Jocurile minţii

voi umple cu versul distanţa dintre noi
romantism primăvăratic plin de armonie
cu petale de gânduri şi dorinţe-n trifoi
cerul să mă recunoască soi de omenie.

să înnobilăm pământul cu iubirile curate
casa noastră să ne fie versul ticluit
geometria surâsului sub stele fermecate
să aibă măreţia cerului nebiruit.

ne cunoaştem după vorbe după vise
cuvântul ne e călăuză prin întuneric
o familie suntem cu ferestre deschise
cu jocurile minţii strălucind feeric.

poveştile vieţii curg lin din condeie
deschidem poarta inimii cu versul cheie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cafeneaua literară

versul construieşte podul dintre noi
astfel putem trece peste triste volburi
suntem vise adunate ca fluturii în roi
reparăm cuvinte şi cerul cu scorburi.

în adâncul nostru suntem filozofi
procesăm idei în piuă de stele
am luat credinţă de la teozofi
un rai de speranţe freamătă sub piele.

versul este fericirea pe masa de scris
dulce chemare la cafeneaua literară
minuni din suflet avem de transmis
în urma noastră minuni să răsară.

din diferite colţuri versul ne adună
împleteşte raze în mândră cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antivirus

Versul unu
versul doi
versul trei
versul patru

Versul doi
versul şase
versul şapte
versul opt

Versul şase
versul trei
versul unsprezece
versul unu

Versul doi
versul paisprezece

Costel Zăgan, Leacul Poeziei/Nobel pentru Medicină

poezie de Costel Zăgan din Leacul poeziei/Nobel pentru medicină (23 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul meu

versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale

versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal

versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba eşti chin
ba stai pe loc...

poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletitură de cuvinte

distanţa dintre noi o umple versul
el trasează drumul emoţiilor tari
oglinda în care priveşte universul
cum se zbat în noapte poeţii solitari.

este ecoul care escaladeaza frunţi
puntea suspinelor ce leagă două maluri
trece şi prin tine cu paşi mărunţi
versul zămisleşte în suflet idealuri.

să nu calci cu bocancii plini de noroi
peste cuvinte albe ce par nişte crini
ele deschid calea luminilor noi
sunt eroice roze crescute între spini.

puterea cuvântului se simte în sânge
în focul căutărilor ce nu se stinge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imortele

eu mi-am găsit filonul în versul viguros
şi muntele mi-e martor că mă înalţ la stele
inima-mi freamătă sub cerul languros
ninsori de lumină cad peste castele.

eu mi-am găsit o cale cu mersul riguros
transform cuvintele în flori imortele
eu mi-am găsit filonul în versul viguros
şi muntele mi-e martor că mă înalţ la stele.

mă învelesc cu slova pe timp friguros
chipul călduros e pictat în pastele
îmi este mângâiere pentru timp neguros
vorbe de duh cresc ocrotesc vârstele.

eu mi-am găsit filonul în versul viguros
şi muntele mi-e martor că mă înalţ la stele.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul ca un cântec printre nuferi

port slova în sânge în chintesenţă
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezenţă
ascult stelele cu versul divin.

port versul în nervură în celule
uşor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.

simt cum mă răsfaţă cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu ştiu de urlete nici de dezastru
ştiu componenta magică de la viori.

cu versul meu am cucerit un astru
îmi aşterne lumina departe de nori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

lăsaţi-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor şi de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc şi mă alint.

lăsaţi-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.

lăsaţi-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorinţa mea cea pământească
să atingă faimă şi strălucire.

sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veşnicie sufletescul meu tezaur.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţii conceptuale

trăiesc romantismul în mod absolut
extazul poetic îşi spune cuvântul
mărturisesc în lume câte am făcut
să mă-nfrăţesc cu cerul cu pământul.

suflarea mea să ajungă la soare
cu gânduri curate pline de admiraţii
mi-a fost mereu aproape cu o îmbărbătare
în câmpuri abisale a cernut revelaţii.

viaţa mea zâmbeşte în fotografii
muzica şi versul hrănesc sufletul meu
simt incomensurabil sensul de a fi
şi Sfânta Treime o voi sluji mereu.

străbat lumea largă... sublime geografii
căci peste tot îl întâlnesc pe Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolidul

versul meu îl sorb din viitor
din esenţe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răguşit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu şoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu şi liber şi timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...

poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptăţi de sânge

izvoarele vieţii izvorăsc din voinţă
învăţate cu gânduri ce aprind lumini
misiuni de destin pentru conştiinţă
dau forţă şi tărie anilor pelegrini.

nutresc în somn în vis în întristare
să ajung cu versul până la Dumnezeu
să-i fiu în nopţi stinghere încântare
din înţelepciunea unui străvechi tezeu.

coexistenţă ciudată cu versul trăiesc
îmi cresc aripi de înger plin de fericire
curgeri spontane de viaţă mă împlinesc
un cleşte de foc mă strânge-n simţire.

voluptăţi de sânge pe inimă cresc
plăceri dezlănţuite din marea iubire.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul inimii

ascult vocea inimii cristalină luminoasă
îşi cântă simţirea pe artere sangvine
melodia toamnei este doina duioasă
iar mirabila trăire amintire devine.

printre crizanteme trece ploaia deasă
timpul se parfumează cu galbene stamine
cu stelele pe tâmple seara treptat se lasă
cu tolba de vise mă seduce pe mine.

aş vrea visul meu să se împlinească
să-l imortalizez în versul nemuririi
lumea întreagă să îl recunoască
suflet romantic sub cerul iubirii.

glasul inimii aş vrea să cucerească
universul magic - leagănul dezrobirii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentaţii de vrajă

mă leg de Univers cu magnetism poetic
ador eliberarea de furtuni interioare
curge fericirea din condeiul frenetic
versul primăverii curge lin din soare.

sunt o fiinţă setoasă de lumină
precum izvorul de o sursă de apă
mă închin la pământul fără de vină
magnifice splendori să mă încapă.

e primăvară printre păsări cântătoare
florile se deschid în soarele blând
lumina angelică în muguri se pogoare
înverzind fericirea la mine în gând.

iubirea umple goluri interioare
versuri fermecate răsar rând pe rând.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

În primul vers te încălzeşte,
În versul doi te ameţeşte,
În versul trei ea te răsfaţă,
Şi-n versul patru te îngheaţă.

epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (decembrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândindu-l pe Eminescu

dorul mă aprinde ca o flacără vie
vrea să mă gătesc cu flori de agave
în bătaia inimii s- aud o rapsodie
timpul să mă umple cu emoţii suave.

transform sufrageria într-o scenă
şi mă închipui într-un rol fericit
ciudat scenariu îmi circulă prin venă
chipul lui Eminescu îmi zâmbeşte-n zenit.

pe urmele lui cu luceferi vorbesc
lumina iubirii creşte-n sufletul meu
gânduri întunecate se risipesc
slove minunate voi găsi mereu.

pe pajiştea nopţii vise păstoresc
versul cântă-n mine ca în Atheneu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imbold profetic

(cu drag, pentru Ada Nemescu)

crede în ţine ca într-o minune
sufletul tău roteşte-l după soare
să arzi în raze nebuloasă genune
gândurile-ţi fie perlele din mare.

împarte iubire peste tot în lume
în arbori şi flori să găseşţi bucurii
cerul te-a hărăzit cu mândru nume
cu avânturi măreţe şi glorii azurii.

pe pajiştea nopţii să păstoreşţi vise
cu stele în palmă şi luna pe tâmple
cerul te răsfaţă cu daruri promise
cu vraja poetică sufletul ţi-l umple.

cuvintele luminii cu ferestre deschise
îmbrăţişează viaţa cu poeme admise.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-n vise... străini

Calc pe vise ca pe spini,
Sângerează noaptea-n mine,
Ne-ntâlnim ca doi străini
În adâncuri clandestine.

Nici măcar nu ne vedem,
Ne ghicim după poeme,
Versul meu cu eritem,
Patologic, iarăşi, geme.

Pe-o cochilie de melc
Înfloreşte-o anemonă,
Tu-mi reciţi versul cobelc
Şi navigi fără timonă.

Treci prin mine, ce coşmar!
Nu vezi munţii grei de sare,
Nu simţi gustul cel amar
Din pocalul cu uitare.

Trecător fără bagaj,
Călător din floare-n floare,
Te exclud din peisaj
Ca pe-o jalnică eroare.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Radu Gyr

Eminescu? Da, e un luceafăr,
Printre-atâtea stele căzătoare.
Dar tu, Radule, eşti mult mai mare.
Versul tău păstrează crezul teafăr.

Ai făcut din suferinţi izvoare
Pentru-atâţia alţii, ca şi tine,
Însetaţi de viaţă şi de bine.
Versul tău aduce vindecare.

Ţi-ai păstrat trăirile senine,
Chiar şi prins de zale la picioare,
Răvăşit de foame, disperare...
Versul tău clădeşte din ruine.

Rana-ţi sfântă, spintecă zăvoare —
Azi, când libertatea-i compromisă
Şi în inimi stă durerea scrisă.
Versul tău e cale de scăpare.

N-au putut să-ţi ţină soarta-nchisă,
Pentru-a nu rămâne-n amintire
Şi-a aduce-n suflete trezire.
Versul tău ţine mintea-aprinsă.

N-au putut să-ţi fie înrobire
Nici cătuşe, lanţuri, ziduri, dreve
Şi nici lipsa — de-ale vieţii seve.
Versul tău emană nemurire.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul

... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărţii-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viaţă
soi de venin-antidot
simplu legate cu aţă
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
şi alter ego-ul meu
ce ba se naşte ba moare
ultima şansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor
şi care vine de sus
plină de farmec şi har
şi după care sunt dus
nu rareori înzadar
versul meu simplu şi blând
versul meu groaznic şi trist
când voi putea oare, când
fără a scri să exist.?!

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea cu mărgăritare

m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.

versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezeşte drumul către mâine.

versul este stâlpul de care mă susţin
când furtuni nebune răvăşesc seninul
el mă creşte puţin câte puţin
prin miraj destramă suspinul şi chinul.

viaţa fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!