Transfigurare
strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranța să nu fie tardivă.
vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.
vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher și neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.
pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Proiect nou
trăiesc o nouă stare încep un nou proiect
sap în mine adânc ca într-o fântână
n-am în suflet ură sau vre-un gând abject
turma mea de vise stă în magica stână.
izvoresc în mine iubiri fermecate
îmi e drag pământul ticsit cu splendori
îmi e drag și cerul cu sfere înstelate
îmi e dragă lumea plină de candori.
vreau să se oglindească Luna-n mine
ca într-o mare plină cu valuri limpezi
în noaptea albastră când gânduri senine
asaltează cerul cu aripile repezi.
sunt plină de lacrimi dar totuși mi-e bine
colind cu bucuria printre mândre zăpezi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe valul imaginației
ancorez trecutul lângă o dună de coral
valuri învolburate vreau să le limpezesc
cu lacrimile mele dintr-un destin moral
în care și cuvintele se înverzesc.
cu optime lucidități am făcut sacrificii
ca să salvez esențe vitale și crezul
un aer al schimbărilor intră prin orificii
mă învârt printre probleme ca titirezul.
de durerile vârstei mă simt stresată
între specii naturale eu sunt floare
în cartea amăgirilor voi fi presată
printre poemele iubirii mistificatoare.
în lumea muribundă eu n-am salvat nimic
pe valuri de imaginație vreau să mă ridic.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
consum esența vieții cu foame excesivă
răsfir înțelepciune pe câmpul arat
nu sunt vedetă n-am aere de divă
dar cerul din suflet nu este înnorat.
las în urma mea romantice versuri
surse din sudoarea minții fremătânde
am ars ciulinii alături de eresuri
nu știu vre-un Iuda care mă va vinde.
îngeri prin mine vreau să se perinde
am sângele dulce ca mierea de albine
gândirea îmi este un soi de merinde
angelice lumini le port în retine.
dorul de steaua mea ades mă cuprinde
ca setea arzătoare de mângâieri căline.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veghea lunii
mă învelesc în noapte lumini de catifea
mai propulsez un vis spre univers
la masa de scris sub aburi de cafea
înșir pe clorofilă vers după vers.
pulsațiile nopții îmi dau avânt poetic
vreau să mă întâlnesc cu steaua mea
să ardă calm în raze gândul luetic
încleștarea inimii curând va dispărea.
vreau să transform suspinele în fluturi
roiuri, roiuri să zburde în poiene mândre
prin rouă pe covor floral unde nu sunt ciuturi
unde raze liniștite mângâie clepsidre.
în veghea lunii tu Floare să te bucuri
căci noaptea de poveste e pictată în cadre.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
timpul se strecoară prin descântec de ghioc
vreau să destram netrebnice blesteme
mult m-au îngenunchiat dureri și anateme
gândurilor uscate am să le dau foc
vor arde pesemne ca vreascurile-n sobă
jocul de lumini să se-mprăștie-n casă
inima să simtă viața tumultuoasă
nebună să danseze în cântec de tobă.
mă confesez smerită bunului Dumnezeu
vreau să primesc iertarea păcatelor mele
nu suport gândul că am supărat stele
că am trăit luetic capricii de zeu
valuri la țărmul visului dărâmă castele
de nisip impregnat cu iubiri de tezeu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniță - încătușat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
și cer sub mine -
și-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniță!"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
ochiul văzduhului vede
plângerile mele aride
lacrimi ce ne desparte
tot ce ne-a ținut aproape
timpul încă prea devreme
prin moara lui mi-a luat din zile
prin fragmente prea mărunte
m-a stins încet prin grele clipe
gheara mă strânge cu durere
inima-mi tresaltă bătând cu putere
sunt ființa plăpândă ce alergă prin viață
nu cred că mai am și-o altă șansă
balustrada vieții mele
strigă la mine cu putere
toboganul îmi aduce aminte
că am fost de multe ori fără minte
vreau să-n-torc timpul spre început
să mut acele timpului cu cei sfânt
nu mai vreau clipele ce-au fost în urnă
vreau mintea mea cea de pe urmă
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpezire de ape
mă scufund în mine ca-n oceanul Pacific
să caut mărgeane, perle și corali
dau și de gânduri negre vreau să le purific
întâlnesc și demoni urâcioși imorali.
mă scufund în suflet ca într-o fântână
vreau să se oglindească stelele în mine
iubirea de luceafăr veșnic să rămână
să ardă depresii să-mi dea nopți senine.
prietenii mei dragi îmi sar în ajutor
ce fericită sunt să-i simt aproape
cu cuvântul dulce, tandru, mângâietor
încropind euforia din limpeziri de ape.
dorul meu febril călător cântă pe-afară
ținând isonul în acorduri de fanfară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt și neastâmpăr
iubirea completează distanța dintre mine și stele
pe aripi de vis noaptea plutesc în astral
se extinde cerul cu gândurile mele
sunt izvor de speranțe în timp magistral.
sunt sursă de cântec și de slovă mândră
o credință magică am dezvoltat în suflet
acopăr cearcăne, riduri cu farduri și pudră
transform în rapsodie și tăcere și urlet.
au ritmuri și culoare gândurile mele toate
Doamne mai dă-mi măcar o zi de fericire roz
freamăt ca o pădure cu ramuri complicate
ridicate spre cer prin talaș și rogoz.
port în buzunare doruri, amintiri înspicate
le transform minuni ca vrăjitorul din Oz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret psihic
nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopții blândă
îmi beau cafeaua și mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.
nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinții din biserici
dar lumini destramă timpul anost
și sfidează iadul cu demoni numerici.
nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac așa cum sunt suflet candriu
știu că n-am să-mi ies nicicând din fire.
nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniștea mea murmură pe zefire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenitate
când mă simt floare când mă simt pom
petale și frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esențe de rom
emoții solare circulă sub piele.
zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri și culoare
romantismul verde mă menține senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.
mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopții sunt mângâieri stelare.
am primit de la viață tot ce mi-am dorit
visul de afirmare plutește-n infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt vegetal
sunt floare de codru înspicată-n patru
lacrimile mele se transformă-n rouă
fluturi mă răsfață în scene de teatru
luceferi mă sărută pe la ora două.
am pus la tristețe lacăt și zăvor
și cearcănele le acopăr la oglindă
mă las fascinată de mândru izvor
de rândunici care au cuib în grindă.
simfonia codrului euforii produce
freamăt la picioarele muntelui duios
cerul cu miraje treptat mă seduce
și ploaia are gust de lapte gustos.
sunt floare de codru suspinul mi-e verde
lumini îngerești vreau să mă dezmierde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Doamne,
șterge-mi din minte
și din suflet, cuvintele
ce m-au făcut să uit de mine,
arată-mi fața lui, și nu umbra...
Vreau să-l întâlnesc
pentru prima dată
pe acest muritor,
vreau, ca neliniștea lui,
să nu mă mai tulbure,
vreau să-l pierd în mulțime
și să nu-i mai recunosc
plânsul...
Lacrimile lui
mă trimit în mormânt...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz și agonie
picură dragostea din cerul albastru
ca ploaia fericirii semn de seninătate
cu visul meu de dor cuprind un astru
care nu mă trădează nici nu are păcate.
e târziu în noapte iar am insomnie
trec prin mine sentimentele bizare
trăiesc momente de extaz și agonie
slove de suflet își iau zborul în zare.
născută din cenușe ca pasărea rară
speranța sapă-n mine pănă la temelie
ține moartea departe în cuget este vară
mă învălui cu mireasma de camelie.
o minune în noapte vreau să apară
din condei curg lacrimi de melancolie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau flăcări în ochi, nu vreau jale,
vreau zâmbete, viață și râs,
tristețea, de-apare în cale,
o vreau transformată-n surâs.
Vreau dans, voie bună și cântec
în casă, pe stradă, în cer,
să râdem cu mâna pe pântec
la bancuri, chiar vechi, ce nu pier.
Vreau neamul să-mi fie de fală,
frumos, muncitor și vestit,
lipsit de orice amăreală,
să fie, în lume, iubit.
Vreau oameni cu fețe senine,
frumoși, cu un zâmbet plăcut...
Ce mai, vreau să fie ca mine,
modești (!!!) Asta e! M-ați crezut?
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie gri
nu te vreau de loc singurătate
vreau prietenii în jurul meu
să petrecem numai clipe minunate
să uităm că-n viață e și greu.
nu știu ce-i cu mine de o vreme
nu mai dorm și noaptea mă frământ
amintirile se-adună să mă cheme
le-am lăsat ca semne pe pământ.
nu te vreau de loc melancolie
scoți la suprafață doar tristețe
vreau sufletul să cânte ca o ciocârlie
zorii fericirii să-mi dea zilnic binețe.
să curgă în clepsidră numai veselie
miresmele iubirii iar să mă răsfețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vine moartea
Când vine moartea
Cum vine un urs flămând toamna,
când vine moartea și-și scoate din pungă monedele de aur
să mă cumpere, și-și închide-apoi cu zgomot punga,
când vine moartea
ca o epidemie de febră galbenă,
când vine moartea
și mă izbește ca un aisberg între omoplați,
vreau să trec pragul plină de curiozitate, mirându-mă:
ce-o să se-întâmple, cum arată-acel bordei al întunericului?
De aceea privesc toate lucrurile
ca și cum ar fi frații și surorile mele,
și consider că timpul este doar o idee,
și cred că eternitatea este-o altă posibilitate,
și mă gândesc la fiecare viață ca la o floare, familiară
ca o margaretă grădinii, și la fel de unică,
și fiecare nume este o muzică plăcută gurii mele,
înaintând, asemeni oricărei muzici, către tăcere,
și mă gândesc la fiecare trup ca la un leu al curajului, și ca la ceva
prețios pământului.
Când vine clipa, vreau să spun că întreaga mea viață
am fost mireasa unei mirări.
Am fost mirele care a strâns lumea la pieptul lui.
Când vine clipa, nu vreau să mă întreb
dacă-am făcut ceva special din viața mea sau veritabil.
Nu vreau să suspin sau să fiu speriată,
sau să argumentez ceva, orice.
Vreau să sfârșesc simplu, ca și cum am terminat de vizitat această lume.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doleanțele vârstei
vreau morții mele să-i cer o amânare
Hristos să-mi dea lumină de apostolat
am întrebări și zâmbete în buzunare
călătoresc cu gândul în lung și în lat.
vreau spre steaua mea să mai urc o treaptă
pe spirală albastră departe departe de foc
vreau să fac alegerea cea mai înțeleaptă
să nu pierd în beznă dramul de noroc.
mi-am pus azi noapte busuioc sub pernă
să îmi visez ursitul că mă mai iubește
vreau dragostea noastră să fie eternă
simt credința-n mine că treptat pălește.
oda bucuriei parcă e sclipire de lanternă
la colț de întuneric moartea mă pândește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de iubire
gestionez sentimente bucurii tăceri
dar minunea poeziei mă ține în picioare
descrie în detalii plăcerile de ieri
când tinerețea mea era ruptă din soare.
când vine seara stele în mine se-aprind
vreau să mi te aducă iar în visul meu
cu dragostea noastră cerul să-l cuprind
dar să nu simt că timpul poate fi și greu.
vreau să ne plimbăm pe străzile albastre
în ritmuri și culoare să ne îmbrățișăm
secundele să fie aliatele noastre
orice s-ar întâmpla să nu ne schimbăm.
eu vreau să-ți spun că te iubesc nespus
că viața mea cu iubirea ta s-a compus.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!