Borş de vorbe

Toacă meliţe absurde, fără rost şi fără şir,
Ce le-aş astupa eu gura, cu lucernă şi cu ştir!
La colţuri, radio-şanţuri ce transmit necontenit
Ştiri ce nu interesează, dar pe unii-i dor cumplit!

Din guri strâmbe curg blesteme, în tumult apocaliptic
Şi din ţeste fără creier izvorăsc schimbări, fatidic;
Lumea se îneacă-n vorbe, nu alege, nu discerne,
Le amestecă de-a valma, persistând greşeli eterne.

Mii de epigoni prolifici, sufocând literatura
Şi-atâţia postaci fanatici, omorându-şi tastatura,
Politicieni de paie, risipind averea ţării,
Schimbă legi mai des ca moda, partide - ca starea vremii!

Doar cei mulţi trăiesc haotic, oprimaţi, fără putere,
Vorbele lor nu contează, sunt condamnaţi la tăcere!
Nu mişcăm în front, supuşi, chiar de ni se umple coşul,
Noi, cei mulţi şi fără drepturi, vrând-nevrând, înghiţim borşul!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigoni- clasificare (I)

Am plănuit să scriu, de multă vreme
Despre poeţi ca mine, epigoni
Cu hipofize pline de hormoni,
De o diversitate mare-ntre extreme...

După criteriul de "normalitate"
Sunt epigonii tipici şi atipici
Sunt cei specifici şi cei nespecifici,
Cei infantili şi cei cu duritate...

Sunt epigoni ce caută doar lauri,
Adulatori să le cate în coarne,
Şi scara de valori să o răstoarne
Să fie promovaţi aşa, ca tauri...

Sunt epigoni ce-ncearcă să trăiască
Din scriituri subţiri precum o aţă
Fără vreo consistenţă, fără viaţă
Tot malaxând cuvinte, arsă iască...

Sunt şi acei ce scriu doar din trăiri
Subconştientul defulat apare
Eteric, fabulos, cu cer, cu soare
Cu muze-n ii de in, cosiţe, nuri...

Avem şi epigoni frustraţi, sălbatici
Gramatica e pentru ei o taină
Şi-n scriitura lor, ca pe o haină
Sunt petice de clovni lunatici...

Mai sunt destule tipuri, va urma
O serie mai lungă de poeme
Ce îşi propune, pe aceste teme
Să deconspire epigoni sadea!

poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torţă fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineaţă fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuş fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără şine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Şi mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeţ fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de Sergiu Mănuş (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oameni din jurul nostru sunt discipolii fanatici ai unor filozofi fără nume, care trăiau în spelucile erei terţiare.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără Dumnezeu şi soare nu ai exista.

Fără apă nu ai exista.

Fără păduri nu ai exista.

Fără albine nu ai exista.

Fără hrană nu ai exista.

Fără animale nu ai exista.

Fără flori nu ai exista.

Fără culori nu ai exista.

Fără muzică nu ai exista.

Fără sunet nu ai exista.

Fără lumină nu ai exista.

Fără propriul corp nu ai exista.

Fără spiritualitate nu ai exista.

Fără forme de relief nu ai exista.

Fără plâns şi râs nu ai exista.

Fără natură nu ai exista.

Fără sentiment nu ai exista.

Fără foc nu ai exista.

Fără aer nu ai exista.

Fără univers nu ai exista.

Fără armonie nu ai exista.

Fără întelepciune nu ai exista.

Fără simţuri nu ai exista.

Fără smerenie nu ai exista.

Fără geometrie nu ai exista.

Fără suflet nu ai exista.

Fără pământ nu ai exista.

Fără gând nu ai exista.

Fără iarbă nu ai exista.

poezie de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fără...
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţi epigoni

Versuri de epigoni inundă hârtia,
Ce-n loc de-a trezi, inhibă reveria;
Cu fraze din care noima lipseşte,
Să te mai miri că lumea nu citeşte!

Explozie de scrieri dezinvolte,
Ce n-au menirea nimic să dezvolte,
Râuri de vorbe goale, dar pompoase,
Pretinse de valoare, chiar frumoase!

N-ajungea răul amestecat cu bine,
Asta ne mai lipsea: mii de cărţi pline
Cu marea lipsă de cultură-a cui le-a scris,
Ce fac şi din literatură-un compromis!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fără caracter

Pe lume sunt mulţi oameni răi,
Sunt şi mulţi proşti, şi nătărăi,
Dar cei mai mulţi, să ştii, monşer,
Sunt cei ce nu au caracter.

pamflet de George Budoi din Caracterul în aforisme şi epigrame (8 iulie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină

Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău uşor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor

Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce priveşte în fereastră
Gura ta ce mă sărută

Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorţire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline

Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziduri

ne-au zidit în concepte cu cărămizi de timp furate
ne-au pus drept monede cu chipurile şi vieţile noastre
credite pentru viitor, în buzunarele lor

ne-au pus cămaşa timpului hoţiei din ei, răpindu-ne încă odată libertatea
şi-au construit castele călcându-ne pe suflete
ne-au golit viitorul, chiar şi pentru copii care nu sau născut

în săli uriaşe stabilesc doar destinul găştilor, sub semnul crucii întoarse
semn fără Dumnezeu
Palatul Poporului a fost şi este cea mai groaznică pagină de istorie, din noi
în subteranele lui sunt înlănţuite şi strigă două epoci
cei morţi, cei vi şi fără libertate până în 90 şi cei de după, fără viitor

din realitate au făcut o mass-media uriaşă mincinoasă pe ecranele ochilor tuturor
au pus un film nesfârşit cu minciuna lumii lor în culori pastelate
cu falşi duhovnici şi măşti de circ, cu analfabeţi
cu saltimbanci îmbrăcaţi în politicieni
cu magistraţi din lumea lor

au decapitat suflete transformându-le în gunoiul oraşelor
dincolo pe străzile tuturor
le-au prostituat copilăria, fetiţe care încă nu au uitat păpuşile
au deschis cimitire pentru cei furaţi de organe ca să fie îngropaţi goi
au pictat cu sânge şi moarte sensuri fără drumuri
vânzând iluzii care nu există
au furat şoselele şi au îngropat în asfaltul ciocnirilor
lacrimi şi suflete fără voia lor

în haznale mulţi copii se joacă cu moartea care i-au răpit
înecaţi
multe şcoli au rămas fără ei
doar satele părăsite strigă la dealuri şi văi
unde sunteţi voi, copii din noi?

doar pământul a rămas şi cocioabele care stau să cadă
vorbind cu nopţile
cu zidurile dintre noi

poezie de Viorel Muha (iulie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără scrupule

Jaful ţării eminamente
Se face la modul bestial
De către formaţii flagrante
Şi vine de cei malefici
Şi se amplifică exponenţial
Aveau dreptate strămoşii
Lupul îşi schimbă părul
Dar niciodată năravul
Iată la noi lupi hapsâni
Care acţionează demonic
În structuri de haite feroce
Şi formează cercuri vicioase
Fără nici un fel regret
Regrete apar în altă parte
În rândul celor jecmăniţi
Iar ăştia sunt mult prea mulţi
Aşa la noi apar nevoile
Şi nemulţumiri şi supărări
Şi alte indignări şi oprobrii
Şi cresc teribil şi se îngroaşă
Şi atunci lumina se îngustează
Şi speranţa se întunecă
Şi starea naţiei se surpă.

poezie de David Boia (21 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îşi va pierde orele şi clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se şfârşeşte; fără speranţe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniţi, pe o cărare goală, fără naştere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi şi fără zori în acel vid.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ei poartă cercel

Iubirea fără chip câştigă,
din ce în ce mai des,
chiar şi
...
în visul electronic
iubire fără de sens!

un el şi-o ea,
perfecţi:
ea top model,
el top model,
ca în reviste,
cei mai veseli,
cei mai fideli!
îndrăgostiţii cei mai îndrăgostiţi,

el cu cercel,
ea cu cercel,
cei veşnici,
cei mai perfecţi iubiţi!

poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele de-a valma

Trec zilele de-a valma, fără rost,
şi mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât aşa? –
să crezi în visul tău, să ai speranţă,
fără să ştii că-n umbră piaza rea
nedrept îţi frânge orice cutezanţă.

N-ai fost şi nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veşnic răscolită
între un mâine ce va fi şi ieri,
tărâţe oarbe din a vremii sită.

Nu poţi răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,
în lumea strâmbă care nu te vrea
nu vei găsi o judecată dreaptă.
Atâţia proşti s-au cocoţat pe sus,
nicicând nu au visat aşa mărire,
dar vântul nedreptăţii i-a tot dus
şi neamurile proaste, în neştire.

Trăim cu toţii un delir cumplit,
tot ce zidim se fură peste noapte
privim peste prezentul adormit,
visând un viitor cu mierte coapte.
În ţara lui Păcală Cel Vestit
doar băşcălia dârză te mai scapă
sau şmecheria prostului şcolit
ca broaştele rămase fără apă.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele de-a valma

Trec zilele de-a valma, fără rost,
şi mă întreb: ce vor lăsa în spate?
Din amintirea celor care-au fost,
noian imens de visuri spulberate.
Ce poate fi mai greu decât aşa? –
să crezi în visul tău, să ai speranţă,
fără să ştii că-n umbră piaza rea
nedrept îţi frânge orice cutezanţă.

N-ai fost şi nu vei fi deloc dorit
în lumea celor care se îmbată
doar cu iluzii smulse dintr-un mit
cu rădăcini înfipte-n niciodată.
Mergând spre nevăzutul nicăieri,
sunt ca o pleavă veşnic răscolită
între un mâine ce va fi şi ieri,
tărâţe oarbe din a vremii sită.

Nu poţi răzbi numai cu munca ta,
nici cu talentul hărăzit de soartă,
în lumea strâmbă care nu te vrea
nu vei găsi o judecată dreaptă.
Atâţia proşti s-au cocoţat pe sus,
nicicând nu au visat aşa mărire,
dar vântul nedreptăţii i-a tot dus
şi neamurile proaste, în neştire.

Trăim cu toţii un delir cumplit,
tot ce zidim se fură peste noapte
privim peste prezentul adormit,
visând un viitor cu mierte coapte.
În ţara lui Păcală Cel Vestit
doar băşcălia dârză te mai scapă
sau şmecheria prostului şcolit
ca broaştele rămase fără apă.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 3.04.2021, ISSN 2359-7593
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există la noi mulţi oameni care trăiesc fără să muncească şi avem şi mult prea mulţi oameni care muncesc fără să trăiască.

citat din Charles R. Brown
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te iubească viaţa

Clipe ce curg în noima lor
Ademenind privirea
Pătruns eşti de ce-i cel mai dor
Alene-i amăgirea.
Curg lacrimi la apus de vânt
Şi reînnoadă visuri
Fără de noi nu-i început
Nici vorbe fără gânduri.
Trăim un univers sublim
Când se deschide zarea
Ne naştem după ce murim
Uitând adesea ea chemarea.
Nimic nu e întâmplător
Nici visul nu mai doarme
Se leagă-n lanţ el dor cu dor
Ea foamea naşte foame.
E dar din cer să fii iubit
E amalgam de vrere
E gândul ce l-am tot hrănit
La el apus de stele.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea, ca un blestem

La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Aşa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.

Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit şi starea de necesitate.
Aveam şi noi, şi ei, stări şi necesităţi,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârşit,
am fost în stare de orice.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-era dor de iubire. Un dor vechi şi cumplit... Şi poate o veche teamă de a trece prin viaţă fără să trăiesc, fără s-o fi trăit!

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de sandra deaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marcel Ciolacu, preşedintele PSD (partidul cu cei mai mulţi condamnaţi la închisoare la nivel înalt pentru corupţie), a spus azi, cu un tupeu fără margini, că el şi PSD-ul vor susţine în Parlament adoptarea legii "Fără penali în funcţii publice". Păi, dacă Parlamentul adoptă această lege, PSD-ul dispare...

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (30 august 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate să prevadă

Lumea-i plină de îndoieli, are multe feţe,
s-a trezit la realitate adâncul din conştiinţe,
dar mulţi privesc fără să participe,
spectacolul se desfăşoară cu uşile închise.

În scorburi am găsit şerpi şi păsări,
am un fior de teamă ascunsă,
păsările oricum zboară, dar şerpii rămân
şi fără precauţie nu-ţi bagi mâinile.

Nimeni nu poate să prevadă
când se schimbă ordinea existentă,
se emit scenarii şi păreri năstruşnice
cu fundamente fără conţinut
care se pierd în tăcere,
la noi tot ce începe nu se mai termină
voinţa e aproape nulă.

Unora ne place mersul cocostârcului
cu pasul rar,
văd lumea dintr-un con de umbre
fără să mă concentrez prea mult
asupra formelor ei de manifestare
care sunt de neînţeles.

Capăt mereu respectul pentru ce a făcut,
trăiesc siguranţa că şi-n viitor
schimbarea forţată a lucrurilor
va lăsa loc şi credinţei omului,
în sentimente şi artă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Cum ajunge-un penitent,
Autor de fără de legi,
Din pârnaie-n Parlament?
Nu cerceta aceste legi!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!