Fantezie cu Moartea

vreau să invit Moartea la ultimul dans
cât mă ţin picioarele s-o ameţesc
leagănul vieţii mi-l ţine-n suspans
valea suspinelor o înmulţesc.

hai Moarte să bem o cafea delicioasă
să vezi şi tu că ispita e dulce
ia şi o ţigară cu aromă gustoasă
vorbeşte româneşte ca-n vremea lui Neculce.

schimbă-ţi coasa cu magică baghetă
mantia neagră s-o îngropi pe veci
să fii şi tu o dată ca o diva cochetă
urme de cântec să laşi pe poteci.

albeşte-te şi tu prea eşti îngerul negru
tribut îţi voi da poemul integru

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima cafea

Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câştigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.

Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?

Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2015)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea suspinelor

nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieţii în câmp pustiit
emoţii ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfinţit.

soarele e singur într-un deşert arid
cu oaze de iubire rare şi mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.

amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieţii e prezentă şi moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.

pe valea suspinelor speranţe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea suspinelor

pe muntele credinţei izvoarele curg
ca sângele prin mine- făptură de carne
îi urmez pe sfinţi s-ajung la Demiurg
lumina izbăvirii pe frunte s-o toarne.

pe valea suspinelor am creat un pod
să treacă lumea spre sufletul meu
am fremătat cu arborii preaplini de rod
mult am iubit viaţa şi când mi-a fost greu.

cinstesc destinul meu cu mulţi prieteni
şi fac mărturisiri din adânc de suflet
când aleargă prin mine îngeri sprinteni
simt că prind iar energie în umblet.

vorbesc cu icoane când nu mă vede nimeni
ecoul strigătului meu vreau să aibă răsunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să vorbim despre ceva

e noapte adâncă
stelele cad pe pământ
ţi-aş spune că vreau
să bem o cafea verde
dacă timpul tău îţi permite
mă-ntrebi
să bem ceva ce nu este
decât în mintea ta
ba da
eu îţi răspund
mai presus de colţii nisipului
este dorinţă
un strigăt rotund
ca un orologiu stricat
din care curge intermitent
durerea
da vreau să beau o cafea
acum şi aici

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, moarte?

Cine eşti tu, moarte?
Ceva sau cineva?
Tu bagi doar frică-n oameni,
Ce încerci să faci?

Lasă-ţi coasa cea ciudată şi mantia cea grea,
Mai ia o scurta pauză, draga mea.
Cine eşti tu, moarte?
O persoană bătrână, cu faţa veştejită,
Ce taie firul vieţii, şi cel al frumuseţii.

Cine eşti tu, moarte?
Şi ce încerci să faci?
Un singur lucru îţi zic,
Eşti o proasta. Da.

poezie de Alin Florin (17 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Cine eşti tu, moarte?
Sau, ce eşti?
Te-am personificat ca proştii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieţii
cu coasa
cu secera.
Când tu eşti slabă şi neputincioasă.
Moartea nu coseşte niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forţă!

Orbi, am zărit hidoşenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
şi uneori tâmp
al celor încercaţi de viaţă.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!

Moartea pur şi simplu nu există!
Ea este doar o banală stare
o transformare.
Ca îngheţul
Ca dezgheţul
Ca evaporarea sau sublimarea.
Moartea este un simplu întrerupător
de energie!
un buton atomic!
şi are cauze cât se poate de naturale.
O..., moarte! Cât de simplă şi de frumoasă eşti!

Adesea însă,
Tu stai, moarte,
în voinţa animalică a oamenilor
de a ucide.
În lăcomie!
Şi incalci legile dumnezeieşti!
Stai în mintea rătăcită a sinucigaşilor
a nebunilor ce aleargă pe autostradă inconştienţi.
Tu eşti neagră ca asfaltul, moarte!
Ce complicată eşti moarte! Şi cât de urâtă eşti!.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să facem noaptea albă

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puţin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.

Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranţe să-mpletim,
Hai să-ţi fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărţim.

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ţi cobor.

Hai să inventăm... percuţii,
Hai în braţele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluţii,
Hai... în suflet să-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt cafeaua ta
de dimineaţă...
cu aromă de iubit,
care-ţi răscoleşte mintea
şi o bei fără să ştii!

Vreau s-o guşti,
să sorbi încet,
e fierbinte şi e bună
cu aromă de nectar
ai să vrei şi mâine una!

Hai, cafeaua ta e gata!
nu uita s-o bei când pleci...
Lasă uşa încuiată,
când te-ntorci să mă găseşti!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans hipnotic

trăiesc dulcele haos exaltată beţie
fiorii dansului îmi circulă prin sânge
pe cerul fericirii lumini o feerie
flacăra tristeţii din temelii o stinge.

erosul primordial derivă-n conştiinţă
iubirea-i ca oceanul vast şi cuprinzător
adâncirea în valuri o simt în fiinţă
zâmbesc astăzi soarelui atotcuceritor.

cu mişcări ondulate mă topesc în dans
durerile saltă până când uit de ele
clipe de suferinţă le ridic în suspans
vreau negreşit să trec peste sechele.

trăiri mărturisite vibrează în balans
la exaltarea mea hipnotică invit stele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti prima mea iubire

Eşti prima mea iubire
Şi ultima vreau să fii!
Strânge-mă tare în braţe,
Hai să privim la fulgii aceştia vii.
Hai să ne lăsăm purtaţi pe aripi de vânt uşor,
Căci vreau să fiu ca pasărea care zboară dincolo de nor!
Eşti prima mea iubire şi ultima vreau să fii.
În acest miez frumos de iarnă, hai să ne jucăm cu dragostea,
Hai să fim din nou copii!
Căci dragostea e pură şi curată ca fulgii care se topesc în palma mea.
Hai spune-mi încă o dată că mă iubeşti şi veşnic voi fi a ta!

poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sibilic...

Mai lasă-mă femeie, vreau ca să-mi beau vinul,
Hai lasă-mă să-mi duc până la capăt chinul,
Nu-mi ocărî fiinţa ce pe pământ o plimb,
Oricum, orice vei face, raţiunea nu mi-o schimb...

Tu ştii prea bine Evo, îţi preţuiesc natura,
Şi-arunc cercul iubirii în jurul tău, de-a dura,
Din lacrimi împletindu-ţi şirag de amăgire,
Iar tu ca drept răsplată, îmi dai dezamăgire...

Pedeapsă să mă tângui pentru c-am fost integru,
De-aceea pentru tine, femeie, ţin post negru,
Tu eşti tabloul morţii pe care eu-l ador,
Tu eşti tabloul vieţii, în care am sa mor!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, da, te ştiu eu

Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?
Voi sângera şi voi răbda!
Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalţi în ochii mei, să mă-nfiori,
Şi viaţa mi s-ar face dulce foarte
Şi dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor creşte din priviri prelungi?
Îi voi susţine, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te ştiu eu cerşetor umil ce-mi eşti,
Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretutindenară

pe spirală albastră descopăr puterea
de a urca la cerul plin de vrajă
în braţe de îngeri să nu simt căderea
alături de ei stau şi eu de strajă.

în inima marii mă-mpodobesc cu perle
în baie de spumă spăl păcatele grele
valuri transcend în gândurile mele
simt chiar şi noaptea mângâieri de stele.

în codrul de vis cu mierlele cânt
în câmpul de lavandă strâng parfumul dulce
alerg pretutindeni pe aripi de vânt
sufletul meu pe minuni să se culce.

lucide revelaţii le transpun în cuvânt
în letopisete ca-n vremea lui Neculce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mirajul luminii

magică fericire, ridică-mă la cer
pe aripi de cântec cu vântul în plete
între minuni stelare vreau să prosper
lumina pe creştet s-o simt pe îndelete.

sunt irezistibile avânturile vieţii
să am iarăşi întâlnire cu destinul
de sufletul meu s-au lipit poeţii
au transformat în vers durerea, suspinul.

în lumea poeţilor am ajuns şi eu
cu migală transpun tristeţea-n parodie
cu romantism albastru aprofundez mereu
dragostea pentru natură, pentru glie.

în mirajul luminii descriu un panseu
poezia dragostei cu sânge se scrie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit...

Te invit în Paradis, unde soarele şi luna
strălucesc precum în vis ne trezim întotdeauna.
Te invit la mine-n Rai, unde padini şi izvoare
te aşteaptă ca să stai lângă mine în picioare.
Te invit în grădiniţă, unde am copaci şi flori,
să mă săruţi pe guriţă de cu seară până-n zori.
Te invit în Valea Vlăicii la un suc şi o cafea,
strânge-ţi trupu-n jurul găicii şi vino când oi putea.
Te invit pe lac în parc, la debarcader să stăm,
frumuseţea să-ţi remarc, să dansăm, să ne distrăm.
Dar... degeaba te invit, tu eşti surdă, nu m-auzi,
gândul ţi-e la alt iubit şi de mine ţi-l ascunzi.

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi moartea

De-ar fi moartea neagră, sexy,
Filiformă şi-ndrăzneaţă,
Imposibil... să nu cânte
Un cocoş, în dimineaţă.

De-ar veni, doar c-o năframă
Şi-o cagulă transparentă
N-ai lăsa-o... să aştepte,
La cât e... de insistentă.

De-ar putea fi... Ea... ispita,
Mărul tatuat sau floare,
Surâzând... ca ipocrita
Şarpelui... a provocare.

De-ar fi moartea, poate nu e,
Enigmatică şi dulce
Ar pleca pe înserate,
Toţi cocoşii să se culce.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Moartea...

alegeţi-vă hainele pentru seara de bal, o dată-n viaţă mori
şi poate că moartea e mai exigentă, poate că alege chiar şi în ultimul moment
şi e bine s-o impresionezi. adevărul e că nimeni nu ştie cum apare
poate că vine ca Barbra Streisand în Hello Dolly
sau ca Anna Magnani în La Sciantosa
dar oricum ar fi nu poţi s-o dezamăgeşti
au fost oameni drapaţi în papirusuri,
doar togi pline de idei inutile
au fost zdrenţăroşi
aspirând la mâna preafrumoasei
regi, potlogari, arlechini, senatori şi scriitori
dar nimeni nu a suflat un cuvânt despre criteriile de selecţie
dar tu? tu cum te îmbraci?
casual. o invit la un biscuit şi un ceai englezesc
şi o să-i citesc nişte versuri. dacă vrea
am s-o invit să-şi aleagă din garderobă
un costum gen Marlene Dietrich
nu are cum să mă refuze. cred.
şi vom pleca la ultimul bal

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O icoană eşti, prea scumpă doamnă

Tenul tău frumos şi alb ca brânza,
Ochii de-un albastru celestal,
Se uită după tine-n pom şi frunza,
Eşti pusă pe al vieţii-mi piedestal.

O icoană eşti, prea scumpă doamnă,
Anotimpu'-n care frunza cade,
Eşti numai o clipă dintr-o toamnă,
Eşti amorul ce-n suflet îmi şade.

Mâini atât de fine, parcă-s de catifea
Mă mângâie ades pe fruntea goală,
Mă-nvăluie parfumul, aromă de cafea;
-Capul mi-l aşez uşor la tine-n poală!

Şi aştept să treacă toamna, într-o clipă,
Tu să-mi fii pe veci alt anotimp,
Dragostea în noi ca o nebună ţipă...
-Îi vom acorda iubirii mai mult timp!

Şi voi fi ferice, şi-mi voi cânta iubirea,
M-ai ales pe mine din filele pierdute,
M-ai făcut din nou să ating nemurirea,
Mi-ai reînviat dorinţele avute.

poezie de Răzvan Isac (21 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de n-ai fi, Te-aş inventa

Chiar de n-ai fi, Te-aş inventa,
fii, Doamne, garanţia mea
că am un punct de sprijin eu
în Duhul Tău de Dumnezeu

Doar cu iubirea Îţi vorbesc –
cuvintele se isprăvesc
şi amuţesc, cuprinsă-n vrajă,
căci vieţii Tu îi eşti amiază

Prea multe-aş vrea să-Ţi desluşesc,
de-aceea vorbele-amuţesc
Îţi simt iubirea Ta din Cer
cum mă-nveleşte pe lăicer

Şi dintr-o dată mă înalţ,
deşi n-am scară şi nici lanţ –
pe care Tu să mi-l întinzi
din cer neferecat cu grinzi
Şi-această stare ca în cer
e, Doamne, tot ce eu îţi cer –
la pieptul tău imaginar
capul să-l ţin o clipă doar –
Odihna ceTu-mi dăruieşti
e har din care poţi să creşti
şi s-o ofer la rândul meu
prin harul tău de Dumnezeu

Fii, Doamne, Tu, iubitul meu!

poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (28 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!