Un răsărit fără apus
In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas și drum bun în Lumină, Ana!
Cu glasul stins în șoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanțelor celeste,
Împodobiți cu răni pe cord și suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârșit și... asta este.
Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Și-al doamnei de cuvinte ultim rol
Și alte leacuri decât lacrimi... nu-s.
Sentința din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Și-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.
Același chip cu altă-nfățișare
Printr-o sclipire ne va da un semn
De pe o stea lucind în depărtare
Și peste umeri crucilor solemn,
Vom plânge apoi că ne e dor și... doare.
Cu bine dar, lumină călătoare!
E o zi de toamnă foarte tristă azi,
Din pomul vieții a mai căzut o floare
Cu gând pios aprind o lumânare
Și-o lacrimă-mi coboară pe obraz.
Un ultim omagiu, Ovidiu Vasile - Cluj
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
Citate similare
Glasul destinului
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,
Cânta o mierlă, într-un nuc,
Cernită, c-un angelic glas.
Cu tact, rozându-mi un papuc,
M-așteaptă-un câine de pripas,
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,
Cu glasul grav, de contrabas,
Destinul îmi mai joacă-un truc,
Fiindcă-n ultimul meu ceas,
Mă aștepta un pui de cuc....
Să-mi spună-un ultim bun rămas!
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre câini, poezii despre contrabas sau poezii despre ceas
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
Și pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani și ani și ani de zile...
Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă și vers,
Dragi melodii de suflet și vieții un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun și cald, plecat dintre cei vii.
Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.
(cu lacrimi în suflet, la înălțarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formației Kompact)
poezie de Livia Mătușa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre tezaur sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce a mai rămas...
Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?
Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.
Iar trandafirii-uscați
De sevă peste ani,
Într-un balcon uitați,
De tine sunt orfani.
Zvâcniri și încleștari
Potopuri de răsfăț
Prin așternut dedări
De trupuri în dezmăț.
Toate-au pierit acum
Și-n acest ultim pas
Pe-al despărțirii drum
Se-așterne-un bun rămas.
poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre răsfăț, poezii despre păr roșcat sau poezii despre păr
Potopul
Potopul Doamne l-ai trimis la noi
Să spele o rușine ce ne-apasă
S-a îmbâcsit o țară de noroi
Și nu mai știm de mai avem o casă.
Păcate am făcut o știm prea bine
Și-n ultim ceas, noi îți cerem iertare
Prea am crezut că vom trăi mai bine
Și acum ne suflă vântu-n buzunare.
Plânge Moldova, a rămas săracă
Fântânile sunt pline cu gunoi
O apă neagră vine și înneacă
Și sufletul ce-l mai avem în noi.
Rămas numai cu ce-a avut pe el
Agoniseala lui s-a dus pe ape
Cu mâinile crăpate, un bătrânel
Lângă un gard a început să sape.
Voi care-n parlament ne faceți legi
Priviți acum ce-a mai rămas din țară
Ce s-a stricat, nu prea mai poti să dregi
Și viața noastra-i tristă și amară.
Potopul Doamne l-ai trimis la noi
Să ne vedem cu toții neputința
De prea mult timp nu se mai nasc eroi
Am pierdut tot, ne-a mai rămas credința.
poezie de Maria Oprea (1 iulie 2010)
Adăugat de Maria Oprea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre început, poezii despre sărăcie sau poezii despre rușine
S-a stins un înger
Azi s-a mai stins un înger drag
De pe acest pământ pribeag
Ce sufletul ne-a mângâiat
Te-ai dus acolo, în paradis,
Să-I cânți lui Dumnezeu "Fata din vis".
În amintire vei rămâne
După ani și ani
S-a stins un înger, de boala îngenuncheat,
Ce oameni la rândul te-au aplaudat,
În muzica tezaur ai lăsat...
Toți Răcarii te vor iubi neîncetat,
Flori și lacrimi presărându-ți pe ultimul tău drum.
Din suflet, un drum bun îți spun...
Chiar Dumnezeu a creat că sa te cheme,
Probabil te-a iubit prea mult,
Îți va pune acolo un frumos loc
Să îi cânți și lui balade Rock,
Te-ai așezat acolo, printre stele,
Tu, înger blând, cu chip senin.
Drum bun pe veci... Amin!
(Poezia a fost scrisă în memoria lui Leo Iorga)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre stele sau poezii despre rock
Mac de neuitare
Plăsmuiri năuce se aștern grăbite,
Între zi și noapte pe cărări de fum,
Printre geana lunii, stele rătăcite,
Se strecoară palid între foi de-album.
Te petrec cu gândul, șterg indiferențe,
Din miraj sentința iernii a rămas,
Florile de gheață scriu cu ger absențe,
Cer fardat cu iele țes un bun rămas.
Îți trimit eșarfe ninse cu tăcere
Și un stol de vise ca un ultim dar,
Resturi de iluzii, n-am nimic a-ți cere,
Brume de-amintire fi-vor în zadar!
Te vor ține-n brațe aripi de himere,
Vei păstra sărutul ultim, de sfârșit,
Inserări albastre, crudă mângâiere
Vor durea o clipă. Uită! Te-am iubit!
Te va duce trenul într-o gară ninsă,
Buze-nzăpezite îți vor amorți,
Îți voi fi de-a pururi lacrimă ne-nvinsă,
Nici îngheț, nici stele nu vom împarți!
Am să chem un înger rana să-ți aline,
Eu voi fi departe, mac de neuitare,
De-ți va plânge dorul, caută-mă în tine,
Nufăr de iubire, stins din nepăsare.
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre gheață, poezii despre tăcere sau poezii despre trenuri
Ora trei
(In memoriam - Ana Podaru)
E ora trei ce te-a chemat,
în rochie de mireasă te-a-îmbrăcat,
sufletul ostenit ți-a primenit,
te-a scos din drum întroienit.
Acuma zbori prin galaxii
și țeși marame de lumină,
de sus privești copii și flori
îmbraci pământul în iubire.
Aleargă cai nepotcoviți
cu coame-n vânt, de dor nebun,
te caută, nechează-n drum
și lasă-n urma lor doar scrum.
Bat clopote a jale mare,
în plină toamnă răsar macii pe cărare.
Pământu-i înecat de lacrimi
copacii-îmbătrâniți te cheamă
dar tu continui al tău drum
spre Cerul tău iubit și bun
dar ne lași nouă ce ai scris antum.
Aici menirea-i împlinit-o,
te du în pace printre stele,
te-om plânge azi, te-om plânge mâine
căci ai plecat dar ești cu noi,
Pământ și Cer i-ai împărțit la doi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre viitor sau poezii despre rochii
Undeva, cândva
aici nu-i lumea mea
e loc bătut de ploaie, de vânt
viața a curs și s-a scurs în pământ
liniștea a plecat, încet-încet, la pas
sărman am rămas
o biată vită de pripas
vatra e tristă și goală
doar fumul mai țipă prin unghere
nu voi urca acum la stele
am aripi arse, sunt suflet bolnav
vărs lacrimi în timpul ultim rămas
de ce nu sunt, de ce mai sunt
știu, știu..
aici, sunt de prisos
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre fum, poezii despre boală sau poezii despre aripi
Răsărit de dor
Asfințit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aș mai vrea în taina nopții să-ți șoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aștept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopți s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc și esti același, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ți mai vorbește și-nțeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrățișare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristețe, bun rămas!
Asfințit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopți se vor mai duce, câte am să pot uita?
Și-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aștept sau poate ușa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopți s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec și-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viața își urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire și-am s-o iau de la-nceput.
Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aștepți sau poate inima ți-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e prețuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Și-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viața mea!
poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet sau poezii despre vorbire
Elegie pentru o stea
(in memoriam Stelei Popescu)
teatrul românesc este astăzi în doliu
s-a stins fulgerător o stea mirobolantă
umorul s-a acoperit cu negru lințoliu
se-nchide un capitol de viață culminantă.
s-a ridicat la ceruri un destin fascinant
sfinții să aplaude un talent fabulos
va străluci-ntre stele în punct fulminant
să cunoască nemurirea aproape de Cristos.
drum bun tu stea iubită de toți adorată
lași lumea în lacrimi și scena cernită
a rămas amprenta vie de glie memorată
a rămas o operă cu aur poleită.
am învățat că moartea e blândă câteodată
că ridică în lumină o credință împlinită.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre umor, poezii despre teatru, poezii despre talent, poezii despre sfinți, poezii despre negru sau poezii despre moarte
Înger re-creat
cu dedicație pentru Nana Ileana Filip și fiica ei plecată printre îngeri, Izabela Alina
Înger re-creat în suflet, înger re-creat în gând...
Altarul dragostei pe care mama
A îngenunchiat și a plâns,
Abundă de îngeri și stele,
De cântec, de vrajă, de râs...
Quasar ce ivit pe pământ
Te-ai stins odată cu zorii
Fericirii de mamă,
Porți pe chip sideral
Sărutul, întâiul și ultim sărut,
Porți în frageda palmă
Forța unui nou început.
Departe, cu însemnul altei iubiri,
Floare de colț, floare de foc, floare de colț, stea,
Ai rămas vis pulsând în inima mea.
Nu te-a alungat nici timpul, nici gerul...
Chipul tău - icoană de lumină,
Adoarme cu mine în fiecare seară.
Așteaptă! Cândva, mama la tine-o să vină!
Ți-ai purtat moartea prin foc,
Dar ești purificată prin mine,
Pe drumul nașterii, din clipa aceea, divine.
Azi îți las coroane de îngeri,
Săruturi caste și stele albastre,
La altare de plângeri...
Izabela Alina, tu ești pentru mine
Întâia iubire, lumina...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre mamă sau poezii despre ger
Ultimul poem
e frig afară și mă sting
plouă în cer și lacrima doare
mă scurg și scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în țipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la țărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceață
tot căutând un drum, o viață
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiți
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristețea și disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe țărm
dar țărmul azi mai este țărm
mă înțeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe țărm
sunt țărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăț în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
pașii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârșitul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre cai, poezii despre virginitate sau poezii despre trandafiri
Suflete lumină
Eram cândva o minge de magică lumină
Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut
Și ne unea un suflet și-o muzică divină
Dar când ne-am prăbușit nu ne-am recunoscut.
Și-am rătăcit în lume cu suflet jumătate
Tot căutând lumina să ne putem uni
Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte
Și-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni.
Am răsărit departe-n grădina neștiută
Când tu desfășurai pe cer aripi de vise
Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută
Luptându-mă cu lacrimi și gânduri interzise.
Dar ți-ai întors privirea și m-ai zărit plângând
La margine de viață fără să am vreo vină
Când ochii se-ntâlniră ne-am pomenit cântând
Aceeași melodie de suflete lumină.
Poate că-n astă viață timpul ne presează
Și că lumina noastră-i aproape a se stinge
Dar mi-ai jurat în versuri că-n viața ce urmează
Mă vei găsi îndată și dragostea va-nvinge!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Tunet în nori
Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!
Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!
Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!
Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!
Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe să tune în... nori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre infinit
Șaizeci de ani împreună
Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar și cu ploi.
Noi de mână ne-am ținut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii și la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni și ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soți și prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit același cuget.
Șaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ținându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieții vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi și-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărți.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
și pe fiul său ISUS.
poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț, poezii despre religie, poezii despre prietenie, poezii despre munți sau poezii despre inimă
Glossă la malul mării
E cerul azi îndoliat
Și prins în ramuri de zăbrele...
Pe alte culmi s-a înălțat,
A semănat în noi durere.
Sălbatic vânt a tulburat
Lumina din adâncuri, iată!
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Deodată, parcă lumea toată.
E cerul azi îndoliat
Și cad fluturi de mătasă,
Ca și când s-ar fi-nnoptat
Pe întinderea albastră.
Printre degete de vânt,
Într-o plasă de lumină,
Trec, cuvânt lângă cuvânt,
Îngeri de peltea divină.
Și prins în ramuri de zăbrele,
Ești tu, un albatros rănit.
Sub rubinii ploi de mărgele,
Din depărtare ai sosit.
Ți-e moartea înger și amnar...
În spume de mătăsuri fine,
Nu mai zărești al vieții far.
De astăzi, noaptea-ți aparține.
Pe alte culmi s-a înălțat
Privirea-ți sacră, înger mării,
Candelă-aprinsă în înalt,
Încununând cu lacrimi zorii.
Și marea-n ea s-a adâncit,
Sorbindu-ți ultima suflare...
Te pieri, te pierzi în infinit
Și viața ta e trecătoare.
A semănat în noi durere
Și marea și plecarea ta.
Te-ai stins, dar eu, eu nuți pot cere
Răspuns la întrebarea mea.
De ce se plânge și se moare?!
De ce cu nori ne-nvăluim?
De ce uitați în depărtare,
Zi după zi, ne irosim?!
Sălbatic vânt a tulburat
Secunde și nisip... și vise...
Dator în lume ai plecat.
Cuvintele-au rămas nescrise...
E moartea toc și-n călimări,
Înțeapă verbele tăcerii,
Tu ai plecat cu paji călări,
N-ai așteptat venirea serii.
Lumina din adâncuri, iată,
Ascunsă-i împotriva ta!
Dar tu, tu înger, trup de piatră,
Cu gândul meu vei lumina.
Și curge lacrimă albastră,
Cu marea înfrățit de-acum,
Te-ntorci tăcut, te-ntorci acasă,
Ți se deschide un alt drum.
Și-n răsărit s-a-mbujorat
Apus ucis... Însângerare...
Un ordin trist... Te-ai întrebat,
De ce se plânge și se moare?
Prezența cărei entități
Ne cere sufletul răsplată?
Suntem însemnele din cărți,
În lumea neeliberată.
Deodată parcă lumea toată
S-a stins o lumânare arsă
Și-n noi e-atâta înnoptare!
Nu ne putem întoarce-acasă...
Ni-i ochiul greu și-n taină plânge
Ultimul pescăruș rănit.
Miroase a dureri și-a sânge...
Povestea vieții s-a- sfârșit!
Deodată parcă lumea toată
Și-n răsărit s-a-mbujorat,
Lumina din adâncuri, iată,
Sălbatic vânt a tulburat.
A semănat în noi durere,
Pe alte culmi s-a înălțat
Și prins în ramuri de zăbrele,
E cerul, azi, îndoliat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre înălțime sau poezii despre încălțăminte
Trecea tăcută...
.. Trecea tăcută, pe la poarta mea,
Aproape zilnic și de mă zărea,
Cu-n zâmbet trist, dar cald, mă saluta,
Și-apoi, încet, încet, pe drum pleca...
Și zilele-n clepsidră se scurgeau,
Dar inimile noastre jinduiau,
Îngemănate, fără ca să știm,
C-am fost sortiți, în taină să iubim...
... Și i-am ieșit în cale,-ntr-un sfârșit,
Și tremurândă, ea s-a fâstâcit,
I-am prins, cu brațul, mijlocul fragil,
Înfiorat și eu, ca un copil...
Am invitat-o în ograda mea,
S-o-ntreb ce hramuri poartă și ce vrea...
Iar ea în suflet mi s-a cuibărit, -
"Să nu mă-alungi...", sfioasă, mi-a șoptit...
... Azi e nevasta mea, de-atâția ani,
Nu mai zburdăm pe câmp, ca doi cârlani...
Se scurg și ani și zile, pas cu pas, -
Tot cuibărită-n suflet mi-a rămas...
Clepsidra vremii-aproape s-a sfârșit,
Ne-a-mbătrânit și ne-a încărunțit,
Vom adormi curând, îmbrățișați,
De glasul amintirii legănați...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție sau poezii despre somn
Și plouă-n suflet...
S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneși nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheață
Ne mângâie trupul,
Și rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preț, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuți, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins și lumânarea de o vreme
Și plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a așezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji și cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre lumânări sau poezii despre lene
Glossă vieții și morții
Viața-i o clepsidră spartă.
În două timpu-i fragmentat
Lumina zilei și... deodată
O noape neagră s-a lăsat.
E-un licăr între vieți de stele,
Un șerpuielnic drum de vis...
Nu înțelegem că se moare
Decât când pleoapa s-a închis.
Viața-i o clepsidră spartă,
Arcă-n vreme de furtuni,
Pe valuri de timp purtată.
Vis în neștiute lumi...
Este curgerea spre mâine,
Al durerii eșafod,
Pacea colțului de pâine
Și trădarea lui Irod.
În două timpu-i fragmentat
Ploi de silabe și tăceri
Ce-n univers au emigrat.
Și-acum, pe-al rugilor dureri,
Mă-nalț furtună și socot
Că-s un quasar pierdut în timp,
Un unic și nefast complot,
Poate un ultim anotimp.
Lumina zilei și... deodată
Apus, tăcere și neant,
Ploi de tristeți, dureri și sloată...
Viața alt curs de-acum a luat.
A fost o curgere de miere,
Iubire, floare de cais,
Cânt de izvor și păsărele,
O aripă de dor, un vis...
O noapte neagră s-a lăsat...
Prelung, un clopot se aude.
Ah! Oare ce s-a întâmplat?!
Și universul ce ascunde?
Ce cruci nuntirea mi-o jelesc?!
Pe alba piatră funerară
Ocean de lacrimi regăsesc
Și timpul nu se mai măsoară.
E-un licăr între vieți de stele,
Toreador sub roșu voal,
Prețioasele gazele
În blând decor autumnal.
Viața e soarele de vară
Și zbor spre cer de păpădii,
Zborul aripii de ceară
Peste clipe viorii.
Un șerpuielnic drum de vis,
Credință și amnar deodat',
E poarta care s-a deschis,
Genunchiul, azi, în rugi plecat.
Viața-i o floare la altar
Pusă ofrandă pentru timp,
E și iubire și calvar...
Splendoarea muntelui Olimp.
Nu înțelegem că se moare...
Nu-i drept, etern datori să fim!
De ce atâta întristare
Când am putea să mai trăim?
Ne-am logodit cu neputința...
Prin moarte toți vom spune "da",
Căci n-a putut să afle știința
Ce alte vieți vor mai urma.
Decât când pleoapa s-a închis
Vom crede, Doamne, că se moare,
Că viața nu-i decât un vis.
Secunde, stele căzătoare...
Ce rost în urmă lacrimi, fast?!
Ce rost un nume pe o cruce?
Din om, nimic n-a mai rămas.
El vine și apoi... se duce...
Decât când pleoapa s-a închis,
Nu înțelegem că se moare.
Un șerpuielnic drum de vis,
E-un licăr între vieți de stele.
O noapte neagră s-a lăsat,
Lumina zilei și... deodată,
În două timpu-i fragmentat.
Viața-i o clepsidră spartă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce
Printre Morminte!
Oameni care au fost și nu mai sunt,
Cei care au rămas le-au făcut câte un mormânt.
Ei sunt morți, și nu-și mai aduc aminte,
De cei vii, care merg printre morminte!
Au adormit într-un somn adânc și nu au vise,
Noi am rămas să visăm în continuare la uși deschise!
Cei ce au dispărut ne-au lăsat câte un gând,
Noi am rămas ca să le ducem flori la mormânt.
Suflete vii ce acuma nu mai sunt,
Iar unii dintre noi îi vom urma curând.
La câțiva dintre ei istoria le păstrează amintirea vie,
În timp ce unii dintre noi se pregătesc să nu mai fie!
Noi, toți ne-am născut rând pe rând,
Ei au plecat dintre noi vrând-nevrând.
Cei care au rămas vor să umple și să conducă pământul,
Iar pe cei care sau dus i-a înghițit mormântul!
poezie de Ovidiu Kerekes (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre istorie sau poezii despre flori