* * *

aprinde marea
c-o vorbă de vată
şi braţe
ce nu cunosc umbra

o mărturie a fluturilor
şi-a ploilor blocate
în părul tău de vară

vreau ca
nisipul
să-ţi rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se aşeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi

prefă-mi şi astăzi
rănile în mângâieri

învaţă-mă
să colorez luna

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

învaţă-mă
să mărturisesc
buzelor tale
mândria pământului
să neglijez zorii
şi să proclam amintirea
pe coapsele tale
burgheze
doar
jeleul nostru de cafea
şi bâlbele de ora 5
mai pot consola
vinul şi scoicile
au altă cină

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt munţi
care nu ştiu
să te ascundă
şi văi
ce nu s-au lepădat
de poala ta

încă
devreme
pentru a fi
în rănile mele,
femeie

crudă cum o poiană

înmoaie roua în rădăcini
tresari nepăsătoare

fă-mă
să-mi pierd coşciugul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vântul blând de vară
din părul ei
îngăimă şi acum povestea
mestecenilor

umbrele trandafirilor
îi veghează coapsele

palme nespuse
pe-un cedru
şi câtiva fluturi
ce debutează
în pântec
victorioşi

trădând iarăşi noaptea
din aceeaşi carne
ca el

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fericit
cel
ce te va privi
de sub valuri
şi va cerceta apele
după chipul tău

acesta
îţi va sluji
pântecul
şi-ţi va alunga
ruşinea

aminteşte-ţi
când te-ai adăpostit
în laudă
iar iubirea
ţi-a stins osteneala

iată
uitat sunt
pe nisipul reavăn
şi
neabătut

te aştept
în veştile mele

ia aminte la
strigătul meu

nu te clătina
căci nu te-am ocărât
încă

înaintea ta
mă risipesc
întru vrăjmăşia sângelui

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cel ce se risipeşte pe sine
stă mereu în preajma mării

aceasta se opreşte în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă

el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră

nisipul nu trage niciodată la sorţi

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

numeri coşurile
de sub halat
şi îţi înveţi
fricile degrabă

nu mai are
cine să-ţi spună
rugăciunile la telefon

caşti şi
scrii
pe o carte de vizită
sunt frumoasă

noaptea te amăgeşte
cu alte braţe
care nu îţi vor fi alături
şi-n zori.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de frumos
îmi pare părul tău
dat după ureche

cât de moi
îmi par
tăcerile tale

parcă-şi revin
la simţire
odată cu glasul meu

cât de fini
îmi par genunchii tăi
atunci când
mâinile mele
repetă tandreţea

cât de mult
te pot căuta
în nisipurile altor tărâmuri
şi totuşi iubirea mea
să te strângă mereu
în aceeaşi ţară din piept

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cui îi pasă de bâlbele
sânilor tăi
atunci când
tu săruţi concentric
spicele de grâu?

gogyohka de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fii caldă precum zăpada
de sub sănii
(vreau să deosebesc
iernile de bulgări.)

catren de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am vrut să explorez continente îndepărtate
să descopăr fluvii neştiute, împreună cu tine
să nu-mi fie teamă de rătăciri sau de triburi
să-mi păstrez raţia mea de apă pentru a-ţi unge buzele crăpate de atâta iubire

ce sete cumplită, Doamne
suflă furtună degrabă

alizeul din părul ei să chinuiască nisipul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

dă-mi sânul tău stâng
să-l îngemănez cu gura mea flămândă,
da-mi-l să-l strâng într-o muşcătură,
să simt cum viaţa din tine
se scurge pe-un geamăt

vreau iarăşi
să-ţi simt căldura, femeie

îţi sunt, îţi sunt
îmi tot repeţi.
iar eu te descopăr în tremur

simt cum sângele tău se strânge
în forma inimii mele

mă mângâi pe piept
mă povesteşti gleznelor tale

nu-ţi fie frică
sunt aici să te ţin de suflet
şi carne

combină silabele
ce mă rostesc
şi fluturii
cu geometria
de Mai

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

am adunat măceşe mai devreme
(căutam topoarele cu care tăiam fluturi)

erai acolo
(mă învăţai cum să ţin un copac în braţe)

catren de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pământul scade în noi femeie
iar umbrele ne aprobă răceala

văile nu mai sunt solemne
nici calmul mugurilor

să
adunăm rănile în siguranţă
şi să consimţim dispreţul vântului

acel totdeauna din noi
nu ne mai înspăimântă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aşa de mult a iubit-o
încât s-a condamnat
la umilinţă nemărturisită

şi-a admirat rănile

le-a pus în dreptul
unor promisiuni
şi a spus:

aminteşte-ţi
lacrimile
de pe obraz

ele nu sunt
acolo
pentru a
promite mâini
care să şteargă

fii lângă ele,
femeie

reneagă-mă
cu aceeaşi glorie
cu care m-ai sărbătorit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-ai zis cândva
că florile se înmormântează în glastre
(iar verdele trăia brusc minciuna frunzei
sub soarele amorţit)

sap în cearşaf
odată cu trupul tău
(îmi aduci aminte de ochii închişi peste vis)

se aude clavecinul pe fundal

cât hedion şi pudră
ascunde coapsa ta astăzi?
(un nimeni te repetă fără surdină şi note)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

binecuvântată eşti tu,
cea care potriveşti inima pentru mângâieri
şi decizi (oglinda apei
si vina ierbii)

binecuvântată eşti tu,
cea care separi rănile de speranţe şi împaci temerile cu reflexiile neconfruntate

binecuvântată eşti tu,
cea care ţine porumbei în palme
(şi ştergi de sânge
pădurile întunecate)

binecuvântată eşti tu,
cea care îmi povesteşti cascadele
în numele iubirii

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un bar gol.
un scaun.
nicio sticlă care să îţi contureze umbra,
care să îţi îmbrace uscăciunea.

te simţi patetic,
ca o poşircă în mâna unui general,
ca un tigru în mâna unui vegan ipohondru.

îţi vine să îţi iei luna în cap şi
să te arunci în primul cer pe care-l găseşti liber.

lumina aştrilor parcă atârnă de un fir de aţă.
neoanele îţi sugrumă tăcerea.
inutilitatea vorbeşte în ţine.
te umileşte/

nu trebuie să pupi picioare pentru a fi umilit,
trebuie doar să vezi nisipul zburând
iar tu rămânând tot acolo îngropat de propriile castele.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în pivniţă
rămăşiţele bicelor
fascinează şi acum

acolo-şi aranja
rănile
şi-şi repeta vacarmul
coagulat în noapte eternă

rolele de pergament
erau mai mereu
învinse de praf

în spatele cortinei
cineva
îi mormăia numele
şi o mărturisea

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

roagă-te şi astăzi pentru mine, femeie
un colţ de înger
răsuceşte fulgere
în cenuşa mea
să împuternicim seceta
c-un mormânt
stelele cad inacceptabil de-o vreme

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

împing spre degeaba dorinţa
(tu dintr-un bibelou
concurezi împotriva unei praştii)

nu îmi fac voia
dacă vreau
ca lucrurile să iasă
cum trebuie

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!