Sonet hoinar
O, Doamne, cît am risipit
Pentru-a-ntregi a mea aură
Și timpul l-am întors clepsidr
Iar sîngele l-am stăvilit în gură.
Să-mi scotocești Doamne aorta
Pentr-a găsi întreagă a mea caznă
Dar subiectiv se mai întorc cocorii
Cu-aripa de cenușă spre o vastă
Întindere de cețuri răzlețite...
Mai mult am vrut să spun, dar cum
Cînd pe cîmpia foii de hîrtie
S-a-mprăștiat cerneala ca un fum?
Dar chiar mai trebuie un vers...
Șontîc, șontîc prin univers!
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre gură, poezii despre fum sau poezii despre cenușă
Citate similare
Și cît de mult...
[Pentru Daniela O.]
O, și cît de mult am fost noi doi
scufundați în lac
împărțind crustele de nămol
ca pe niște plăcuțe de ardezie
din Egiptul antic.
Împărțind bulele de aer
ca pe niște bule papale.
Cînd trebuia să recunoaștem doar
că ne iubim.
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre antichitate, poezii despre aer, poezii despre Egipt sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eminesciană
(Pentru Daniela O.)
Cu zîmbetul răsfrînt pe buza senzuală,
Iară privirea mîndră străluce în afară,
Împărtășim noi oare a sorții ironie,
Pentru că deși aproape, ne rupe pe vecie
Această tagmă-a lumii?
Eu simt că tu mă simți
Și iarăși, prin miracol, de vrei să fim cuminți,
Dar nu putem, olaltă va trebui să fim
Tu înger, iar eu demon, orice, dar să răzbim
Peste prejudecată, meschinul univers
Și nu mai pot de-atîta să încropesc un vers!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre senzualitate, poezii despre prejudecăți sau poezii despre Mihai Eminescu
De ce mă consider un mare poet
Motto:
"Nenorocitule, tu crezi că poți să-mi smulgi din umăr brațul drept?
E mama mea care m-a condamnat la moarte!"
Încet își întinge degetele de fildeș
Bătrânul schivnic, în floarea de colț...
Din ea se înalță albastru fum de tămâie
Și cade o ploaie cernită prin bolți.
Nu, nu sunt eu, dar cine cântă
Cu glasul zdrobit peste zodia de-argint?
Cu glas ventriloc, cu voce de sfântă,
Cu-n pic de mercur peste măsura de-absint?
Dar cine-ar spune oare-nfiorat
Că nu las eu tot ce-i mai bun în mine?
Se va prelinge neutrinul curentat
Către mai bune continente, ori caline.
Și de va fi să-not sincron,
Cu pulberea neliniștii aură,
Și fuga iepurelui e doar oximoron,
Căci sângele din rana lui se scurge-n gură.
Și iar mereu, mereu îndeamnă
Căci nici măcar nu curge pașnic
Ca totul tot să fie luat în seamă
Și într-un fel să sune strașnic.
Așa e, doar v-am păcălit
Nu, nu-s poet, sunt cel mai mare,
Sunt cel mai mare exhibiționist!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre sânge
- poezii despre superlative
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păcăleli
- poezii despre ploaie
- poezii despre pedeapsa cu moartea
Dă-mi, Doamne, timp
Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ți-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în grații
Și eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Și i-am încredințat, Doamne,
Clipe, zile, nopți, dimineți
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundițele din panglică albă înnodate de mama
Și chiar șotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea școlii.
Eu de bună credință m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.
Și da, m-am întors,
Dar a dispărut șotronul
Vântul mi-a șoptit că l-a șters timpul
Dar pe cine să mai trag la răspundere
Când din cel pe care l-am lăsat
Nu am mai găsit decât o epavă
Un sfrijit gârbovit și surd
Către cine și cui să strig
"Că timpul meu nu mai are timp"
Și că eu simt că mai am puterea
Să râd, să plâng,
Ba chiar să zgârâi un alt șotron
Pe obrazul aceluiași pământ.
Mă fac una și aceeași cu cărămida
Pe care-o strâng, și-o strâng
Până se transformă în lutul
Din care m-am născut
Coarda se închide într-un cerc
Acel zero infinit din care m-am întrupat și m-am născut.
poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șotron
- poezii despre școală
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre supărare
- poezii despre răsplată
- poezii despre râs
- poezii despre roz
Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat. Scula-mă-voi, mi-am zis, și-n târg voi alerga, pe ulițe, prin piețe, amănunțit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. Intâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; "N-ați văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?" Dar abia m-am despărțit de ei și iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci și nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
în Cântarea Cântărilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre mamă sau citate despre iubire
Cosește Doamne iarba de pe mine
azi ca și ieri ocnaș mă simt încarcerat în viață
mai am de ispășit pedeapsa încă
și car în transparenta mea făptură
o suferință dulce ca un izvor zidit în stâncă
și pleava mi-e deasupra Sfinte Doamne
i-ajung pe undeva la subsuoară
mi-s pletele murdare de păcate
un schit sunt de sudalme și ocară
și-aș vrea să mor o candelă curată
să-mi lumineze ultima suflare
Tu iartă-mă de viață pentru mine
doar viermii mai au trainică valoare
(așteaptă viermii trufandale Doamne
probabil le amiroase a pucioasă
dar viața mea ruină încă vie
palpită jalnic pe sub haina roasă)
cosește Doamne iarba de pe mine
mi-am luat sicriu și l-am plătit în rate
nu m-a costat prea mult am dat pe acesta
lunar (prin respirarea mea concavă)
întâiul adevăr și întâia-mi libertate
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre viermi, poezii despre vestimentație, poezii despre valoare, poezii despre trecut, poezii despre suferință sau poezii despre stânci
Sonet asimptotic
Mi-e viața o spirală, de Tine-orînduită.
Vin din genuni și neguri,
din mările amare.
Și mă îndrept în cercuri curbate asimptotic
spre punctul arhimedic,
carele ești Tu, Doamne.
Pe-orbite nesfîrșite se scurge a mea viață
Tronconic suferindă, spre punct arhetipal
Vertiginos alunec și feeric străluce
Al meu profil angelic, și iarăși, iar și iar
Mă-ntorc și gem, cuvîntul
Prin sînge-mi curge rar.
Și-n ultimul vîrtej al vremii rătăcite
Vreau să aud al țipătului flutur.
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii
Dă, Doamne, cântec!
S-a născut o stea pe cer din veșnicie
Și-a primit chemarea sa
A primit și loc în galaxie
Viață ea ne-a dat
Și drum de urmat...
Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credința mea
În Univers
Dă, Doamne, viață,
Dă, Doamne, nor,
Și ascultă ruga oamenilor
Ce destin nerepetat nicicând sub soare
Pomenească trecere
Fie lumea veșnic iubitoare
Drumul plin de flori
Cerul fără nori
Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credința mea
În Univers
Daaaaaa
Și ascultă ruga oamenilor
Și ascultă ruga... oamenilor
cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre flori sau poezii despre Soare
Deziernare
Ivoriu pământ
la culoarea primordială
vor mai aștepta să ajungi
cândva.
Nu se mai știe; dar iarnă
nu are unde să mai fie
Decât în munții albaștri.
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre iarnă, poezii despre culori sau poezii despre albastru
Să nu mă bucur?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-aud?
Să nu răspund, când Tu mă chemi prin Duhul?
Să nu tresar, când peste crengi de dud
vin pași cerești înflorind văzduhul?
Să nu mă bucur, Doamne, că-mi vorbești?
Și să nu plâng când Tu mă iei de mână?
Când Tu mă nalți spre corturi îngerești
pe mine, chip de abur și țărână?
Să nu mă bucur, Doamne, că Te-ascult,
când glasul Tău mi-ajunge la ureche?
Să nu mă rup de lume tot mai mult,
chiar de-am rămâne-o singură pereche?
Să nu deschid când bați la ușa mea
și să nu-i smulg zăvorul dintr-odată?
Să mă prefac că nu-nțeleg ce-ai vrea,
să fug pe geam și să m-ascund în gloată?
Dar cum să fug și cum să-mi pară rău,
când nu mai sunt de-acum Betanii multe?
Eu vreau s-ascult, Isuse, glasul Tău!
Și cine-i rob din dragoste s-asculte!
Vorbește, dar, și eu voi asculta.
Învață-mă cu aspră bărbăție!
Iar cine vrea să afle taina Ta
și cine-i rob din dragoste să vie!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre sclavie, poezii despre plâns, poezii despre crengi, poezii despre bărbați sau poezii despre bucurie
Sonet Cocktail
Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinți
Un cer de vară care-l scuturi
Și se preling trei sori fierbinți.
Și mă preling de dor și lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă și-nconjoară,
În brîu țesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers și ochi cu os și rană
Din vers mai încropesc un vers:
Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.
sonet de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre stele, poezii despre ore, poezii despre nevinovăție, poezii despre idei sau poezii despre dor
Voiam
Voiam să-mi fii mai mult decât un vers din poezie,
Voiam ca pașii mei cu-ai tăi să se-ntâlnească într-o zi!
Dar nu a fost...! Nu! Nu a fost să fie
Și poate niciodată nu va fi!
Voiam să te cuprind, să nu te dau la nimeni!
Cu toate că,, în gânduri "... mai erai al meu!
Visam să te-ntâlnesc prin mii și mii de oameni,
Dar nu s-a îndreptat spre mine pasul tău!
Și starea mea de-acum se-neacă-n nostalgie,
Și zilele se-mbracă în nuanțe gri.
Rămâi în viața mea - un vers din poezie,
Iar eu în viața ta... așa și nu voi ști!
poezie de Daniela Barbacari din Apusul din brațele ei
Adăugat de Daniela Barbacari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
Vorbește, Doamne...
Vorbește, Doamne, căci sînt rob
și robul Tău ascultă.
Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
mai dă-mi din grîul Tău un bob
și dragoste mai multă!
Vorbește, Doamne, căci în piept
mi-e inima firavă.
Nebun mă face-orice-nțelept.
Dar eu cu mai mult dor Te-aștept
în vremea de zăbavă...
Vorbește, Doamne, căci sînt gol
și-mi bate-n suflet vîntul.
Căci mii de corbi îmi dau ocol,
de cînd pe-al inimii pristol
Ți-ai așezat Cuvîntul.
Mai dă-mi din pîinea Ta un drob
și flacără mai multă.
Chiar dacă-s fiu și nu-s un ciob,
dar eu din dragoste sînt rob
și robul Tău ascultă...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre suflet, poezii despre nebunie sau poezii despre foc
Prin suflet
Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ți rostesc simțirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ți ating în gând o sărutare?
Cum să-ți arăt că gura mea nu minte?
Cum să-ți întorc privirile în palmă?
Cum să-ți cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...
Suntem uniți de-aceeași întrebare,
Dar despărțiți de multe drumuri reci...
Și pașii noștri merg spre o chemare
În care tu doar vii... și nu mai pleci.
poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă sau poezii despre sărut
Doamne, mai fă o minune!
Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.
Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.
Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.
N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.
Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.
Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.
Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- mă un pic.
Ia- mă în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre salvare, poezii despre război, poezii despre mândrie, poezii despre dorințe sau poezii despre creștinism
Alt vers
Sub clopotele vechi zac verzi cianuri
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde
Poem într-un vers
Ca o ploaie de seară pe melcii rotunzi...
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară
Visul
Nu pot să mai adorm, să știu că nu mă mai trezesc,
Iar visul, doamne, mă distruge, am iubit și încă iubesc.
Alege-mi tu o cale să mor, dar să nu doară,
O viață întreagă m-a durut, și asta mă omoară.
N-aș fi putut să o opresc, chiar să fi încercat,
Cand intreaga mea putere în gol ma abandonat,
Eu aș băga și mâna-n foc, și jur, n-aș fi putut,
La cât de sincer am iubit și cît de tare a durut.
Dar mă supără durerea, ca drogul mă amețește,
Îmi fierbe sângele în vene, pe suflet mă topește.
M-a făcut să înnebunesc până-n pragul disperării,
M-a lăsat nebun în haos și m-a aruncat uitării.
Să mă plimb din iad in rai și să-mi gasesc un loc,
Că mă arde conștiința, așa cum arde un foc,
Si de-oi striga eu tare că vreau cumplit să mor,
Atunci o să mă-mbie-n moarte cel mai mare dor.
poezie de Ionela Hondreac (26 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre uitare
Durere paternală
la 7 ani l-am rănit prima dată pe tata
cînd i-am dat cu ciocanu peste mînă
nu i-am zis nici azi
tată-mi pare rău
dar ai meritat-o
n-a fost de-ajuns cînd te-am strîns de gît înapoi
cui pe cui se scoate
dar te-ai supărat
știi eu n-aveam voie să ți le-ntorc
că-mi articulai vreo două
dar cînd te-am strîns de gît prima oară chiar m-a durut
mai mult pe mine mă crezi sau nu
a doua la fel
a treia am știut de ce o fac
că dacă nu meritai mă opream
și din contra strîngeam mîinile cît strîngeam din dinți
urlam cu tine tată
de durere și dispreț
de ce nu mi-ai spus niciodată că mă urăști?
poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre prezent, poezii despre durere sau poezii despre dinți
Am uitat
Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Și-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.
Am uitat să trăiesc și am adormit
Pe caldarâm, cu fața în sus și am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi și ce-am sperat.
Am uitat să mai respir în zborul căzut
Și în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut și s-a stins.
Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Și am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veștedă m-am risipit.
Am uitat că trebuie să mai și gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.
Am uitat de un vis, dar și el m-a uitat
Prin firul vieții ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am așteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre secrete sau poezii despre minute