Şansă

gândul-îşi caută
naşterea
... între
ideea trecută şi...
imaginare clipe
încerc să ajung
neîntoarcerea
este în destin
şansa mea
păşesc pe fire
curgătoare-instabile
nefericirea mi-e trăirea
scenă de teatru eram
tablou fărâmiţat
priveam ţintă
... rândul întâi
acolo erai

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram timid, erai o divă

Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor...
Lucram la cooperativă,
Tu pe merţan, eu pe tractor.

Ne mai vedeam pe coridor,
La sediu, când treceai, lascivă;
Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor.

Odată m-am drogat cu clor
Şi am făcut o tentativă,
Dar ai rămas inexpresivă
Şi-am încercat să mă omor...

Eram timid, erai o divă.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

întâi am murit
la porţile dorului în lacrima norilor
tu taci
asculţi tăcerea mea şi plângi
la timpul absent în trecutul prezent
în palme purtam primăveri
tu căutai ziua de ieri
sărutul se uscase pe buze şi gândul fugise bizar
eram durerea mea
tu tăceai, când nu veneai
urcam la cer
tu nu erai
zburam printre cruci
cruci albe de nuci
eram o aripă ruptă
plutind ireal spre tărâm boreal
mă scriam pe alei, tu citeai despre ei
eu voi muri femeie într-o zi
între sânii timpului, la porţile dorului
acolo mă vei aştepta cu flori albe de crini
vei fi surâsul vieţii într-o vară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

ai fost acolo
a rămas doar un chenar
numai un contur alb
papucii într-un colţ
o eşarfă căzută jos
o ceaşcă cu zaţ de cafea
totul este acoperit de praf

poezie de Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place să fac filme, dar inima mea este pe scenă, la teatru. În fiecare seară trebuie să fiu acolo.

citat din Fiona Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

eram...
plin înăuntru
curbura mea
perfectă
mă aşteaptă
umbra nu mă lasă
mă grăbeşte
timpul suspină
trecutul înăbuşă
plăcerea

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare clipă care vine spre noi poate să vindece o rană trecută, să producă una nouă sau să scăpăm cu ea, clipa, fericită. Trebuie să fim atenţi ce clipe vin peste noi!

Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru nocturn

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar
pe strada veseliei la numărul patru
scriu un scenariu sub bătrân lampadar.

se-aprind luminile în vechiul castru
rugăciunile se rostuiesc pe sărindar
viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

e linişte în orizontul meu albastru
trăiesc iubirea ca pe-un sublim dar
noaptea târziu mă mângâie un astru
colorând în roz file din calendar.

viaţa este o imensă scenă de teatru
eu am avut mereu un rol secundar.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel

poartă de zăgazuri la orizont
între cer şi pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit

şatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre şi fantome spre cer
iar piticul stă în căruţă povestind

mă strecor şi ajung acolo unde...
am văzut sclipirea şi iubirea
irişii tăi punând
lumina pe ziduri dansând

şoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună şi nu răsună
în valea înnegurată fără şoapte

tăcerea este totală iar tu, goală,
în iatac ascuns şi tăinuit acolo sus
unde crenelurile gem…
a vânt de piatră

o să ajung la tine vreodată…
acolo sus
la castel?

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau

acum
am răsucit timpul înodând secunde
destinul mă arde, trupul mi-e răsucit
picioarele-mi urcă cerul
pântecul mă absoarbe în tăcere
gura-ţi sărut cu sânul
flămândă pieptul îţi caută apăsarea
penetrează-mă iubitule
adănc
te vreau să mă iubeşti, acolo
cu durere, te muşc
ascunde-te în mine

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă mai vindeţi!

te-am căutat pe scoarţa unui stejar
milenar
trecuse sute de ani, de căutare
erai acolo, scrisă, minuscul de mică
erai acolo cu ochi speriaţi
topită
după pădurea acestui mileniu
nu ai vrut să rămâi în celălalt
căci ai tăi, au trăit în frică
ai vrut să fi şi tu, un om liber

astazi, însă
ai cumpărat prea mult viitor
şi
vei rămâne datoare
capturată şi-n scoarţa copacului
acestui mileniu

poezie de Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât am de învăţat, Doamne! Anii vieţii nu-mi ajung pentru a înţelege cum să ajung la tine.

Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna este întodeauna o primavară trecută prin toate fazele vieţii, după care vedem ce putem aduna.

Viorel Muha (noiembrie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram piatră

eram piatră aruncată pe stradă
nici frumoasă măcar
am luat cerul şi l-am pogorât în mine
relaxat priveam corăbiile timpului
pe oceane de lumi
străjuiam o bordură de timp
să nu o ia la fugă
dar deodată un cui m-a acroşat
direct cu un pocnet în cap
în capul meu de piatră
Doamne ce s-a întâmplat?
ochii au fost aruncaţi în sus
am văzut
înaltă până în cer
coborâtă în mine
frumoasă în secunde
de timp
tu a mea...
eu piatră
te aşteptam să mă ridici
în palma ta de viaţă
nu am fost aruncat
m-ai băgat în buzunar
şi...
ai plecat mai departe.

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

mi-e sufletul un rug aprins
ard-ard în ploaia de gânduri
ce lungă aşteptare e chemarea
sunt un trubadur uituc
pe unde să mă duc la mândra mea
offf, am uitat, pe unde să apuc
ei, îmi spune cineva, unde e ea
ea cea mai mândră dintre flori
te aştept cu nerăbdare
acolo, dincolo de zare, unde plânge dorul
îmi este gândul la tine
te caut în clipa ce vine
printre chemări, suspine
mi-e drag să strâng duios la piept un tainic fior
în paşi de vals păşesc într-un vis
cu tine, femeie, trăire divină
mângâi un trup, în picătura ultimului sărut
te frângi, te frângi în mine
lacrimi de iubire se preling încet pe tine
adunasem înfinite clipe de iubire
când buzele le-am atins uşor
cu dor sfios şi temător
înima s-a pulverizat în milioane de culori
ce cad apoi pe flori, flori pastele, de lumina iubirii create
te regăsesc femeie, în fiecare răsărit de soare
odată, într-o zi
am pus o dorinţă sub o stea
azi a bătut la uşa ta
s-a cuibărit apoi la sânul tău
într-un cuvânt nerostit, de buze şoptit
iubesc, trăiesc a te iubi
păşesc în cânt şi gândul mi-e descânt
mă pierd în clipe abisale
mi-e trupul ars de sărutări
sărutul meu nu se termină nicicând
respir iubire, trăiesc în nemurire
pe mirifice târmuri de amor
închei acest poem cu un sărut
femeie, lacrimă, suspin şi tainic chin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să încercăm să nu călcăm cu papuci din clipe vechi peste timpuri de clipe noi, putem risca să păşim spre nicăieri şi tot timpul să rămânem în urmă.

Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au nevoie de exemple, de modele şi ei caută – de fapt se caută pe ei înşişi, aşa cum s-ar dori, buni şi frumoşi, într-o imagine ideală – pe scenă. De aici cred că vine şi fascinaţia pentru spectacol. Pentru că, altfel, se întâmplă lucruri senzaţionale pe stradă, dar oamenii nu se caută în ele, ci vin la teatru sau la film.

citat clasic din Amza Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nefericirea devine aşa de mare, lacrimile se transformă în chipuri care plâng şi curg în jos.

Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit împreună

eram sublimi, dar oarecum pragmatici
mergând spre steaua nordului, adiacent,
fiorduri mari le străbăteam galactici
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi în salturi colosale
şi copleşiţi de pasul inocent
prin sfere în rotaţii abisale
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi pân-la perfecţiune
priveam în urmă, meteoric, indecent,
cum geometric soarele apune
şi-apoi răsare-n noi incadescent!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul iubirii

venise iarăşi toamna
eu încă scriam în vară cuvinte moi
iar în iarba verde
ne jucam, doi copii, amândoi

rătăceam, privind cum se scurg anotimpuri
venise-i de mult
într-o noapte globală
fiinţă în nefiinţă în doi

eram doi într-un gând
înnoptam aiurea prin parcuri
îmbrăţişări ireale, săruturi furate
rătăcind pe aleile toamnei în doi

treceau trecători pe stradă
venise şi clipa
uitasem de ea
eram singuri cu noi şi cu ea

eram un copil pe o bancă
veşnic timid
priveam către tine
oftând

se scuturau pe alei toamne letale
ştiam că vine iarna
ştiam că ninge în munţi
mă priveai zâmbind pe o rază de stea

dacă tu n-ai veni
eu pe cine aş iubi
atunci, jelui-m-aş cerului în vatra pământului
despre tine, despre mine

dacă tu m-ai privi încă o dată
eu pe cine aş avea
dacă te-aş iubi doar o dată
tu cu cine ai fi

erai pură, fierbinte
pielea ta mă ardea
sugera o chemare
ea, era ea

te priveam dezbrăcată
de gânduri, dureri şi de toate
cerul zâmbea
erai stea, doar a mea

mă săturasem să mor în fiecare iarnă
iar la sfârşit să fiu din nou damnat
trecuse cruda iarnă
topind zăpezile din noi

păstrasem în palmă
un mugur de suflet
va veni o primăvară târzie
pentru noi amândoi

te strângi între gene
când te frâng din mine
mă chemi, mă dai
dar ochii tăi, cui îi dai

cobori caldă felină noaptea în parc
mă întreb
de ce eu, dacă tu
dacă tu, atunci eu

au trecut clipe, zile, ani

trăim acum în labirint de suferinţe
am sfâşiat în zori veşmintele dintre noi
ce trist a fost, eu căutam un doi
dar cine azi mai suntem noi

te-am iubit, femeie
de ce-ai plecat atunci
lăsând în urmă lacrima şi dorul
şi mă întreb, cine suntem astăzi noi

şi plecai femeie, plecai
lacrima la sân îţi ajungea
păşesc pe cioturi de gând
căutând un pas către noi

acum, singuri amândoi
printre lacrimi, femeie
te-am mai sărutat o dată
la final

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când urcă pe scenă, un actor trebuie să se lepede de sine până într-atât încât să uite chiar şi cum îl cheamă şi ce caută acolo. Din el nu trebuie să mai rămână decât personajul, care şi el nu trebuie să joace "teatru", ci să-şi "joace"cu dezinvoltură şi naturaleţe propria viaţă.

aforism de Mihail Mataringa (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!