Imn de catifea

Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme şi-amurguri în priviri
Aş vrea să-ţi mai şoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri

C-o perlă între gene seninu-mi străluceşte
Ţin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea şi-n pieptu-mi cuibăreşte
Noi tresăriri muiate-n ambrozie şi rouă

Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Şi beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii muşcând din ţesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ţi abdice

Ai mâini neliniştite şi-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrăţişări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcuşul subatins
Ce-şi cântă-nfiorarea muiată-n sărutări

Îmi dezveleşti apusul prin gesturi revelate
Am catifeaua-n palme şi zorii în priviri
Prin legile nescrise de freamăt treierate
Scriu cu esenţă vie-n cerneluri de trăiri

Nu-ţi spun nimic şi tac în tandra ta strânsoare
Sunt prinsă-n aşternuturi de palme şi satin
Prin condicele vremii semnez cu devoalare
Aceeaşi muritoare scriind iubirii-un imn

Mi-eşti catifea şi încă-mi-eşti satin
Chiar de vioara inimii se tânguie-n suspin
Suntem prin dragoste şi vis doi pelerini
Gustând amar şi dulce din clipa de sublim

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Sub bolţile de trandafiri,
Am îngropat tristeţi trecute,
În ochi mi-am înflorit uimiri
Şi în priviri iubiri tăcute.
Sub tot seninul prins în ramuri,
Magia verdelui urzeşte,
Făcându-i inimii balsamuri
În clipa care frunzăreşte.

Sub cer senin miroase-a cânt,
Pământu-şi cântă simfonia,
Beau aerul curat din vânt
Şi-n palme curge armonia.
Când viaţa trece şi răneşte,
Din verde crud eu scot zvâcnirea,
Iar când privirea-mi ofileşte,
Prin trandafiri găsesc iubirea.

Sub bolta verde de smarald,
Mă regăsesc printre petale
Şi-, n suflet, fiecare fald
Croieşte drum printre vocale.
În liniştea din raza blândă,
Ascult tăceri, văd mări de visuri
Şi-n viaţa aspră şi flămândă
Pun versuri calde-n paradisuri.

poezie de Mirela Grigore din Pelerin pe cărările iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc să te apăr

(În cerc să mă apăr)

Mă poartă tăcerea-ntr-un cântec al nostru
migraţia sferică-n gânduri m-adună,
păşesc cu temeiuri uitând de furtună
şi-n naosul vremii mi-e Clipa colostru.

Lumini mă ţâşnesc, în lumină mă-ntorc,
spre Poarta iertării mă-ndrept cu speranţe,
curg liniştea-n suflet şi-nfrunt disonanţe
când herbul iubirii-n răscruce-l răstorc.

Prea buna mea lună, cu stele şi-agate,
ne-alungă rutina-ntr-un colţ de uitare
în noapte mi-eşti soare din lumi evadate
cât raiul ţi-ating, cu-aşteptări şi-ndurare.

Păşim prin temeiuri, uitând de furtună,
şi-n sonuri divine-adormim... mână-n mână...

Iolanda©

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu e, Doamne, să rosteşti

autoportret)

nasc speranţe-n slove
spulber orice nor
cresc mlădiţe'n pleoape
dorm în ploi de dor

rătăcesc tristeţea
într-o toamnă-amară
caut frumuseţea
ce'n absenţe-omoară

despletesc amurguri
frunzei de castani
prind în irişi muguri
înfloriţi prin ani

simt zvâcniri sculptate'n
palme sărutate
când mi-e trupul val
mării zbuciumate

mai păşesc prin viscol
viscolind aminte
c-am sub monopol
tot ce doarme'n minte

ţin în mâini portrete
din pastel de gene
şi'n condei regrete
temerile mele

port smaralde'n buze
chihlimbar în ochi
spinii mei sunt muze
slovelor de foc

împletesc cununi
macilor din sâni
şi mi-e pielea soare
'n zi de sânzioare

dăruiesc simţire
fără tras la sorţi
mă las străjuire
vieţii nu pun porţi

şi prin vorbă lină'n
salbe de lumină
mai alint-un vis
ce nu-i încă scris

mi-am răscopt tăcerea,
astăzi creionez
faceţi-mi plăcerea
spuneţi: Te iubesc!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspine

Noaptea, în coroane de suspine,
Umblă goală pe poteci boeme,
Sălcii-n unduiri colind saline,
Peste şoapte-n buze de poeme.

Vulturi de pucioasă-au să pătrundă,
Sub rimelul ploii frângând zarea,
Vinele din munţi cu foc inundă
Şi-n priviri de nori plânge visarea.

Deznădejdea umblă-n straie grele,
Rechemându-şi cloaca blestemată,
Eu doinesc prin geruri şi prin rele
Şi prin toată lava vinovată.

Prin secunde,-n pleoapa-ţi de gazelă,
Curg vârtejuri în dragoste rebelă!

sonet de Aurel Petre (18 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi femeia...

Mi-ai zis să-ţi intru în suflet
şi să dansez,
un dans de lebădă desprinsă din apele cerului,
să fie ca o dezmierdare a acelor braţe
ce s-au nuntit în dumnezeire!
Cu părul răvăşit şi albastru de atâtea ploi ce l-au atins,
aşa voi dansa în tine,
cu acel zâmbet de curcubeu ascuns,
ce îl avea Eva, când ţinea mărul strâns în palme...
Da, voi fi femeia din tine,
acea taină cu gust de iarbă neatinsă,
cel mai fierbinte vis, un ţipăt
prin sângele cuprins de cei mai nerăbdători muguri,
femeia care îţi va săruta trupul
într-o continuă beţie,
dansând în tine până ce carnea ta
va prinde gustul ei!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ceva

Mi-e ceva între sete şi dor,
Simt c-aş vrea să trăiesc şi să mor,
Mi-e ceva între foame şi frig,
Să şoptesc îmi doresc şi să strig.

Amalgam de trăiri am în gând,
Mă trezesc ba râzând, ba plângând,
Mi-e ceva între tine şi tot;
Sunt chiar eu. Pot să spun: Nu mai pot!

poezie de Marius Robu (26 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu arzi în palme stele...

Tu arzi în palme stele
Şi-n inimă iubirea,
În vise merg gondole
Şi-n sânu-ţi tresărirea.

Izvoare de lumină
Îmi previn convulsii
De când îmi eşti vecină
În taina cu iluzii.

Te-aştept într-o oglindă
Să ne vedem odată,
Tu floarea ce colindă,
Eu, gândul ce te-aşteaptă.

Desculţă trece vraja
Prin timpul arămiu,
Singurătatea-i straja
Momentului ce-¬ţi scriu.

Mătasea de nori negri
Coboară peste noi,
Prin vis mergem integri
Ca fulgerele-n ploi.

Te-aştept în raiul unic
Născut în veşnicie,
Pe-un sărut teluric
Crestat în poezie.

Zâmbeşti, dulce-i nectarul
Florii vorbitoare
Care-şi arată harul
Plutind în depărtare!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

..

să-ţi scriu pe-o frunză arămie
sau pe o adiere de vânt
cât de toamnă îmi este mie
că rostirea mi-e fără cuvânt

să-ţi scriu pe o rază de lună
când nopţii îi alunecă abisul
şi tu nu mai vii ca o zână
laşi coşmarul să-mi bântuie visul

să-ţi scriu pe clipa ce bate
cât ne-am irosit amândoi
să le uit apoi pe toate
nescrise rămână teancuri de foi

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul meu

Iubitul meu, de tine mă despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simţit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă şi-un biet oftat.
Prin soare, ploi, mă voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
Să nu-şi ia zborul ca o rândunea.
Îţi las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ţi spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aş vrea
Să baţi a doua oară-n uşa mea,
Să te opresc la mine şi să strig:
Ia-mi sufletul în palme, că mi-e frig!
Şi-n loc de bun-rămas să mă săruţi,
Cu buze moi şi dulci rămase muţi.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nespuse

Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în faţa Ta.
Aş vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din fiinţa mea.

Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc şi văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.

Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzleţe şi neînţelese.
Nici în mine să sădeşti un dor, să mă dori
În freamăt şi-n cuvinte nespuse.

Nu mai vreau doar sa te vreau
Şi-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ţi fiu trunchi şi tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înfloreşte din mine.

Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoţeşti doar prin vise.
Prin nopţi şi prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut încă printre flori,
Prin colţul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine creşte
Şi-n piept, subit, îmi înfloreşte
Un ţipăt tainic de cocor.

E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorinţa
Şi-n ochi îmi scrie neputinţa
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubeşte-mă din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Şi fă-mi din clipe giuvaiere,
Să simt iubirea-n orice pas.

Am alungat al nopţii cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Şi ploaia-nalţă-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primeşte-mă în braţe iar
Şi dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n braţele mirării,
Să-ţi simt iubirea ca pe-un dar.

Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se ţes doar mări...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În sufletul meu pâlpâie o lumânare...
o candelă cu mir sfinţit
care se aprinde înalt şi viu
cu fiecare ecou al inimii tale arzânde...
ecou şi freamăt de dor
fără de vină...

Te răsfrângi în mine
ca-ntr-un lac limpede
precum stelele nopţii...
aprinzându-mă... ca pe-o floare de foc...
neaşteptată cărare de dor
către tine prin mine... croind...

Îmbrăţişează focul... dragul meu
Cuprinde-mă în palme
ca pe-un potir de lumină cerească...
şi împărtăşeşte-te...
gustând din preaplinul de iubire...
şi încălzeşte-ţi răsuflarea încremenită de preafrig...
Şi de neplânsă lacrimă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necuvintele zorilor

Nu-i nicio tristeţe pentru că soarele ni se topeşte-n palme Privirea ta mă încălzeşte, prin albe sărutări
Probabil că suntem îngerii nopţii,
Vom zâmbi, vom striga prin stropii de busuioc aprins
Se strigă focul din inimi, prin necuvintele zărilor.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire în flori de nufăr

-odă spiritului eminescian-

De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche şi de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
şi să-ţi trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuieşti
şi cerni dumnezeire pe-al vieţii infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbeşti,
voi şti că, mi-ai primit sentimentul dăruit.

De îngeri purtată, îmi împrumuţi lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viaţa ce-o să vină,
iubirea lumii îţi aduc în sân la mine.

Dorul pierdut pe cale, ţi-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îţi umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.

Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ţi trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ţi cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ţi legi destin de muritor.

Dar ai ales să fii,, nemuritor şi rece",
iubire să-ţi trimiţi pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îţi dau pe flori de nufăr.

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet stingher

Suflet stingher,
Deschide-ţi inima.
Priveşte spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.

Priveşte spre cer,
Într-un colţ voi fi eu.
Martor la ceea ce eşti tu,
Acolo jos pe pământ.

Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.

Prin vis te-nsoţesc,
Şi-n noapte sângele-ţi fierb.
Si-ţi alerg prin vene,
Prin anotimpuri şi vrere.

Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc şi-n scrieri în rime.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea...

Când noaptea-şi trage straiul cu trena lui de stele,
Pe zbaterea alene a genei ostenite,
Tu te strecori în trupul şi-n gândurile mele
Şi curgi între părere şi vise nesfârşite.

N-ai să-nţelegi vreodată ce-adânc îmi e pustiul,
Sau în ce grea răscruce mi-e-a sufletului rugă,
Cum între două clipe născute din târziul
Ceas, bântuit de soartă, vorbe de dor îndrugă.

Te-ai cuibărit în mine şi te prelingi prin vine.
Mi-ai sfredelit în pieptu-mi o oază de iubire.
Ard între foc de jale şi albii de destine
Şi rătăcesc prin ele fără vreo osebire.

Înmugurind divine din împietrite ramuri
Printre-amintiri se 'nalţă năucitoare vise,
Ce se-mpletesc sălbatic din sfâşiate flamuri
Şi-n dans de primăvară răsar mereu ne-nvinse.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu (Pentru fiul meu, Eduard)

Aseară ai dormit cu mine,
Odorul meu cel scump şi sfânt,
Din tot ce am, etern pe tine,
Eu te iubesc pe-acest pământ!

Mai mult de toate, eu sunt mamă
Şi am să-ţi vin mereu în vis,
Adâncul inimii te cheamă
Şi-n versul care-acum l-am scris.

Şi te veghez îndeaproape,
Copilul meu, ce suflet blând!
Lumina sfântă să se-adape
Întotdeauna-n al tău gând.

Tu, pentru mine eşti iubirea
Nemărginită pe pământ
Şi-a stelelor mi-eşti strălucirea
Cu chipul tău, de veşnic sfânt!

Şi te ador dintotdeauna,
Chiar dinainte de a fi
Pe cer, deasupra, însăşi luna
Regină-n multe poezii.

Tu, fiul meu, frumoasa-mi cale,
Cu chip de înger minunat,
În lacrimi mi-ai pus alinare
Şi-n gândul meu eşti împărat!

Îţi doresc viaţa în lumină
Cu stele-aprinse în priviri
Şi-o rază-a soarelui senină
Să-ţi fie-n suflet, în iubiri.

Şi-ntotdeauna să fii dulce,
Aşa cum eu te văd mereu
Căci cerul însăşi te conduce
Cu orice pas la Dumnezeu.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

Vreau să-mi înflorească iar
Toată grădina sufletului meu
Să-ţi mai pot aduce-n dar
Flori de vis prin şemineu.

Mi-e dor s-ajung la mine-n sat
Să scriu de casa părintească,
De soare să nu fac rabat
Şă beau cu poftă o "Fetească".

Vom căuta pe luncă, iar,
Flori şi trifoi cu patru foi
Şi-n fiecare zi din calendar
Vom răsădim iubirile din noi.

Să văd cum zburdă pe răzor
Miei, când berze vin la cuibul mare,
Noi, încărcaţi cu fulgere de dor
Să plecăm prin codru la plimbare.

Ne curgă iubire prin destine
Cum cei cocori în nopţi cu lună
Iar eu, mereu îndrăgostit de tine
Să te privesc pe margini de lagună.

Când va-nflori toată grădina
Tot alizeu-n plete să-ţi rămână -
Vom savura mereu lumina
Apusului ce tandru se amână.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

tu eşti un vis deschis în paradis
eu, un simplu cerşetor şi muritor
mi-e sufletul un pas spre cer
în zbor etern te caut printre astre
te-am dezbrăcat de gânduri în taina primului sărut
pe trupul nud pictam duioase sărutări, între chemări
poemul nostru sfânt, e taină, e mister
te frângi, mlădie în vânt, tu salcie în cânt
eu te alint într-un descânt
pe buze arse ţipă fragede suspine
femeie, aroma liliacului deschis în zori
mă strigi, mă alungi şi iar mă chemi
mi-e dor să beau ambrozie şi nectar
din trupul tău, atât de alb, de pur, de gol
să sorb mireasma unui gând aprins
de doruri şi întrebări nespuse
în adâncimi ce ard, ce dor
ce dulce e clipa primului amor
iubeşte-mă femeie în noaptea asta
mâine, fie ce o să fie
dau de pereţi cu toate
azi sunt nebun,
în braţe port femeia

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!