mumificată
cu pietrele din brăţara ta,
făcută ulterior o ramură,
pe care cresc migrene
însufleţite de spiritele româneşti
din politică şi uneori,
aş vrea ca luna să curgă
peste petalele de trandafir
şi peste ianuarie
cusută cu plăgi,
aşezate milimetric,
în umbra soarelui din faţă
în care o ne trăim sufletele.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te grăbi

Nu te grăbi!
Din zâmbete încă mai răsar oameni,
Ştiai?
Uite cum din bucurii cresc inimi,
Ca florile din lumină,
A primăverii.
Nu te grăbi!
Din mângâieri încă se desenează mâini,
Ştiai?
Uite cum din dor se nasc ochi,
Ca norii din ploaie,
A vieţii...

Nu te grăbi!
Din timp încă mai cresc suflete,
Ştiai?
Uite cum din şoapte se nasc buze,
Ca soarele din curcubeu,
Al vremii...

Nu te grăbi!
Din iubire încă mai sar vieţi,
Ştiai?
Uite cum din tine mă nasc eu,
Ca soarele din umbră,
A visului...

poezie de Gabriela Chişcari (10 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toc

ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii

ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii

ochii din sticlă
ochii din roşu
ochii din pahar
ochii

mă dezbrac şi alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate

poezia nu mai e
doar apă
linişte
tu

pe suprafaţa apei
ochii
o mare de globi oculari
înot prin ochi de orbi
se face întuneric
apa moale ca o basma de englezoaică sofisticată
singurătatea nu dă doi bani pe tine

faţa mea
un desen cu ochii albi

cerul aruncă ochi de înger peste ochi de orb
vezi?
sunt doar abstractul acestei foi
pe care scriu un vis de noapte
ochii din perete, din tavan, din iarbă, din hârtie, din cuvânt, din poezie, din sticlă, din roşu, din pahar, ochii
mă privesc şi... nu dau doi bani pe singurătate

viaţă strânsă în cămaşa de forţă a pielii

orbitor e doar soarele
ce ne încălzeşte nebunia în ibricul lui dumnezeu

o
c
h
i
i

m e i

e
ş
tu
i

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire sub lupă

zori mângâietori mă trezesc din coşmar
energizez dimineaţa cu o dulce cafea
ce sublim e timpul când nu este amar
când cerne peste mine lumini de catifea.

mă las purtată de visul real
speranţe ardente picură din condei
cu fiecare vers plutesc pe val
pe marea iubirii navighează idei.

timpul mă străbate romantică târzie
adâncimi de suflet le transcriu discret
beţiile toamnei transpun în poezie
mirări mirobolante din raiul concret.

mi-am construit destinul cu multă fantezie
din versatilitatea universului poet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătate de seară

E4, e5 pioni şi
pioni şi cai
şi câte o aţă dentară,
în loc de pai
în palma ta formală
alai cu plai de ceară
şi cuceriri în miez de seară.

Undeva în buncărele imaginaţiei,
Dacia plânge
răsfrântă într-însa,
cu urme de pastile şi sânge,
un amalgam de constelaţii
ce se frânge-
aluat de malformaţii.

Coclauri, lampă şi ninsoare,
poezii bacoviene,
o unică soartă
răsucită în blesteme,
retrăiesc bucăţi
din schele şi sisteme.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expertiză culinară

sora mea din altă fantasmă
prigonită cu farduri
scrutează sângele în faruri
cu mii de baruri în sertare
aduci secătoare daruri
dulci ca Naum
fulgi peste hotare
balauri

un clovn se apropie de geam
cu noaptea în palmele de porţelan
fiecare deget e luna
şi cu unghia furtuna
bate în termopan

nu erau crengile de lut
nici plăgile de necusut
în serile cu ochii mari
cu razele drept ochelari
nici tu nu apăreai

umbrele nu mor niciodată
sunt zeităţi cu inimă de piatră
o citadelă împăiată
cu arterele în lampă

omenia creşte într-o vază spartă
şi nu mai există decât turbă
la mine e întreaga trudă
las din când în când
un felinar să curgă

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sancturaniu

Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
şi-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puţin
în irisul ce-ţi descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
şi îşi spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munţi
asemenea pâraielor din amintiri.

De ce aş fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,
nici Dumnezeu n-ar fi ştiut,
dacă ar fi existat,
şi-ar fi înălţat un jgheab
din Iad până în sufletul tău,
să alunece toţi cei care au pângărit
sanctuarul de vise,
încolăcind mistere.

poezie de Ionuţ Popa (martie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corelând cu antimateria

Torţele, aşa-ziselor priviri,
cutanate în mâinile noastre
funcţionează la fel ca semafoarele.

Pictorii cerului dezorientaţi
de pâlnia ta incoloră
varsă soarele peste noi.

De câteva ori,
repeţi aceiaşi anecdotă,
încălzind sângele din voce.

Un spadasin, cu teaca spânzurată
de cureaua din brâu
şi o arşiţă pândesc.

N-aş putea spune,
nici dacă luna
ar vrea să plutim

Dar oare, ce înseamnă
dezinvoltura din părul tău
cu cleşti metalici?

La fel ca un joc
neîncetat al spiriduşilor
după miezul nopţii.

Culoarea firelor de zăpadă
nu e întotdeauna
safirul din inelul tău.

Zâmbetul platonic al frunzelor
eliberează de dincolo de zăbrele,
o noapte incandescentă.

Insipidă materie
şi noi... substanţe chimice
cu plecăciuni repetitive.

Al doilea tablou universal
sculptat tinerilor baroni
frapează inexistenţa eului.

Şi tu cititor
eşti un poet desăvârşit
într-un romb iluzoriu.

Dar

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picassian

Un singur ochi
creştin şi mare
răsare din ocean
privind în zare
şi îndrumând
un Magellan

Un sân fierbinte
plin de sevă
creşte din ploaie
în pădure
alternativă carnivoră
la fructe cu odor
de mure

Un chip angelic
pe un munte
născut din piatră
se înmoaie
privind la cer...
şi într-o clipă
lacrimi de îngeri cad,
a ploaie

Un corp imberb
suge nectare
din emanări
de curcubeie
în azuriu
de sânge nobil
îneacă purpuri
de alizee...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi licuricii visează uneori

Eu, adevăratul eu
credeam că licuricii strălucesc fosforescent
pe nava lor fosforescentă
din metan, cu cerculeţe de metal.
Şi cum pluteam noi,
cărbunele se derula în faţa noastră
a mea, a licuricilor şi a viselor
arzându-ne de vii,
arzându-ne nava din metan,
arzându-ne apa în care ne scufundam.
Plăcuţele de înmatriculare s-au terminat
ca bateriile navei din metan,
ca bateriile licuricilor fosforescenţi,
baterie care funcţionează pe bază de vise.
Şi licuricii visează uneori
când li se termină fosforescenţa
se transformă în cărbuni
pentru bateriile navei din metan.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut - dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre zambete si lacrime

Atena, tu, zeiţă a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete şi lacrimi?

Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferinţa din gesturi de isteric?
Sub masca de cenuşă de care nu te saturi
Menit-ai suferinţa din zâmbete şi lacrimi?

Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinşi a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete şi lacrimi?

Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghiţit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete şi lacrimi îneacă-te odată!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni...

Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări şi din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleşi din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minţi
Demoni născuţi din ai noştrii părinţi
Demoni şi oameni
Demoni din fire
Demoni ce ştiu să lege iubire...

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se compune din ţevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coşcovite, din plase pe care le cari de la piaţă, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie, dar şi din Bach şi din Beethoven, din Shakespeare şi din Tolstoi, din Eminescu şi din Blaga, din Michelangelo şi din Ţuculescu. Totul e viaţă.

citat din Ileana Vulpescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie

Ochii mei ar fi strigat după lumină,
dar nu i-ar fi auzit
nici măcar o rază.

Culoarea de igrasie
a norilor
aluneca din înălţimi şi,
încet,
se prindea în aerul
de septembrie
ca o căpuşă
în pielea unui animal obosit.

Dacă în loc de ochi
aş fi avut
alte două guri,
aş fi vărsat peste anotimpul ăsta
o imagine din mine şi,
ca unui cerşetor de fericire,
i-aş fi arătat că tumultul meu
este un motiv în plus
să se apuce de savurat
mizeria în care se află.

poezie de Ionuţ Popa (10 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina vine din spate

Printre noi se strecoară umbra,
lumina vine din spate
scăpată după norul viclean
din partea de apus zilei
pe unde fug ploile vieţii,
pământul se deschide cu bucurie
şi aleargă de sub paşi.

Cerul se-ntunecă şi alunecă peste păduri
ca o haină cenuşie fără mâneci,
mă-ntunec şi eu, te privesc în ochi,
în ei totuşi rămân raze sclipitoare
în irisul ca un cerc de foc
din care sar scânteile iubirii
şi-mi luminează drumul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dicţionar matern

fiecare pasăre cerne bucăţi de cenuşă
o punem între foi de dicţionar la uscat
în dreptul cuvântului mamă
dicţionarul aleargă până în noptieră
aşteaptă până când îmi iau pastilele antidepresive
apoi iese şi mă mângâie pe creştet
ţese un sentiment matern să mă învelească
dar ce nu ştie el e că nu mi-e frig
ci dor
dor
dor
apoi îmi spune noapte bună
şi se duce fericit înapoi
să se sinucidă
cea mai frumoasă pasăre este însuşi dicţionarul
el poate învia din cenuşa altora
din definiţii
irelevante
aşteptând să se verse peste frunzele ce în curând
vor acoperi cel mai greu sicriu peste care
va sta scris
"dreptul de a-mi abandona copilul
nu mi-l însuşesc, mă
defineşte

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu din lupta de idei, ci din opoziţia dintre caractere se nasc antipatiile.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!