Fabulă idilică

Un lup, cuprins de pandalii,
S-a-ndrăgostit de o mioară
Scria în codru, poezii,
Urla la stele înspre seară,

Nu o scăpa din ochi nicicând,
La stînă, sau la gura văii,
A devenit atât de blând,
Că îl băteau la fund dulăii!

Cuprins de-al dragostei fior
Şi doldora de-adrenalină,
El a răpit-o din ciopor
Ducând-o drept în vizuină.

I-a oferit ciuperci, vânat,
Şi casa sa de pe tăpşan
Dar sistematic refuzat,
De-un timp, a devenit vegan.

Dadea banchete în pădure
Cu ursi, confraţi şi cu vulpoi,
Mancând trifoi, ciuperci şi mure,
Ce le livra un iepuroi.

Oiţa deveni vedetă,
Era curtată intensiv,
Avea agenda sa secretă
Şi-a prins să behăie lasciv.

Dând frâu plăcerilor mărunte,
Oiţa a călcat pe bec,
Căci lupul afişa în frunte,
Măreţe coarne de berbec.

Sătul de oaia-adulterină
Şi de sordida aventură,
Nervos, o invită la cină...
În calitate de friptură!

Morala întâi

În codru, când apar mutaţii,
Îţi sar în ajutor confraţii!

Morala a doua

Când oaia behăie în casă
E vremea să o pui la masă!

Morala a treia

De vrei urgent să scapi de coarne,
Încearcă-n loc de iarbă - carne!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupus in fabula
- după o idee de I. S.

Un lup flămând, prin beznă şi noroaie,
Fură din ţarc o preafrumoasă oaie;
Privind-o-n zori, nu-i fi de deochi,
O soarbe şi mănâncă doar din ochi.

Morala

Când oaia şi o fiară
Se poartă ca doi sfinţi,
Ori oaia nu-i mioară,
Ori lupul n-are dinţi.

Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscurile politicii

Un lup din Parlament, cam pătimaş
Ura pe adversari cu-nflăcărare:
Îi ponegrea ca-n codru, şi-n oraş,
Dorind să îi transforme în mioare.

Interpela pe-ai săi duşmani pe dată,
Şi pe ecran, c-un ton defăimător,
Iar când mergea, (ca omul), la privată,
Ironic, folosea ziarul lor!

Dar de o vreme, lumea-a observat
Că lupul cel colţos, neîmblânzit,
Urla mai rar, cu glasul tremurat,
Iar după şase luni a şi murit!

Certificatul sumbru, de deces,
A provocat un amplu cataclism,
Căci lupul, în mod clar, a decedat,
Intoxicat cu plumb, de saturnism.

Morala

În aste zile grele de coşmar,
Şi propagandă poate fi mortală:
Pericolul te paşte din ziar,
Pe cale vizuală şi anală!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melc, melc, codobelc!

Un melc nervos stătea ascuns in casă,
Fiind stresat că soaţa-i preafrumoasă,
Mânată de-un impuls adulterin,
A fost văzută-n casă la vecin.
Fierbând în sucul propriu, cu turbare,
Se tot gândea la dulcea răzbunare,
Ba chiar şi la scenarii fanteziste,
Pe-o plajă înţesată de nudiste.
Pe cînd visa frumos, pe la chindie,
A auzit o dulce melodie,
Ce-l invita în calda zi de vară
Să-şi scoată grabnic coarnele afară.
Simţi în piept că inima-i tresaltă,
Căci vocea-i promitea un drum la baltă
Şi chiar să plece-n vilegiatură
La Dunărea albastră, în clisură.
Tentat de-aşa ofertă, cam bizară,
Din casă a iesit rapid afară
Şi stimulat de visul său de aur,
A scos perechi de coarne ca de taur.
Dar din păcate n-a ajuns la apă,
Căci tragic, melcul a luat o ţeapă,
Fiind zvârlit departe-n bălării,
Doar dintr-o simplă joacă de copii.

Morala

Când coarne ai şi-o soaţa prea focoasă,
E indicat să stai mai mult pe-acasă!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi se ceartă...

Ursul, se lupta cu lupul pentru tronul din pădure,
Să ajungă la putere şi bugetul să îl fure,
Moţiuni, trădări infame şi limbajul suburban
Erau arme folosite să se-ajungă la ciolan.
Moş Martin, în bătălie cu o haită de lupi tineri,
A pierdut săracul coada, asta într-o zi de vineri
Şi-a trecut în opoziţie, hăituit şi de străini,
De-a ajuns doar să înjure şi să mânce rădăcini.
Lupii asmuţiţi din umbră, dar făţiş, de un lupan,
Ce ştia de fapt tot natul că era un dog german,
Mazilit-au fără milă urşii de la stat, apoi
Şi-au plasat pe loc confraţii cu salarii-n euroi.
Au ajuns şi câini pe funcţii după un cumplit răzbel,
Că urcat-a la Finanţe un căţel micuţ şi chel,
Ce era făţiş, pe-o labă, chiar cu dogul amintit,
Ajungând chiar şef de haită, mazilind un travestit
Cântăreţ de operetă, cu un glas dumnezeiesc,
Ce era o corcitură de dulău ardelenesc.
Amândoi au prins ciolanul cam golaş şi descărnat
Şi au tras de el cu forţă, fiecare separat,
Până când de-atâta luptă şi cumplită tevatură,
Au scăpat, de oboseală, osul mult râvnit din gură.
Ursul ce trecea pe-acolo mormăind încet şi rar,
L-a-nhăţat cu lăcomie mulţumind frumos de dar,
Însă pacifist din fire n-a uzat de termeni duri,
Ci a spus, când o să moară, le va da firimituri.

Morala 1
În politica înaltă se modifică discursul:
Când căţeii-n van se ceartă, va lua ciolanul ursul!

Morala 2
Dacă îţi lipseşte coada nu-i un mare handicap,
Mult mai grav, e la putere, să ajungi şi să n-ai cap!

Morala 3
Un ciolan cu carne grasă lasă gust plăcut în gură,
De îl dregi cu o palinkă şi un gulaş- garnitură!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă porcească

Cum se apropia rapid Crăciunul, un godac s-a întristat subit
Şi-a-nceput discret, să coacă planuri, să n-ajungă, tragic, la cuţit.
Chiar exagerând flagrant tot anul, săvârşind abuz alimentar
Afişând o slană foarte groasă, guiţa acum cam trist şi rar.
A-nceput să simuleze-o tuse, convulsivă, împroşcând dejecţii,
Dar veni urgent veterinarul şi-a-ncasat o groază de injecţii.
Chiar fiind castrat din primăvară, să provoace-n masă-aversiuni,
A trecut la planul B, c-o scroafă, săvârşind, frecvent, perversiuni.
Dar l-au vindecat şi de aceasta, cu bătaie şi cu duşuri reci,
Căci de sex şi fantezii obscene, el a fost eradicat pe veci.
A-nghiţit şi cuie, lame, cretă, s-a vopsit cu galben, cu mărar,
S-a stropit cu zeamă de cireşe, să se creadă c-a luat pojar,
A trecut la trucuri avansate, a mimat şi o trichineloză,
Însă nu i-a mers şi din păcate, dezvoltă, în fine, o psihoză.
S-a decis apoi să evadeze şi-a săpat tunel înspre grădină,
Dărâmând trei garduri, dar în stradă, l-a călcat în noapte o maşină.
Grav rănit, luat de ambulanţă, la reanimare internat,
Pentru c-a distrus în drum maşina, el a fost, fireşte, arestat
Şi-a primit cinci ani de puşcărie, dar s-a bucurat, în mod ciudat,
Căci avea pe gratis şi mâncare, fără risc de-a fi sacrificat!

Morala 1

Când pentru porci Ignatul se arată,
Ar vrea să iasă toţi basma curată.

Morala 2

Cu slană şi avere adunate,
Se-agită porcii cu imunitate.

Morala 3

Când nimeni nu le umblă la avere,
Stau porcii la pârnaie, cu plăcere!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă cu pandemie

În codru, e o mare anarhie,
Căci a sosit un zvon îngrozitor:
Se-apropie o mare pandemie,
Că urşii-s agitaţi şi spun că mor.

S-au interzis comerţul, contrabanda,
Iar fiarele-s blocate-n vizuină,
Căci virusul lansat de ursul Panda,
Din China, le-a băgat în carantină!

Cum atmosfera a-nceput să fiarbă
Şi drumurile toate s-au închis,
S-a ordonat să se mănânce iarbă,
Fiindcă şi vânatu-i interzis.

E în vigoare starea de urgenţă
Şi pe pancarte mari s-a afişat,
Că vinovaţii nu mai au clemenţă
Şi cel ce va fi prins, va fi mâncat!

Bătrânii-au fost închişi cu toţii-n peşteri,
Să nu mai facă umbră-n bătătură,
Ba chiar au inventat un soi de meşteri,
Blăniţe, să îi lege strâns la gură.

Chiar peştii ce-au crezut că or să scape,
Sunt obligaţi ca să se spele-atent,
Şi le-au turnat cu multă grijă-n ape,
Canistre mari cu clor şi detergent.

S-au anchetat mai multe zburătoare,
Ţinute pe pământ cu burta goală,
Dar le-au permis cu chiu cu vai să zboare,
Păstrând normal, distanţa socială!

Trecând vreo două luni de carantină,
Vulpoiul detectiv, printr-un discurs,
A denunţat că după o cantină,
A observat la tomberoane-un urs,

Ce ignorând că-i timp de pandemie,
Spunea că moare, ca şi-n alte dăţi,
În timp ce se-nfrupta cu lăcomie,
Grăbit, cu fel şi fel de bunătăţi.

Investigat de leu, în graba mare,
Bătut la tălpi cu băţul noduros,
Mărturisi, de fapt, că el nu moare...
Ci e voinic şi foarte sănătos!

Morala 1

O pandemie, ce mai tura vura,
E folosită să-ţi închidă gura!

Morala 2

Când nu sunt euroi şi nici dolari
Toţi vor să scape de pensionari!

Morala 3

O bufniţă recent a stabilit
Că ursul e agent acoperit!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cafea prea tare

La o cafenea în junglă, la o masă mai retrasă,
Beau cafea hipopotamul, individ cu pielea groasă,
C-o elefantesă amplă, mare specialistă-n jocuri
Deocheate, măritată, dar cu mini şi cu tocuri.
El era un gură-cască, cu tricourile ude
De sudoare, stând în baltă toată ziua în bermude
Şi fiindcă elefantul nu era deloc pe-acasă,
Îl bârfeau fără de jenă pipăindu-se sub masă,
Ba mai mult elefantesa încălzită foarte rău,
Şi-a băgat fără ruşine trompa în paharul său.
Papagali cântau pe ramuri cântecele de amor,
Băteau toba maimuţoii în idilicul decor,
Atmosfera minunată se cernea în asfinţit,
Când deodat' elefantesa scoase-un urlet ascuţit,
Şi apoi cu disperare reuşi să se agaţe
Toată tremurând de frică, la hipopotam în braţe!
Au venit jandarmi în fugă, care au găsit rapid,
Doar un şoricel în iarbă, un recidivist perfid,
Ce ieşise dintr-o bortă chinuit de-o foame mare,
Să adune de sub masă resturile de mâncare.
Însă drama debutează implacabil cu scântei,
Căci deodată, fără veste, elefantul, soţul ei,
Huligan de primă mână, bătăuş, pestriţ la maţe,
Apăru la fix s-o vadă pe nevastă-sa în braţe
La hipopotamul care până să se dumirească,
Se trezi trântit pe spate, acuzând o trompă-n bască
Şi apoi luă papara, să se sature de rochii,
Căci gelos nevoie mare, i-a umflat îndată ochii.

Morala1
Când femeia-ţi sare-n braţe, nu e cazul s-o deochi,
Că-i posibil şi bărbatul să îţi sară drept în ochi.

Morala 2
O nevastă sperioasă poate să îţi facă felul,
Când începe pe sub masă să se mişte şoricelul.

Moarala 3
Când eşti doar un gură-cască, nu te afişa cu pompă,
Cu femei ce au bărbaţii tipi masivi dotaţi cu trompă!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi tamponul (fabulă)

Un bucălat de rasă -dolofan-
Care creştea-ntr-o lună, câţ alţii într-un an
Şi care-acaparase o oaie mai de soi,!
De când păştea în gară(şi nu orice trifoi!)
Simţi cum că pământul, el poate să răstoarne,
Având acea consoartă şi-având acele coarne!
Şi ca întreg *tacâmul* să fie pus la masă,
A început să-mpungă, întâi şi-ntâi acasă...
Apoi el se extinde, doboară tot ce pică,
Încât îi pare lumea, nemăsurat de mică!
(E drept, el are-acolo şi de-asta nu se-ndoaie!)
Un spate foarte tare, asigurat de oaie!)
Dar cât de mică-i lumea, când circulă un zvon;
C-ar exista;în gară, mai tare un... tampon!
Şi s-a pornit ca glonţul, de i se duse buhu!...

Morala
Desigur că eroul şi-a dat acolo duhu'!...

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaţă grea, mizeră,
Fiind un biet şofer de gunoieră,
Ce viaţa-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soţioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subţire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marţi, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe şef,
Să-i dea soţiei sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar şeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Şi a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Şi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea şef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaţii,
Vulpoiul era dus în delegaţii,
C-a avansat şi dânsul, va să zică,
Şi-acuma conducea maşină mică.
Cu cât lucra vulpiţa mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur şi pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Şi-uitând de politeţe şi sfială,
S-a dus la şef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Şi astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eşti sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ţi face viaţa de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îţi piere cheful,
Când soaţa ta pe mână e cu şeful.

Morala 3
Degeaba soţu-i pe volan cu mâna,
Când doar soţia poate trage frâna!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ploaie

Era sărac lipit,
Mânca la masă terci,
Averea i-a sporit,
Subit, crescând ciuperci.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşul şi cioara

Un iepuraş parca maşina chiar lângă un înalt stejar,
Dar unde îşi făcuse cioara, sus pe o cracă, un cuibar,
Şi când voia deplin să tragă în piept al zorilor nesaţ,
Găsea, cu scârbă, pe capotă, grămezi întregi de găinaţ.
La început strigă la cioară cerându-i să îşi ceară scuze,
În timp ce cu un smoc de frunze, ştergea şi da mărunt din buze,
Apoi văzând că treaba merge la fel de prost şi-n-continuare,
A început s-arate pumnii şi să înjure-n gura mare.
Cum nu avea câştig de cauză cu nesimţiţii de croncani,
A prins intens să-i bombardeze cu uscături şi bolovani,
Dar cuibul fi'nd la înălţime, cu constituţie plăpândă,
N-avea se pare iepuraşul vreo mică şansă de izbândă.
În timp ce cumpăra legume la piaţă,( l-a trimis soţia,)
O revelaţie divină schimbă pe dată strategia:
Mută maşina-n altă parte, trecând cu râvnă la săpat,
Făcând sub pomul cu pricina, grădina sa de zarzavat.
Punând seminţele în brazda săpată proaspăt în pământ
Şi zilnic, gratis, de la cioară, grămezile de-ngrăşământ,
Creşteau legumele-n prostie, mulţi morcovi, varză şi bostani,
Că în decurs de-un an de zile se strânse un purcoi de bani.

Morala 1
De soartă când eşti încercat,
Poţi face bani şi din rahat.

Morala 2
Când cu rahat aruncă-n tine,
Mulţi vor, de fapt, să-ţi facă bine!

Morala 3
Averile şi şapte case,
Se fac din treburi căcăcioase!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana

Un lup hălăduind prin munţi
Îi zise oii rătăcite:
-'N-ai teamă, sunt sfârşit, n-am dinţi
Iar oasele mi-s betejite;
Mai mult de-atât, m-am pocăit
Şi duc o viaţă de ascet;
Că tare-am fost nesăbuit
Nici nu ştii astăzi cât regret!..
Ia vino-ncoa la iarbă grasă
Şi te-oi veghea ca un părinte;
Tu, noatenă aşa frumoasă
Ca solitară.. nu-i cuminte!
Se-nduioşă atunci ţurcana
Din gene tremurând mărunt,
Îşi scutură cu grijă blana
Şi înspre lup porni păscând.
Acesta cade în extaz
Fixează lacom glezna-i fină,
Apoi o prinde de grumaz
O sfâşie şi o termină
Morala:
Chiar atunci când lupul minte
Oaia nu prea se dezminte!

fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţia este mai rea decât prostituţia. Cea din urmă poate periclita morala individuală, iar cea de-a doua pune invariabil în pericol morala întregii ţări.

citat clasic din Karl Kraus
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victimă colaterală

Un vânător cu faimă mare si panoplie fabuloasă,
Porni să-mpuşte căprioare într-o pădure-ntunecoasă.
Tiptil, cu puşca pregătită, el se ascunse-ntr-un tufiş,
Ce se afla nu prea departe de buza unui urdiniş.
Curând din codru,-n prag de seară, veniră ţapi şi căprioare,
Ce nu ştiau că vânătorul deja le are în cătare.
Dar o albină lucrătoare ce-ntâmplător trecea în zbor,
Ca să împiedice o crimă, l-a atacat pe vânător,
Iar glonţul ucigaş, din armă, nu a lovit o căprioară,
Ci printr-o crudă ironie, a nimerit pe ram... o cioară!

Morala, nu e de mirare, chiar şi la oameni se aplică:
Când umbli după căprioare, poţi să împuşti o păsărică!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul rănit şi capra

Un lup, zăcând rănit în iarba verde,
Rugă o capră ce pe drum trecea:
- Te rog mult, de vrei a m-ajuta,
Tu un prieten nu vei pierde!

Capra socoti că, de-l va scăpa,
El pe ea, fără milă, tot o va mânca:
- Nu cred c-al meu prieten tu vei fi,
Aşa că, la greu, eu te las pe tine şi bine-mi va fi!

Morala: Nu avea încredere în oamenii ticăloşi!

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt şeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Şi pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înţep în coaste."

"Oi fi tu mare şi în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar eşti, frăţioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!

La mine ai durează tăiere.
Dimineaţa eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva soseşte
Şi datorită mie, păsările trăiesc regeşte."

Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reuşeşte. E posibil ca cel mic să fie mai înţelept şi mai deştept.

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul la stână

Când un câine urlă,
nu este turbat.
Urlă că în târlă
lupul a intrat.

Măgăruşul rage
ceva din abecedar.
Iar ciobanul trage
vesel din pahar.

Lupului deloc nu-i pasă.
Prinde oaia cea nai grasă,
Şi prin lujerii de mure
o târăşte în pădure.

Prea mult pe gânduri, n-a stat.
După ce s-a înfruptat,
sătul şi bine dispus,
se ia la ceartă c-un urs.

Ursul, mormăind ceva,
parcă-i spune "vino-ncoa"!
Lupul tace ca un peşte
şi-n pădure o tuleşte.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e guvernat pe pământ de două morale: de morala dogmelor, care e creştină şi eternă, adică absolută, şi de morala normelor, care, ca morală laică, e construită pe puţinătatea şi imperfecţiunea omului. Morala laică nu poate fi desprinsă de morala absolută şi ea arată că omul se mişcă asimptotic la perfecţiune, pe care n-o poate atinge niciodată.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

morală

Morala e izvorul libertăţii, morala e condiţia libertăţii, morala e pavăza libertăţii.

definiţie celebră de Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii
Adăugat de Vizitiu Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru a săpat rădăcini adânci în sufletul meu: credinţa că morala stă la baza tuturor lucrurilor şi că adevărul este substanţa întregii moralităţi. Astfel că adevărul a devenit singurul meu scop. El a devenit din ce în ce mai important pentru mine, iar sensurile pe care i le-am dat au devenit din ce în ce mai largi.

citat celebru din Mahatma Gandhi
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!