Forţa destinului

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune
atunci când curcubeiele şi-au nins culoarea
mi-au arătat că am un tel şi-o misiune.

i-am ascultat vrăjită muntelui chemarea
şoaptele izvoarelor le-am strâns cu pasiune
milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

cu bolte de lumina mă ispiteşte zarea
asupra timpului nu am pus presiune
m-am înfrăţit cu muntele cu marea
de mii de ori m-au scos din tensiune.

milioane de stele mi-au luminat cărarea
nu m-am abătut de la ascensiune.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestecări

M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Şi nu mai ştiu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.

Veghează luna peste câmpuri
Şi îmi trezeşte visele,
Şi-mi răscoleşte câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.

E noaptea pe umeri lăsată
Şi o simt grea, de nepătruns,
E-o linişte ca o angoasă
Şi al ei calm îmi e de-ajuns.

Stau pe o bancă doar cu mine
Şi fulgeră pe cerul meu,
Şi-o ploaie rece am în vine
Şi cât de tristă sunt mereu.

M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrăţit
Şi rugile îmi cheamă zarea
Cu liniştea ce-a înflorit.

E întunericul oriunde,
Împrăştiat e peste tot
Şi razele de lună plină
Mă luminează fără rost.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile mi-au îmbogăţit şi mi-au luminat mintea, m-au învăţat să fac discernământ critic obiectiv şi să înţeleg ceea ce nu se poate vedea şi înţelege fără sprijinul lor.

citat din G.T. Niculescu-Varone
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri de harpă

am strâns cu grijă amintirile-n salbă
şi cântece candide de harpă şi vioară
am transformat în versuri noaptea albă
şi am dansat cu fluturi în lanul de secară.

am suspinat de dor şi de durere
când visele s-au rătăcit în noapte
nu m-am lăsat cuprinsă de tăcere
ascultând vrăjită a stelelor şoapte.

am atins infinitul cu gândul
vântul mi-a adus veste din curcubeie
ploile m-au mângâiat zile de-a rândul
lumini mi-au îmbrăcat chipul de femeie.

m-am întomnit uitată de un zbor nestins
pe petale de nuferi tristeţi am învins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

din surâsul dragostei m-am născut şi eu
şi mângâierile mi-au fost hrană să cresc
în braţele mamei zâmbea Dumnezeu
alături de mine cu suportul ceresc.

de mică am crescut univers de iubire
pământul mi-a fost leagăn şi învăţător
lumini îngereşti mi-au pătruns în privire
în arborele vieţii sunt ramul uimitor.

rândunici îşi fac cuib între frunzele mele
nici o furtună nu mi-a stat în cale
am urcat Golgota şi am ajuns la stele
au nins peste mine visuri magistrale.

mă confesez la Lună vorbim amândouă
din poezia sufletului se prelinge rouă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu scriu ca să vă distraţi
Nu să vă simţiţi vizati
Iar cei care s-au gândit
Că la ei m-am referit,
M-au jignit, mi-au zis de toate...
Dar în fond, mi-au dat dreptate!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie târzie

m-am născut pe o magică geană de rai
luminile stelare mi-au fost ursitoare
mi-au ursit frumuseţea cu părul bălai
şi ochi albaştri ca un cer cu soare.

mi-au tatuat pe inimă iubirea sublimă
şi mi-au sortit să mă-nfrăţesc cu fluturi
cu păsările care prin cântec mă animă
cu arbori care-n faţa vântului fac scuturi.

şi fiecare floare să îmi fie aproape
cu parfum şi cu miasme de poveste
din vesele izvoare să sorb proaspete ape
cu poezia vieţii să mă înalţ pe creste.

mă veghează îngeri de rele să mă scape
să simt pururi măreţia minunilor celeste.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet rătăcit

M-am întors acasă pe un drum de ţară
şi-am stat de vorbă cu pădurea
mi-a spus cum cucul cântă în fiecare vară
de când eu am plecat aiurea

Am croit cărare prin boabe de rouă
şi m-au copleşit aducerile-aminte
razele de soare au spart pădurea în două
şi mi-am spus atunci: totu-i ca-nainte!

Am trecut tăcută pe sub merii-n floare
ce mi-au nins cărarea semn de bun venit
ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare:
ai venit acasă suflet rătăcit?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul.

Albert Einstein în Cum văd eu lumea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aflat misterul

Priveam mărul încărcat
Cu rodul copt al verii.
Priveam cerul înstelat,
Târziu, în faptul serii.

Am întrebat mărul
De ce are mere.
Am întrebat cerul
De ce are stele.

Mărul iute mi-a răspuns
Că merele sunt mărgele.
Bunul Dumnezeu le-a pus
Să se mândrească cu ele.

Iar cerul, în loc de răspuns
Îndată s-a luminat.
Am înţeles. A fost de-ajuns
Răspunsul ce mi-a fost dat.

În măr se rumenesc mere,
Pe boltă se aprind stele.
Aşadar, mărul şi cerul
Mi-au dezvăluit misterul.

Mărul, colier cu mărgele
Numai bune de mâncat.
Cerul, policandru cu stele,
Lumânări de luminat

poezie de Dumitru Delcă (20 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delfi

Au venit greierii
Şi mi-au spus
Opreşte-te din drum
Ascultă-ne!
Au venit furnicile
Şi mi-au spus
Şi ei, şi ele
Şi mi-au spus
Şi!

Pe un drum m-am întâlnit

poezie de Mihaela Cătană (30 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

De fiecare dată am sperat că va fi bine
Am văzut norii şi am plutit,
Zburând am cernut norii
Şi mii de luminiţe mi-au luminat faţa
Am văzut florile şi m-am aşezat printre ele
Sunt foarte departe de tine, atât de departe
Că aş putea striga la cer să mi te-ntoarcă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Două stele împreună
Despleteau raze de-argint,
Până mi-au urzit fiorul
Vieţii, de pe-acest pământ.

Mi-au ales aicea casă...
Şi părinţii mi-au ales...
Mii de doruri nesecate
Pasu-mi leagă să nu ies...

Doar pe coardele lăsate
A steluţei de argint,
Mă voi strânge-n visul lumii...
Când mă voi culca-n pământ.

poezie de Raveca Vlaşin
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlănţuire de cuvinte

am fremătat din greu ca un copac
şi mi-am întins rădăcinile-n glie
am vărsat şi lacrimi pe versul opac
mi-am tatuat pe cord cântul de ciocârlie.

am învăţat ce-i teama cu viermi sub scoarţă
cu furtuni nebune am luptat din rărunchi
cu norii intriganţi m-am luat la harţă
să lase soarele să-mi pătrundă în trunchi.

codrii îmi sunt fraţi în povestiri de vis
m-am desfrunzit ca ei în fiecare toamnă
muguri de iubire primăveri mi-au prezis
ramuri mi-au înviat nimic nu le condamnă.

vuietul romantic în slove l-am descris
lumea cuvintelor la iubire mă-ndeamnă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am citit "Manualul războinicului luminii" cu două markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au plăcut şi unde m-am identificat cu eroul cărţii, iar cu verde pe cele care nu mi-au plăcut şi nu le-am citit.

perlă de Gigi Becali
Adăugat de AliaX
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşurându-mi inima

Am înotat pe fluviu contra curentului, movul fiind culoarea mea:
La Ch'u talii subţiri mi-au rupt inima, trupuri uşoare mi-au dansat în palmă.
Zece ani mai târziu m-am trezit în sfârşit din visul meu de Yangzhou
Cu nimic altceva decât numele de pasager al caselor albastre.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerpii

Copil fiind, de şerpi eu m-am temut
Şi de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creştet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toţi i-am cunoscut.

Cu ei, eu am crescut şi m-am jucat
La sân i-am pus şi i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândeţe şi prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.

Încolăciţi pe mine i-am ţinut
I-am respectat şi sângele le-am dat
Şi haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în aşternut!

Şi-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci şi-au arătat limbile-n furcă
Şi colţii cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...

Şi n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Şi-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar şi asta a avut un rost...

Să crezi în om... în şarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulcior de stele

Iubite, ninge blând peste Carpaţi
troienele şi-au pus pe umeri stele
un brad împarte luna ca-ntre fraţi
din bolta cu omătu-i de mărgele.

Îţi scriu cu verde crud pe foi de nea
îmbujorând prin inima- mi cărarea,
rupând din vreascuri de tăcere-o stea
ca tu să ştii, iubite, că-mi eşti zarea.

M-am îmbrăcat în haine de ninsori
şi am furat din munte foc de mină
să-ţi spun, iubite, că te- aştept cu flori
în gerul ce ne-a plâns la rădăcină.

Şi de-om urca pe scări până la cer
duios, ne-or naşte munţii în tăcere,
cioplind cu pieptul inima de ger
să fim din lacrimi vii, ulcior de stele.

poezie de Doina Bezea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea cu pleoape

M-am rătăcit într-o floare
şi noaptea în ziuă dispare
în noi
Da! Pe cărarea
cu trepte din soare
e mare
prea mare
ninsoarea-n mesteceni
cu miros de cărare
şi urme de piatră-n noroi..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou optimist

în desenele mele zâmbetele înfloresc
şi poezia creşte cu muguri de speranţă
cerul şi pământul le preamăresc
căci mi-au dat vieţii dulce substanţă.

mi-au încurajat zborul către stele
şi au desfiinţat din temei prăbuşirea
transfigurate-s în lumini visele mele
şi-n templul meu se dezvoltă iubirea.

raze au creat în mine bolte cristaline
au scormonit după puritate adânc
că să formeze-n suflet lumile divine
să rămân de-a pururi a cerului prunc.

las trecutul în urmă cu bune cu rele
şi-mi colorez prezentul în acuarele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în lumină

puterea poeziei mă imobilizează
cred că las în urmă lumina ei blândă
cred în versul meu împletit cu rază
destramă beznele ce stau la pândă.

sentimente în versuri sunt mândre izvoare
anii mi-au adus şi amar şi dulce polen
dar m-am înconjurat cu multă splendoare
şi-am câştigat în lume mirabil teren.

am împlinit în viaţă tot ce am dorit
toamna mea-i prolifică, plină de recolte
suflet mereu flămând naturi am iubit
veşnicia iubirii şi-n cer să se dezvolte.

voi scrie în lumină până la asfinţit
şi-n moarte printre stele voi recompune bolte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!