Monogramă din două în două decenii
Scriu tăceri cu dată fixă...
Port din vara mâinilor trudite
tricotul zărilor cu nume de copil.
Asortai iscusită dorințe la vedere
într-un nou-născut ghem de femeie.
Zâmbesc aducerilor aminte.
Mâneci clopot pentru îmbrățișări,
guler rotund cu temeri ovale,
buzunarul tahicardic din piept,
monograma iubirilor mele.
Deșir toamna brodată pe tâmple.
Mă strâng, uneori, tăinuitele cuvinte,
desfac nasturii tăcerilor absolute,
subiectivă, respir din când în când,
oameni și emoții.
Reactualizez culorile:
Copil șăgalnic, prematur femeie,
împletesc de peste două decenii
în patru anotimpuri,
alt nume, același caracter,
fiicei mele.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip
(Servește, duminica
nu am să fiu acasă!)
Revăd în crucea trupului tău
rochia pe-atunci înflorată.
Miroase a vară și lapte
când îți împarți universului durerile
cu frunți de zmeie și sprâncene de zefir.
Râzi cu neliniștea ușor săpată
în riduri și cearcăne, te rogi,
cum te mai rogi, femeie
ca a treia născută să nu împartă
felii de tort și confetti întâilor îngeri.
Îți strângi copila și alergi
cu soarele-n piept și furtuna în ceafă
până la coada curcubeului
să-i pui pe buze lacrima seninului
un bob de rouă pe tipsia norocului.
Să nu te cerți, femeie!
Ai făcut ce-ai putut!
Are ochi negri și vise devoalate.
Înșiruie zmeiele pe semicercuri de lună.
Se-nchină cu dreapta castelelor de nisip.
Își toarnă pe-ascuns din clondirul ploilor.
Pune piedică plânsului zgomotos din adâncuri.
Încă nu știe să vorbească,
scrie tăceri cu dată fixă.
Mamei mele, Maria-Mioara
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, steaua copilăriei mele
Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu știu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.
Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă pașii-n viață.
Știu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvață.
Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineața...
Și, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează fața.
Și mă iubește steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetița ei cuminte.
Orice copil are o stea
Și pururea să țineți seama
Că steaua oricărui copil
Are același nume: MAMA.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.Orice copil are un nume
Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.
Orice copil are o țară,
Orice copil are părinți,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al păsilor cuminți.
Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Și printre spini din când în când.
Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n povești,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curații ochi copilărești.
Orice copil are o mare
Pe care-și poartă barca lui,
Dar nu se-așteaptă să coboare
La țărmul mării nimănui.
Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Și-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe "ieri".
Orice copil se poate face
Și floare și păun și cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.
Orice copil are sub gene
Și stropi de rouă și ghețari,
Hrăniți din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.
Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.
Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Și focul soarelui din scrum.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
Iolanda Șerban
citat din Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La adăpostul genelor mele
pavoazată cu nouri și stele
la adăpostul genele mele
retrăiesc emoții eludate
apăsător surâsul mă caută
ne/vinovat de-ndurate tăceri
nu știi ce-nseamnă să iubești
femei cu extreme acute
motiv pentru care propun
hai să ne întâlnim
între două vise suprapuse
pe marginea aceluiași sărut
vreau să învăț darul rostirii
și-atunci pe veranda ochilor mei
prin plânsul degetelor tale
sufletul o să-mi iasă la lumină
câtă vreme te iubesc nu mi-e vină
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne de iarnă
nici nu știu dacă
durerea pe care o port îmi aparține
știu doar că trecem iarna în doi
ocupând aceeași parte de drum
din când în când
lumina
se aprinde pe la colțuri
Dumnezeu ne face cu mâna
prind curaj
împing întunericul de-o parte și
mă uit îndărăt
un câine pornit pe urmele mele
scheaună confuz
e o iarnă cu miros de ploi
cozonac și fum
în apropiere se conturează o umbră
pare să spună o poveste
îmi desfac nasturii de la geacă
și-mi pun mâna pe piept
respir sacadat
am senzația că cineva
mă privește pe furiș
a nu
nu poate fi ea
iar moartea nu doare
îmi zic...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Insulă fără nume
Insulă fără nume, pierdută în ocean,
Adolescența mea și-acum te mai visează.
Femeie fără nume, cu tâmple de mărgean,
Și astăzi carnea mea aprinsă te cutează.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
* * *
poate e cazul
să nu mai plantezi pe acoperișuri
tot felul de semințe de zbor,
ne vine toamna, iubitul meu,
păsările ar cădea arămiu,
prea curând din păduri.
e târziu,
copacilor
nu le va mai crește cerul.
dar nu, nu,
azi nu avem mâine,
ștergem de pe case cu guma
toamna abruptă,
azi e o vară fără filtru,
îi simțim intensul
până în parterul plămânului.
fumul
și
împreunatul motiv
al mâinilor mele în jurul eu-lui
sunt o ocrotire a darului.
pentru că o femeie
ce este altceva
decât o tandrețe de dar,
împotrivire subțire
în vei fi fiind-ul sau vei fi vrând-ul
bărbatului ei.
aici ești din pretutindeni,
desfă-ți viața la piept,
fă-mi loc rotund
să-mi arcuiesc legile simple,
așa cum dă din ramuri un arbore
când zboară.
și mâine e azi,
în fiecare vară e azi,
ca azi
îți sunt în dar
un dar iar,
intens,
fără filtru.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de femeie
Ți-ai lipit nasul
de geamul sufletului meu,
Simt sub buzele-ți deschise
vlaga primei ninsori.
Mă-mbrățișezi pe întuneric,
ca într-o rugă-ncepută cândva.
Zeii zăpezilor tac și ascultă.
Crivățul tăcerilor,
luate prin surprindere,
aduce a iarnă pe dezgolite.
Mâinile tale-n, colinde, pe sâni,
cer parfum și cașmir
de femeie.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile fricii
Frica are patru anotimpuri....
Primăvara, când se instalează în suflet,
Când încolțește în gânduri și-n plâns,
Vara, ca un surâs al tăcerilor,
Ca o fântână a ne-cunoașterii,
Toamna - germinând lacrimi de frunze și ploi,
Apoi iarna durerii ascunsă în noi.
Nu, nu este drumul spre libertate.
Este doar durere și noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Carne din stele căzătoare
fără convenții, adesea fără perdea
muza secolelor, soția mărilor, târfa nopților
spaima ei hranește lașul cu bravură
lacrima ei sfârșeste povești și începe tragedii.
Poartă nume de flori, de zeițe, de stranii cuvinte
cu sensuri pe care nimeni nu le-ar cunoaște
dacă nu ar cunoaște o femeie.
Sub irisul său stă doliul
sub sânii săi stau nopțile albe.
Luptă cu vorbe pe care nu le-ar spune de două ori
se plimbă cu același pas
prin cimitire vechi, alei reci sau plaje arse
hainele-i cad mai încet decât frunzele de toamnă
pe care le strânge de pe jos deși nu va avea niciodată
nevoie de ele. Nimeni nu are nevoie de frunze.
Anotimpurile se schimbă mai rar decât ea
Plânge când se naște, când moare, când vine
când pleacă sau când țipă vreun om oarecare
când plouă când știe sau nu știe vreun cuvânt oarecare
când sangerează când minte când norii se strâng
când nu e iubită când e... prea femeie.
poezie de Diana Dancu (14 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie cu parfum de femeie
Plânge cerul prin pletele tale,
Șuvoaie negre se împletesc furibund.
Stropii se strâng în mari cruciade
Care să fie primul pe sânul rotund.
Gelos pe ei îi sorb fără milă,
Coapsele albe se înfig în pământ.
Mătasa aleasă din trup de copilă
Aleargă prin soare ca un fir de argint.
Furtună am să fiu când se adapă norii
Din vadul cu ploi timpurii
Să înot fermecat de malul mării
Când mareea ți sărută nurii zglobii.
Ploaie ești tu sau parfum de femeie
Dulce beție cu stropii fierbinți?
Rămân veșnic îndrăgostitul de tine
Când plângi peste mine și mă alinți!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu caut o lume perfectă
Habar nu am de ce scriu.
Așez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închiși
ca și cum aș vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.
Habar nu am cui mai scriu.
Ca și cum mărimea sălășluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoțiilor mele.
Habar n-am cât mai scriu.
Când pueril
când alambicat
destul de nepriceput
și-atât de rar încât
mă mir că o respirare
poate deveni
Un poem.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi înlăcrimați
Un sărut pe pleoape
Un fâlfâit în noapte
Aripi de fluturi...
Șoapte.
Negură senină
Noapte cu lumină.
Cuvinte deșarte
Gesturile noastre.
Brumă a iubirii
Dantelă brodată.
Iubire nerostită
Mare-nvolburată.
Un gând ascuns
Paznic de hotare.
Plutește visând
Spre gândurile tale.
Un hoț de stele
Doar aripile mele.
Palme trudite
Pe corpul tău femeie.
Cuvinte brăzdate-n poeme
Tăcerea unui gând
Omidă pe o creangă
Învelită-n amurg.
Aripi visate
Strivite de nori
Simțiri ce plutesc
Pe aripi de dor.
Săruturi pe buze
Doar aripile mele.
Fluturi de lumină
Mă trezesc in zori!
Polen de șoapte
Săruturi pe pleoape.
Eu?
Fără tine...
Lacrimă pe flori!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagăn de credință
Sânul tău, femeie,
alb și roditor
Leagăn de credință,
de iubiri izvor,
Lapte de-nceput
și de nemurire,
Taină-i de dureri.
Și de fericire.
Ochii tăi, femeie,
candele-n destin,
Feștile de doruri,
c-ulei de suspin,
Taine-și întețesc,
cu subînțelesuri,
Freamăt când accepți,
ca să te împresuri.
Mâna ta, femeie-n,
fine brăzdături
Conturează vieții
line-nchegături,
Din copil, femeie
ori bărbat ridici,
Să rămână lumii,
rostul tău, pe-aici.
Mersul tău, femeie,
drept și îndrăzneț
Căilor-nainte,
fără prejudeț,
Se-oprește doar,
cât să îngenunche,
La icoane sfinte,
trecerii pe muche.
Inima-ți, femeie,
luptă ea cu ea,
Câteodat' i-e bine,
alteori n-ar vrea,
Dar socoate mintea
mizele din pot
Și-ți răzbește rostul:
Hai că pot! Mai pot!
Iar când vine vremea
să te odihnești
Firele-nălbirii
le nesocotești
Sâni, priviri și mâini,
par a-ți fi străine,
Și adormi zicând:
Mâine fi-va bine!
Mersul tău de mâine
s-a oprit... mai ieri.
Pruncii tău te strigă!
Nu ești nicăieri!
Când și când se-opresc,
cât să îngenunche,
La icoane sfinte.
Trecerii pe muche.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuiesc
la două blocuri de mine
da' mă resemnez repede
când mă întâlnesc
nu-mi vorbesc niciodată
am mândria mea
asta contează cel mai mult
în aceste vremuri complicate
ieri stăteam la aceeași masă
chiar pe același scaun
a fost de-a dreptul scandalos
îmi venea să-l apuc de guler
dar nu aveam nici mâneci la tricoul-maieu
să-i spun că eu sunt tu
însă ar fi culmea să iubim
aceeași femeie și s-o vizităm
în același timp
oare pe cine m-ar iubi?
te-ar iubi pe mine
sau m-ar iubi pe tine?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie peisaj
Femeie,
asemenea unei femei peisaj
m-ai perceput
și iubit.
M-ai iubit
cu câmpiile mele,
cu văile mele,
cu grotele și colinele mele,
cu întinderile și sarcinile
din corpul meu.
M-ai iubit
ca un val
calm, demontat
și te-ai lăsat purtat
în grizaiul
norilor
care mă traversează.
M-ai văzut femeie
în rujul buzelor mele
lăsat pe obrazul fiului meu
în fiecare dimineață înainte de școală.
Tu ești roșul meu
mi-ai spus.
Iar eu îți repet:
tu ești toate culorile
care strălucesc în ochii mei.
poezie de Elizabeth Grech (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ontogeneză
am tâmple-nvăluite
de amintiri cărunte
mi-s buzele mușcate
adesea de tăceri
pe-un umăr rezemată-i
privirea ta fierbinte
pe celălalt respiri
mlădițe de-adieri
ți-aș spune vorbe multe
împrăștiind cuvinte
ți-aș scrie-un alt poem
'n-amurgu-mi răvășit
dar frunza rațiunii
mă roagă-ndurăminte
iar cea care te simte
din freamăt s-a oprit
din salba mea de fapte
ce-n clipe mă flatează
un freamăt de iubire
pe gânduri mi se-așează
și-n zimți sau foaie lină îți țes fotosinteză
când sufletu-mi albește
pe-un ram de-ontogeneză
ce dans în jurul meu
mirată-s oarecum
se scutură copacii
de muguri și de sâmburi
prin ani de tâmple coapte
ascund într-un album
vreo sută șaptezeci...
și multe... anotimpuri...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!