Se zice...

Se zice că viaţa începe-n primăvară
Când soarele-n elipsa-i zâmbeşte ca o pară,
Când mugurii pornesc sub coaja încălzită,
Când păsările se-ntorc din zarea risipită,
Când glasurile de miei s-aud doar prima oară,
Când mamele cu zâmbet copiii înconjoară.

Se zice că viaţa-i floare-n vara plină
Când dragostea inundă cu doru-i în retină,
Când fetele se lasă strânse la piept dorit,
Când totul se transformă-n iubire, în zenit
Încât se mută munţii prin forţă şi rutină
Şi ţara-nalţă steagu-i pe aripi de lumină.

Se zice că viaţa-i rod în toamna lungă
Când stelele din ceruri se lasă mulse-n strungă
Şi-n laptele din ceaţă rodul viei stoarce
Lacrimi de licoare ce nu te lasă-n pace
Şi tot aduni iubire şi-ai vrea să porţi în pungă
Eterna fericire ce umbrele alungă.

Se zice că viaţa-i un pumn de nea în iarnă,
Că dragostea se-ntoarce în tine ca-ntr-o goarnă
Şi cântă-n note puse pe-acorduri de-ntristare,
Că nu ai ce face la straşnica chemare
A vântului care în veşnicii răstoarnă
Pământul pus movilă sub cruce şi icoană.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice...

Se zice că dragostea durează
Atât cât un zeu
Serveşte în dimineaţa sa nemuritoare
O ceaşcă de cafea.

Se zice că un sărut
Furat de pe buzele unei fecioare
Ori omoară pe loc,
Ori luminează pe veci.

Se zice că mai trăiesc titanii,
Că singuri îşi făuresc calea
Printre stelele croşetate
De sfântul Creator.

Se zice că numele piere
Doar când cel ce l-a purtat
Îşi permite slăbiciunea
De a uita de sine.

Se zice că poeţii
Sunt trimişii întâiului cuvânt...
Se zice că există fericire,
Trebuie doar să ştii unde să o cauţi.

poezie de Mariana Bubuioc
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i un cântec

Când viaţa-i o luptă
între bine şi rău,
când timpul nu-ţi lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viaţa ta,
ascultă mereu
de inima ta.

Dacă nu ştii
să te ridici când ţi-e greu,
în jocul vieţii
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu ştii să priveşti,
încearcă acum
şi-ai să reuşeşti.

Destinul te loveşte
când nu te-aştepţi,
dar nu sta închis
între patru pereţi;
luptă înainte,
ştiu că nu e uşor,
ai încredere-n tine,
din asta nu o să mori.

Nu da-napoi
orice s-ar întâmpla,
nu-ncerca să fugi,
viaţa-i numai a ta;
învaţă să câştigi,
învaţă să pierzi,
şi-ntotdeauna
în tine să crezi.

Viaţa-i frumoasă
pentru fiecare,
cu-atâtea necazuri,
toţi pot să zboare;
învaţă să profiţi
de fiecare zi,
viaţa-i un cântec,
n-o irosi.

poezie de Mihail Simionescu
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi între soţi, când se iveşte scandalul? Când se iscă certurile? Când apar înjurăturile? Când un egoism se opune celuilalt. Zice unul, zice celălalt, şi se face foc şi pulbere, şi familia e aruncată în aer. Ce trebuie să facem în această situaţie? Când unul din ei vede că celălalt e înfuriat, să închidă gura, să se liniştească, să se roage pentru celălalt, şi astfel pacea va reveni.

Părintele Efrem Athonitul în Despre credinţă şi mântuire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niculae

Când zorii zilei se aprind,
Când soarele stă să răsară,
Copiii pornesc colind
Şi la noi pe ulicioară.

Cu urări de sănătate
Ei umblă din casă-n casă.
Cel mic, parcă nu mai poate,
Dar de lăsat, nu se lasă.

Prin troiene de zăpadă
Merge, cade, iar se scoală.
Vrea să intre în ogradă
Cu toţi copiii de şcoală.

După cântec stă la rând
Ca să primească covrigul.
Apoi pleacă fluierând,
Cu curaj înfruntă frigul.

În tot satul a umblat.
Zice că n-a obosit.
Bani şi nuci a căpătat,
E mândru şi fericit.

Spre seară se-ntoarce-acasă
Şi-n căldura din odaie,
Când mama-l cheamă la masă,
Doarme micul Niculae.

poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

« Când eram tânăr! » zice mai toată lumea, « Când eram bătrân! » nu mai zice nimeni!

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare

Binecuvântez povestea
Viei - glorie şi vis -
Ochi frumos ce Domnul lasă
Din eter spre paradis.

Binecuvântez povestea
- Ideal şi bărbăţie –
Când butoaiele sunt pline
Şi femeia e tărie.

Binecuvântez povestea
Spre ferestrele deschise
Ale sufletului care
Prin licoare are vise

Gest măreţ lăsat-a Domnul
Dinspre iad spre paradis
Binecuvântând femeia,
VIA–I VIAŢĂ, VIAŢA-I VIS!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se zice că...

Vecina de lângă casă
Nicicând, cică, nu te lasă
Nu-i aşa! Eu nu-mi dau rând
Şi-s lăsat... din când în când!

epigramă de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai apărut în viaţa mea

Ai apărut în viaţa mea când trebuia,
când nici vântul nu mai bătea,
când nici ploaia nu mai venea,
ai apărut în viaţa mea
când trupul îmi era ud,
când gura îmi era caldă,
iar sufletul arid.
Ai apărut în viaţa mea
când nu mai credeam în iubire,
când nu mai speram o fericire,
când nici nu te aşteptam pe tine.
Ai apărut în viaţa mea
fără să mă anunţi măcar
şi mi-ai umplut trăirile
cu setea ce-o aveai,
dând vântului bătaie,
ploii picături,
iar mie... dândumi-te tu.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de miel

E creştinul ipocrit,
Zice "Paşte fericit",
Şi când pasc, aşa cum zice,
Drob mă face şi arşice...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i scânteie

Viaţa-i scânteie din zei şi din stele,
Fumul albastru din visele mele.

Dumnezeu contemplă din răsărit fiinţa,
Cuvintele însămânţează prin cruce credinţa.

Iubirea are iniţiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe

Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Şi-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când atingi coarda sensibilă, poţi zice orice. Când n-o atingi, nu poţi zice nimic; problema delicată este să o găseşti.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul vieţii

L-am simţit cu inima şi trupul,
Mi se părea că noaptea-i urlă lupul,
Că i-ar sfâşia şi ochii şi lumina,
Că s-a născut în lume îi fu vina.

Să fie unic pomul pe pământ?
Să aibă rădăcinile în tină şi-n cuvânt?
Să-i fie pronunţată viaţa de înaintaşi?
Să lase urme sfinte, roade la urmaşi?

Întru iubire pomul lasă fructe
Pentru veşnicii necunoscute,
De-aceea stau cu mâinile întinse
Să-l cuprind cu lacrimi şi cu vise.

Să-l cuprind cu dragostea din noi
Ca pe o carte scrisă doar în doi,
Pe care-ai noştri copiii s-o citească
Şi-n litera luminii ei să crească.

Astfel cunoscut-am pomul vieţii mele,
Stă pe munţi cu vârful între stele,
Îl păzesc mustind de fericire
Când tu îmi dărui clipe de iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Când ploaia-şi lasă paşii reci
Peste islazuri şi poteci,
Când cerul gri în umbră ţine
Şi răul, şi un strop de bine,
Mi-e dor de tine!

Când trenul şuieră în gară
Şi doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar şine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!

Când drumul nu se mai termină
Şi am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!

Când nu mai am în lacrimi sare
Şi altă zi abia tresare,
Când nu aud decât suspine
În clipe de iubire pline.
Mi-e dor de tine!

Când mă trezesc, într-un târziu,
Peronul gării e pustiu.
Înnod eşarfa cu buline
Şi scriu pe un caiet cu rime:
Mi-e dor de tine!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea...

întregul Univers
te aştepta pe tine
când te cerşeam în vers
la tainele divine

când petreceam acasă
bunica ta zglobie
şi ea zice că- "lasă,
că nu ni-i dat să fie"...

dar a fost scris în stele
să fie aşa cum este
- şi tu zâmbeşti-bunele
mai spune vre-o poveste...

poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un pahar de sticlă

Omul preţuieşte viaţa
Fiindcă e prea scurtă.
Viaţa curge precum gheaţa,
Când este căldură multă.

Viaţa-i ca un fir de aţă
Care prea uşor se rupe.
Ori, ca un vânt în faţă
Care-ţi aduce gunoaie multe.

Viaţa-i un pahar de sticlă,
Când îţi cade jos din mână.
De jos nu se mai ridică,
Se transformă în ţărână.

E o pânză de păianjăn,
O suflă vântul şi-o strică.
Ori este ca un leagăn
Care-n valuri te ridică.

Sunt valurile vieţii noastre
Cu fapte bune şi rele.
Cele bune-s flori în glastre,
Cele rele ne-aduc jele.

E bine, viaţa când o ai
Tu din plin s-o preţuieşti.
Pe moarte să nu o dai.
Alta nu mai dobândeşti.

Viaţa-i ca o frunză-n vânt
Măturată pe cărare,
Când a căzut la pământ
Se veştejeşte şi moare.

Şi totuşi, viaţa e perpetuă,
Dar nu pentru tine
Fiul o continuă
Şi asta e foarte bine.

De sfârşit nu se sfârşeşte.
Deci are perenitate.
Ia aminte şi gândeşte!
S-o trăieşte cu demnitate!

Tu gândind la viitor
Copiii cu drag să-i creşti!
Să le dai aripi de zbor
Că prin ei, şi tu trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (28 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor ...

Mi-e dor de tine soare,
Mi-e dor de strălucirea ta,
De stoluri de cocoare,
Când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
Din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
Sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
Când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
De grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor,
Când arde focu-în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
Şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anu-întreg, se pare,
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
Cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
Dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi urca,
Cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anul-întreg, se pare.
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi pleca
cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirări

Când să vă plângă toamna după nucii cruzi?
Când să vă alunge iarna frunzele de duzi?

Când voi merge singură pe stradă în aplecare?
Când voi culege arama toamnei milenare?

Când vom alege aurul după culesul viei?
Când vom aduce lumii pace şi armonie?

Când vor să curgă norii a picuri reci de apă?
Când vor să îngheţe, prefăcuţi în zăpadă?

poezie de Ana-Maria Cristofir din Obiectiv turistic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!”;

Le-am auzit şi-apoi, fi’nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara,
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân’ m-au deocheat,

Însă de când, şi eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat”;

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste….
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!";

Le-am auzit şi-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân' m-au deocheat,

Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat";

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!