O noapte bună
Pietrele sunt destine colorate
de morminte cu o singură floare
mâncată până la vioară de termite
cu dinții soarelui povară.
Am pierdut sonetul colorat
sonet, cu sunetul dulce de praf
mai cântă-mi o lăcrămioară
trist ca liniștea de ceară.
Marginile există în fiecare braț
spânzurat de umerii tăi goi,
ca un mănunchi de ghiocei
cristalizați sub vifor.
Întreaga grădină cu ramuri,
și copilărie,
se defrișează nemilos prin
autofagie.
Spinii cresc neregulat în coloana stearpă
rezonând ritualic cu corpul surogat,
cu toracele criptat
toarce pisica lui Schrödinger.
Nu mai există coregrafi
nici lună,
nici stelele din iris.
Aș vrea să-mi revărs cugetul
peste un castel onirico-satiric,
cu podoabe în formă de penițe
împăiate adecvat copilului,
dar întreaga grădină cu ramuri
și copilărie
se defrișează nemilos
prin autofagie.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre culori
- poezii despre copilărie
- poezii despre viscol
- poezii despre vioară
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre pisici
Citate similare
Expertiză culinară
sora mea din altă fantasmă
prigonită cu farduri
scrutează sângele în faruri
cu mii de baruri în sertare
aduci secătoare daruri
dulci ca Naum
fulgi peste hotare
balauri
un clovn se apropie de geam
cu noaptea în palmele de porțelan
fiecare deget e luna
și cu unghia furtuna
bate în termopan
nu erau crengile de lut
nici plăgile de necusut
în serile cu ochii mari
cu razele drept ochelari
nici tu nu apăreai
umbrele nu mor niciodată
sunt zeități cu inimă de piatră
o citadelă împăiată
cu arterele în lampă
omenia crește într-o vază spartă
și nu mai există decât turbă
la mine e întreaga trudă
las din când în când
un felinar să curgă
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre ochi
- poezii despre ochelari
- poezii despre noapte
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre lut
O lună mumificată
Mi-am prins sângele
într-o pânză păcătoasă
adâncită ca o implozie,
în colțul unei oglinzi
croită din glasuri azurii,
croită din sâmburii taifasurilor,
croită din secunde fulgurante,
croită dintr-un material
pe moarte, ce poluează sensul cuvintelor,
explicate în dicționarul
în care mi-am uitat o secundă
de lumină, de sâmburi, de glasuri,
promisă crinilor
smulși din caninii tăi uscați.
Am învățat o macara să vorbească
limbile vertebratelor
și i-au crescut aripi în formă de șenile,
dar integralele mele
fug din carapacea bine definită
a studenților, în care vibrează
o sută trei mii de statui îngălbenite
cu piele de cârtiță.
O lună mumificată
cu pietrele din brățara ta,
făcută ulterior o ramură,
pe care cresc migrene
însuflețite de spiritele românești
din politică și uneori,
aș vrea ca luna să curgă
peste petalele de trandafir
și peste ianuarie
cusută cu plăgi,
așezate milimetric,
în umbra soarelui din față
în care o ne trăim sufletele.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre secunde, poezii despre creștere, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre uitare sau poezii despre trandafiri
O lăcrămioară făra lacrimi
Anii trecuți îmi par arlechini pe ramuri,
ce stau agățați de crengi dar nu s-au copt.
Umbra unei statui se leagănă pe unda apei
și mă întreabă printr-un ecou de ce nu știu
că timpul este tăvălit prin evenimente?
Durerile universale vor să nască lacrimi,
pentru a porni afaceri cu seturi de batiste.
Marginile sunt fără margini, nu au nimic,
doar mireasma teiului aduce un zvon plăcut.
Sunt pribeag și calc frunzișul veșted al uitării,
aduc prin vers lumina din ramuri de neliniști,
liniștea albastră se-acoperă cu florile tăcerii
deși clepsidra nimicului pare fără priveliști.
Un murmur de dor devine o nouă simfonie,
am vrut să-mi fii un zâmbet într-o seară,
să schimbăm vacarmul într-o salbă-reverie,
iar tristețea nedumeririlor să nu mai doară.
Te aștept pe strălucirea stelelor de toamnă,
cu trilurile de privighetoare fără patimi,
surâsul blând al florilor îl are doar o doamnă
și vei rămâne veșnic o lăcrămioară fără lacrimi.
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre crengi, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri sau poezii despre tăcere
Călătorind prin ramuri
În nod mi-s mâinile legate,
le-am desfăcut de-atâtea ori
în fiecare miez de noapte,
când te priveam ispititor.
Tulburătoare inocență,
surâs blajin, îmbătător,
mă înăbușeam într-o demență...
Nu mai eram un muritor.
Dar timpul zboară peste noi
într-un aeroplan fantastic,
pluteam deasupra, doar noi doi
două suflete de plastic.
Mai sunt și acum câteva cioburi,
rânjesc, pășind, fără să simt;
mi-am însumat atâtea moduri
să-ți spun cât de mult te-am iubit.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre mâini, poezii despre miezul nopții, poezii despre iubire, poezii despre inocență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tăceam. Tăceai. Și luna bătea prin ramuri lungi... Pe umerii tăi goi în seara de atunci...
citat din Dan Deșliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre seară sau citate despre crengi
Organigramă
Colorado crescendo
într-o instalație de sărbători,
veche de câteva țineri de mână
adolescentine, în care palmele
sunt cozi de scorpioni
defrișați din râul Amazon.
Nisipul scurs e dovada vie a infinității,
care curge prin venele pomeților,
acum bine umeziți
cu risipe de toamnă.
Rândunelele împrăștiate,
sub catarg de cedru plictisit
se sparg în iris
ghidate telekinetic
se spart în iris,
brodate cu amintiri.
Rândunelele sunt măști,
sunt convorbiri prin căști,
arse de ceara lumânării
pe care o execuți pustiită
într-un anume cuvânt
regurgitat până și-n vise.
Se sparg în iris coclauri...
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre sărbători, poezii despre râuri, poezii despre rândunele, poezii despre nisip, poezii despre măști, poezii despre lumânări sau poezii despre cuvinte
Carbon
Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.
Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârșit.
Iubito, e atât de frig!
Și ninge trist afară.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre ninsoare, poezii despre muzică sau poezii despre fantome
Cinetică lansarea / revenirea în vid
se învârt 2 tumori
în splină în ficat
în creier în inimă
cu spire rugite în ele
fiecare având un mâner
de febră de rumeguș
cu vârf de munte
și pudră de culcuș
și amintiri de șuste
catargul tinereții
plutește în marea ciumă
curând în venele eternității
ne închidem ca într-o urnă
rătăciri stinse în scrumieră
sunt adieri și părți de carne
ce mi-au rămas din croazieră
mi-am spânzurat venele într-o noapte
prin iarnă prin cărți prin moarte
înșiruită pe file și umeri
cu pașii tăi încă lași urme
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre munți, poezii despre inimă, poezii despre iarnă, poezii despre fumat, poezii despre cărți sau poezii despre creier
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini,
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră și tac pe sub pământ,
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, și devenim mai răi.
Mă zgâriam pe brațe urcând în corcoduș,
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș,
Eram atât de veseli fugind prin porumbiști,
Te duci, copilărie, și devenim mai triști.
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, și devenim fragili.
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre existență, poezii despre vârstă, poezii despre vecini, poezii despre tei sau poezii despre tată
Am să îți las atingerea
Viața e timp,
iar timpul nu există.
E unul dintre acele mituri
spuse de părinți copiilor,
inconștienți, de greșeală,
de neadevărul născocit
din dorință, sau mai mult neștiință,
arzătoare ca un pojar.
Eu voiam doar o șa și multe păpădii,
dar o satiră plouă indiferent,
încât stelele devin insomnii
și fumul curge pe ciment.
Se prăbușesc căile ferate din tunel.
Tună, iar trenul este amputat,
culeg soarele și mă văd prin el
sunt bucăți de ceas dereglat.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre ploaie, poezii despre minciună, poezii despre insomnie, poezii despre ignoranță sau poezii despre greșeli
Stejarul așează stele-n ramuri
Stejarul-n zare așează stele-n ramuri,
Bucuria lui aprinde Pegașii în hamuri,
Un tren de vise trece prin crengile uscate,
Vântu-naripat despică rodii coapte.
Un fluture recită în zboru-i o baladă,
În ochii tăi se-nalță iubirea, vrea să ardă,
O horă-n jocul vieții începe pe tăcute,
Stelele din ramuri vor să ne sărute.
Acum stejaru-i steaua ce adună stele,
Privite-n orizont doar frunzele sunt vele,
Zarea e oceanul de mare bucurie
Unde pe valuri nalte se naște poezie.
Tristețea ce apasă e șlefuirea fină
A stelelor ce-aduc prin raza lor lumină,
Eu ca stejar le sting, tu ești steluța pură
Ce în veșnicie cu un sărut se fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stejari sau poezii despre bucurie
Copilărie
Copilărie, floare de cais
Îmi locuiești în suflet, ca un vis
Pe care îl trăiesc din când în când,
Un sens aparte lucrurilor dând.
Copilărie, filă de povești,
Izvor de inocență azi îmi ești
Și-n al ființei drum de început,
Cuprinzi prezentul simplu de trecut.
Copilărie, soare 'naripat
Culcă-ți lumina-n ochiul meu mirat,
Să văd doar frumusețile lumești
Când, fără de putință-mbătrânești!
Și cântă-mi la ureche-ncetișor,
De leagăn, de iubire și de dor,
A vieții mele sfântă temelie,
Cu glasu-ți cristalin... Copilărie!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre început, poezii despre trecut, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Dacă pentru fiecare gând la tine ar apărea o floare, întreaga lume ar fi o grădină înflorită.
aforism de George Budoi din Dicționarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre flori sau aforisme despre gânduri
Nostalgie
Din degete îmi curgeau străzi prelungi
cuvintele se plimbau în silabe albe sau colorate
străzile duceau în parcuri unde lumina cânta prin ramuri
nu aveam nevoie de mișcare ca să înțeleg
aveam nevoie de inerție de oprire într-un cuvânt
care să mă cuprindă
plimbarea ar fi fost o respirație peste febra unui sentiment
suflarea mamei peste o frunte arzândă de copil
care crește prea repede pentru o copilărie mult prea scurtă
din degete îmi curgeau străzi care hoinăreau prin oameni
admirându-le inima și ochii de culoarea lemnului neștiutor
odihnindu-se într-o poezie scrisă pe un laptop prăfuit
eram noapte și eram poate primăvară
sigur nu eram om
pentru că prin mine nu se plimba nicio stradă
iar degetele le păstram cu nostalgie
de pe vremea când eram
copilărie
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre degete, poezii despre primăvară, poezii despre poezie sau poezii despre parcuri
Un vis ce fuge
Dintre toate câte sunt
în privire și-n cuvânt
au rămas, ca-ntr-o magie,
anii din copilărie,
zilele cu lună plină,
nopți cu soare în grădină,
nori pufoși, ploaie perlată,
amintiri de ciocolată,
clipele de zahăr ars
ce ți se lipeau de nas,
și mai știu un vis ce fuge
în papuci de turtă dulce...
Toate câte-au fost mai sunt
abur, ceață, fum și vânt.
Ceru-i tot acolo sus,
dar albastrul lui s-a scurs,
Poți să zbori, ca și atunci,
în papuci
de turte dulci?
poezie de Carmen Firan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre zahăr, poezii despre vânt sau poezii despre nori
Poem întru lauda ciclului
dacă există un râu
mai frumos decât acesta,
aprins ca sângele
roșu de la marginile lunii dacă
există un râu
mai credincios decât acesta
revenind lună de lună
la aceeași deltă dacă
există un râu
mai temerar decât acesta
venind si venind într-un talaz
de patimă, de durere dacă
există un râu
mai imemorial decât acesta
fiică a evei
mamă a lui cain și a lui abel dacă există în
univers un asemenea râu dacă
există undeva o apă
mai viguroasă decât această apă
sălbatică
roagă-te ca ea să curgă deopotrivă
prin toate animalele
frumoase și credincioase și străvechi
și femele și brave
poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre frumusețe, poezii despre zoologie, poezii despre roșu sau poezii despre mamă
Persoana nu poate realiza că de fiecare dată când îl preaslăvește pe "eu" îl îndepărtează pe Dumnezeu. Culmea e că întreaga cunoaștere personală sau științifică afirmă că tot ceea ce faci pentru "eu" faci în "Numele lui Dumnezeu". Să vezi că nu există nici un "eu" e întreaga ta strădanie, apoi pretutindeni te vei vedea ca Dumnezeu.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știință, citate despre religie, citate despre existență sau citate despre cunoaștere
Așa cu mie mi s-a insuflat din copilărie să-mi canalizez întreaga energie spre vitejia vânătorii și a războiului, putem insufla copiilor să-și îndrepte întreaga energie către lupta cu sine, către sporirea iubirii.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânătoare, citate despre copilărie, citate de Lev Tolstoi despre copilărie, citate despre război, citate de Lev Tolstoi despre război, citate despre iubire, citate de Lev Tolstoi despre iubire sau citate despre energie
Spațiu
În inima mea
există o grădină
plină cu flori
de curcubeu
unde cântă pitpalaci
și o fecioară
se plimbă printre
crengile de aur.
Din degete
îmi cresc muguri
care dau în floare
și în frunct.
Sufletul meu
călător
aleargă prin lume
și-l aștept
să se-ntoarcă acasă.
Niciodată
nu sunt singur.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate sau poezii despre muguri
Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creație este un avatar pentru Oceanul Esenței, prin care Viața se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ține forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniștea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcția Liniștii joacă rolul unui ghid către Liniște, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniștea, pentru că Liniștea nu este gând, o idee, un concept. Liniștea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Liniște. Nimic nu desparte sunetul de Liniște, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, așa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conștientizarea Liniștii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferința nu își poate susține existența, pentru că suferința însăși este o reflexie a iluziei.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sunet, citate despre ocean, citate despre viață, citate despre suferință, citate despre gânduri sau citate despre adevăr