Organigramă

Colorado crescendo
într-o instalaţie de sărbători,
veche de câteva ţineri de mână
adolescentine, în care palmele
sunt cozi de scorpioni
defrişaţi din râul Amazon.

Nisipul scurs e dovada vie a infinităţii,
care curge prin venele pomeţilor,
acum bine umeziţi
cu risipe de toamnă.

Rândunelele împrăştiate,
sub catarg de cedru plictisit
se sparg în iris
ghidate telekinetic
se spart în iris,
brodate cu amintiri.

Rândunelele sunt măşti,
sunt convorbiri prin căşti,
arse de ceara lumânării
pe care o execuţi pustiită
într-un anume cuvânt
regurgitat până şi-n vise.

Se sparg în iris coclauri...

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris

1 Mai 2004

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării.

Ochi măiastru al speranţei
Rază lin-a mângâierii ;
Cu luminile-ţi albastre
Ne transformi iară-n îngeri

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării

Doamne! spune Tu acuma
De ce e rătăcită turma?!
Doamne! – dă-ne iar un semn,
Ca să ştim că n-ai plecat...

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării

Potopiţi de griji, nevoi si învoieli
Toate ni se par înnegurate.
Doamne! spune Tu că nu-i aşa
Doamne! mai zâmbeşte uneori...

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinetică lansarea / revenirea în vid

se învârt 2 tumori
în splină în ficat
în creier în inimă
cu spire rugite în ele
fiecare având un mâner
de febră de rumeguş
cu vârf de munte
şi pudră de culcuş
şi amintiri de şuste

catargul tinereţii
pluteşte în marea ciumă
curând în venele eternităţii
ne închidem ca într-o urnă

rătăciri stinse în scrumieră
sunt adieri şi părţi de carne
ce mi-au rămas din croazieră

mi-am spânzurat venele într-o noapte
prin iarnă prin cărţi prin moarte
înşiruită pe file şi umeri
cu paşii tăi încă laşi urme

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rouă de iris

soarele bătea în verde
la umbră creştea un izvor
la stânga curgeau gândurile tale
limpezi
ca o ciocârlie
te împleteai lasciv în spirale
la orizont
palmele tale se făceau pâlnie
de dor
îmi strecurai dimineaţa
proaspătă
în rouă de iris

lumea încă nu îşi arăta faţa
prin desiş

trăiam în zodia copacilor

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iris

Iris. O floare la vedere.

definiţie aforistică de David Boia (23 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seninul florilor

Într-un fior al dimineţii zori,
M-a mângâiat o rază de lumină,
Visele s-au spulberat prin pori,
A mai ramas un licăr ce suspină...

Într-o fărâmă de privire,
S-a spart o şoaptă de iubire,
Sunt cioburi dintr-un iris răsărit,
Lumină a sufletului hărăzit...

Sorb seva lacrimilor primăveri,
Din roua ce inundă dimineţi,
Imi ţes credinţa firelor vieţi,
Croiesc seninul florilor de meri...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

artă

Toate artele sunt o luptă de a fi, într-un mod particular, virtuoz.

definiţie de Iris Murdoch
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte bună

Pietrele sunt destine colorate
de morminte cu o singură floare
mâncată până la vioară de termite
cu dinţii soarelui povară.

Am pierdut sonetul colorat
sonet, cu sunetul dulce de praf
mai cântă-mi o lăcrămioară
trist ca liniştea de ceară.

Marginile există în fiecare braţ
spânzurat de umerii tăi goi,
ca un mănunchi de ghiocei
cristalizaţi sub vifor.
Întreaga grădină cu ramuri,
şi copilărie,
se defrişează nemilos prin
autofagie.
Spinii cresc neregulat în coloana stearpă
rezonând ritualic cu corpul surogat,
cu toracele criptat
toarce pisica lui Schrödinger.

Nu mai există coregrafi
nici lună,
nici stelele din iris.

Aş vrea să-mi revărs cugetul
peste un castel onirico-satiric,
cu podoabe în formă de peniţe
împăiate adecvat copilului,
dar întreaga grădină cu ramuri
şi copilărie
se defrişează nemilos
prin autofagie.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autosugestie hibernală 2

intru în clipa aceasta
musai trebuie să port
pantofi cu număr par
afectele altcuiva
masca de circumstanţă
chiar dacă acum doare
chiar dacă acum ţipă
o pasăre de care nimeni
nu-şi mai aduce aminte

sunt o apă ce curge în sine
reciclându-şi visele să nu moară
predându-se mai apoi total dezgolită
la apelul timpului

sunt o mână / una singură
în van căutându-şi perechea
să împlinească preceptul biblic

sunt prea eu
sufăr de mine ca de o boală rară
nimeni nu mă identifică
în labirintul mult prea personalizat
al coconului propriu

fă ceva! fă cevaaaa!! – îmi strigă o literă
dă la maximum vocea exteriorului!

[paşi / foşnete / uşi trântite / mănuşă uitată / stupoare / bătaie în geam.../ cade ceva... / ba nu... // puncte de vedere...]

badijonează plânsul acela
să se asemene unui cântec
până când... până când...
va începe să ningă peste realitate
estetic îmbrăcând-o în tabloul din care
cel mult va răzbate un semn de uimire
într-un iris

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt marea ce se sparge de ziduri
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se risipeşte în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de boltă
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt al unui pescăruş rătăcit pe o mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge acum
sunt delirul uni vis uitat între voi
afară plouă şi mi-e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur Abott: Ştii la ce m-am gândit toată noaptea?
Iris: La ce? De ce te deranjez eu cu atâtea întrebări?
Arthur Abott: Mă întrebam de ce o fată atât de frumoasă ca tine trebuie să se mute în casa unor străini chiar în timpul vacanţei lor de Crăciun şi, pe deasupra, să-şi petreacă noaptea de sâmbătă cu un ratat ca mine?
Iris: Am vrut să fug de toţi oamenii pe care îi văd mereu! Ei, nu chiar de toţi... de o singură persoană. Am vrut să fug de... un tip.
(ea oftează)
Iris: De un fost iubit care tocmai s-a logodit şi a uitat să-mi spună şi mie.
Arthur Abbott: Aşadar, e un ticălos?
Iris: De fapt... chiar este... un mare ticălos. De unde ai ştiut?
Arthur Abbott: Te-a lăsat să-i scapi. Nu e chiar aşa de greu de dedus. Iris, în filme există eroinele principale, dar există şi cel mai bun prieten. Din câte îmi dau seama, tu eşti o eroină principală, dar dintr-un oarecare motiv te comporţi precum cel mai bun prieten.
Iris: Câtă dreptate ai. Ar trebui să fii eroina principală în propria ta viaţă, pentru numele lui Dumnezeu! Arthur, de trei ani merg la psiholog, dar nu mi-a explicat niciodată ceva atât de clar. A fost genial. Foarte direct, dar genial.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amazon

Sunt ani de când gândul hoinar
mă poartă prin locuri ascunse,
de ochi omeneşti nepătrunse,
în care decoru-i bizar.

Prin junglă, canoea-mi strecor
urmând o potecă ştiută
ce trece prin lumea tăcută
spre apa ce curge uşor.

Nu-i marele fluviu, e-un braţ
plecat într-un joc de meandre
să prindă în el copilandre
ce-aleargă spre el cu nesaţ.

Sunt ape din ploaia de ieri,
cerută-n pădurea-nsetată
de frunzele ce îşi arată
sclipiri, în uşoare-adieri.

Canoea, în dulce-abandon,
alunecă lin, în tăcere,
iar totul în jur e plăcere,
căci gândul meu e-n Amazon.

Visam, îmi doream şi speram,
dar locul meu tainic din vise
nu-mi este în lucruri permise,
aşa cum credeam şi voiam.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o secundă

Sunt un fir de praf
Ridicat de pasul sorţii în grabă,
Sunt un vierme
Care priveşte lumea prin gaura unui măr,
Sunt un licur
Zărit din adâncitura unei caverne,
Sunt un ol
Ce se sparge în colorit de emoţii,
Sunt un strop
Pierdut într-un ocean de vise,
Sunt niscaiva vorbe
Ce-aşteaptă universul să le-asculte,
Sunt o groapă
Săpată pentru a o umple cu amintiri,
Sunt un pervaz
Pe care stă cu coatele gândul,
Sunt ca o glumă
Aruncată în mijlocul slujbei de duminică...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc

în spate o liră ster
lină mişcarea
cu grijă să n-o sparg
în şilingi
o car prin nisipul afânat
intrăm până la glezne într-un castel
e fără corzi
valorează douăzeci de vaci
sau douăzeci de oi în alt comitat
sunt păstorul cu dinţii de lup
care n-are portofel pentru lira lui
cea fără corzi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe ţărmuri de mare
sunt zidul ce ţipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpusteşte în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge şi curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veşnicul freamăt
al unui pescăruş pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă şi e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorind prin ramuri

În nod mi-s mâinile legate,
le-am desfăcut de-atâtea ori
în fiecare miez de noapte,
când te priveam ispititor.

Tulburătoare inocenţă,
surâs blajin, îmbătător,
mă înăbuşeam într-o demenţă...
Nu mai eram un muritor.

Dar timpul zboară peste noi
într-un aeroplan fantastic,
pluteam deasupra, doar noi doi
două suflete de plastic.

Mai sunt şi acum câteva cioburi,
rânjesc, păşind, fără să simt;
mi-am însumat atâtea moduri
să-ţi spun cât de mult te-am iubit.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moda şi designul interior sunt unul şi acelaşi lucru.

citat din Iris Apfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între a spune şi a face sunt multe perechi de pantofi tocite.

citat din Iris Murdoch
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte-poeme

Mi-ai trimis o ploaie de taină,
Într-o noapte pictată pe geamul
Gândului frânt de mărunte neputinţe...
Nu seamănă cu alte ploi care şterg
Culoarea din iris...
Asta îmi bântuie visul,
Cu puntea albă, mâna întinsă, o floare
Şi ploaia se rupe în franjuri de soare.
Este iarăşi o zi pe brăţara
Mâinii lui Dumnezeu,
Ca să rodim cu faţa la lumină,
Când clopete sparg dimineaţa,
Iar cuvintele par poezii din altă viaţă.
Nu m-ai întrebat câte ploi am numărat...
Nu te-am întrebat dacă-mi dai cuvintele-n poeme...

poezie de Constanţa Popescu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec fluturi negri

Ştiu, turnurile nopţii spre lună se-nclină
Pe acoperişuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.

Mă înspăimântă bezna şi nu am o sclipire
Vin dezertări şi temeri cu gustul lor de fiere,
Şi zbuciumul nadejdii aproape-i de topire
În cupe îşi ţes pânza paianjenii-n tăcere.

Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul,
Însingurat şi gol eşti, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt bărbaţii cu ochii lor ca scrumul?
Şi cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume?

Te cheamă voci difuze din spaţiu de oriunde
Şi netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă,
Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde
Şi-n marginile vieţii alunecarea-i calmă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem să învăţăm ce este iubirea decât prin iubire.

citat din Iris Murdock
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!