* * *

mereu m-am întrebat
câte coroane poate adăposti un spin
şi cât am contribuit la cuiele Lui

am construit eu oare
în trupul meu suficiente umilinţe?

am omorât suficienţi prunci?

sunt gata
să caut darurile
ce le voi înfăţişa
înaintea luminii

nu voi studia
noaptea din umbre
nici frigul din mine încă

doar sângele ce-avea
să se obişnuiască din iesle
cu mântuirea noastră

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

la nunta marmurei cu cerul
pădurile se petreceau fără nori
(la fel ca în filmul luminii protagoniste)

acolo noaptea stătea strânsă
în gloanţe
iar frigul răsucea ecoul din sânge

câte poveşti s-au strâns oare în răni
şi cât voal s-a risipit peste lacrimi?
câte pietre devenite prunci
şi câte pântece minţite
cu hrană?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată că Domnul
se mânie iarăşi

nu doar pe mine
ci şi pe potrivnic

eu şi heruvimul
ne vom povesti
despre încăpăţânarea cenuşii
şi chinuri

îl voi ţine în braţe
de 56 de ori

îmi va cunoaşte spaimele
şi generaţiile ei
din mine

voi învăţa împreună cu el
cum se încălţă flăcările

vom regiza amândoi
viaţa
şi vom afla cum
căinţa poate curma
eternitatea

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

puritatea
ne-a unit
(aşa spune în povestea noastră)

bezna din mine
şi lumina ce adăposteşte scuzele universului

(nici zeii nu ştiau
că se poate astfel
întru iubirea de om)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ascunde-ţi vulpile-n mine
tânjeşte noapte străină
şi bate-mă cântec

zideşte-mă drept
sub clipa ta de sân

trezeşte iarna din alb
te voi sătura cu struguri de măliniţă
acum cât măceşele scârţâie
neştiute
sub gheaţă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte braţe te-au strâns până acum oare?
(şi cât târziu ai adunat în modulele tale de piele)

nu voi ştii niciodată

măcar am aflat
cum tremură întunericul pe chipul tău

ia spune-mi,

te-ai pregătit cum trebuie pentru
ura mea din această seară?

vom fi pe Neptun, iubire
vom cădea în albastru

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aflu într-o vâltoare care mă stânjeneşte: m-am pomenit în viaţă fără încuviinţarea mea; trebuie să plec din ea şi asta mă face nenorocită. Şi cum voi pleca? Pe unde? Pe care poartă? Când fi-va asta? Şi în ce stare? Voi suferi oare mii de chinuri, murind în deznădejde? Voi avea o congestie la creier? Voi muri într-un accident? Fi-voi împăcată întru Domnul? Cum mă voi înfăţişa dinaintea Lui? Mă voi întoarce către el, din teamă, din nevoie? Oare singurul meu simţământ fi-va frica? Ce pot nădăjdui? Voi ajunge în Rai? Voi merge în Iad?

Madame de Sevigne în Scrisori
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte chipuri străine vor înnopta pe feţele noastre
şi câte curcubeie ne vor separa
de acum înainte?
vom mulţumi orgoliilor
pentru cât ne-au dispreţuit
surâsurile şi inimile pregătite de lumină?

am făcut bine?
suntem oare liberi atunci când
ne blestemăm cu lacrimi perfecte?

opreşte-mi carnea te rog

sângele meu nu mai are direcţie
s-a oprit în dragostea de tine
şi a amorţit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulbură-mi chipul cu mâinile tale

(risipeşte-mi povara)

strălucirea ta
să sporească în mine
atunci când mă voi stăpâni

schimbă suspinul
cu vecii buzelor calde

îmi voi veghea strigătul
în numele prăpastiei
(dar tu mă vei mijloci cu iubirea ta)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am rostit pas
în dansul solstiţiului
(nu te-am întrebat
cât albastru ai întâlnit
în delfinii din mine
sau în nisipul nemistuit
de pe mal)

bârfeam
capriciile pielii
sub fazele lunii
şi
ambra pierdută
de cântec

cât de senină îmi pareai
cu buzele tale de pânză
(vestind iarăşi nordul )

repetându-ţi sfârcurile
în mâinile mele de sare

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din întunericul pernei
îmi înfăţişez dragostea
înaintea ta, femeie

tu,
cea care ai unit puncte în mine
şi m-ai încercuit
cu braţele tale senine

tu,
cea care ai renegat
ceaţa din ochii mei
şi ţi-ai creat trup de lumină

tu,
cea care repeţi apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
şi cu sfârcurile tale bruşte
imiţi dorinţa în ochii mei

fii gazda focului meu
acum cât îţi plantez
cascade în pântec

îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aştrii din tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

PAVET:
laudă
trupului mâhnit
şi inimii vrăjmaşe

trestiilor risipite
feţelor tulburate

spaima acestora
să nu mi se întindă
pe obraji

către ea am strigat
iar strigarea mea a ajuns-o

suflarea ei blândă
nu s-a depărtat de la mine

paşii ei
mi-au cunoscut
fărădelegea

***
COMMISERATIO:
,, scoate-mă din lanţuri!!"
auzi tu oare suspinul meu?

mă vei asemăna oare
cu umbra ierbii
atunci când
roua te va înrobi?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt eu
în stare
să mă tem de porunci
de vreme ce
nu sunt în stare să-mi stăpânesc inima?

sunt eu în stare
să ascult pământul
de vreme ce ştiu
că nu i-am mărturisit
depărtările?

nu am chef
să mă plâng
cerului
din griul meu pal

iată
am fost sare
într-un pumn
de femeie
şi m-am risipit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deşertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul îşi ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum ruşinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmaşe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăişul sabiei

să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai eşti perfect în căile tale

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

predestinată nimbului
şi nezădărniciei

închipuită hotarelor de neguri
şi înconjurată de lunci

rămâi aievea
tăinuită
în depărtarea fulgerului

tu
cea care îndemni
spre cer uitarea

cere-mi din sete
cât încă mă usuc
(închipuie-mă
în vremea izvoarelor)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am studiat nimic niciodată

ci doar am gustat
din tot ce putea fi gustat
cu o foame imensă
ştiţi cum e doar să guşti
atunci când intestinele îţi ghiorţăie înfiorător
iar stomacul parcă dansează break

nu am studiat
şi nici nu voi studia vreodată
nimic din ce nu poate fi adus la gură
ca un scacrificiu pentru zeităţi flămânde

nici după ce mă voi fi săturat să tot gust
nici măcar după ce stomacul meu se va linişti
nu mă voi apuca de studiat nimic
nici din ce a mai fost studiat
nici din ce s-ar lăsa studiat
nici măcar din cele de nestudiat

poată că aşa o să rămân destul de prost
ca să mă bucur de viaţă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de frumos
îmi pare părul tău
dat după ureche

cât de moi
îmi par
tăcerile tale

parcă-şi revin
la simţire
odată cu glasul meu

cât de fini
îmi par genunchii tăi
atunci când
mâinile mele
repetă tandreţea

cât de mult
te pot căuta
în nisipurile altor tărâmuri
şi totuşi iubirea mea
să te strângă mereu
în aceeaşi ţară din piept

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vântul blând de vară
din părul ei
îngăimă şi acum povestea
mestecenilor

umbrele trandafirilor
îi veghează coapsele

palme nespuse
pe-un cedru
şi câtiva fluturi
ce debutează
în pântec
victorioşi

trădând iarăşi noaptea
din aceeaşi carne
ca el

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

ascunde toate cadourile
ascunde toate poveştile de dragoste
ascunde toate amintirile vesele
lasă să plouă toată tristeţea lumii
pe ramurile copacilor din grădina Paradisului
prinde-mă de mână
atât cât să nu-mi fie frică
nici de mine, nici de tine
am să-mi spăl faţa în apele limpezi ale realităţii
am să mă reconstruiesc
din dimineţi noi
voi parcurge
o altă nemurire
voi păstra o altă amintire
mă voi contopi cu noaptea
mă voi contopi cu ziua
voi aluneca de pe un val pe altul
spre câte un mal
unde voi îngropa câte o parte din mine
într-un târziu
împăcată
îmbrăcată
cu cea mai frumoasă
şi aleasă rochie de mireasă
o să-mi îmbrăţişez strâns
toată liniştea

poezie de Codruţa Vancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi justific doliul
în faţa fotografiilor cu tine

nu am hărţi,
inima ta e pentru mine
precum
focul de tabără

îmi
cunoaşte târziul
şi poveştile în care
mă invitai la un bob de rouă

degeaba
încerc să te urăsc
în linişte

ştiu că tot tu
te vei ascunde
în chinul meu
atunci când voi privi tâmp
în lampa de sare

lasă-mă să-mi întind rănile
peste bluza
pe care mi-ai dăruit-o

vor ţine cald ierbii şi
firimiturilor din porumbei

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fericit
cel
ce te va privi
de sub valuri
şi va cerceta apele
după chipul tău

acesta
îţi va sluji
pântecul
şi-ţi va alunga
ruşinea

aminteşte-ţi
când te-ai adăpostit
în laudă
iar iubirea
ţi-a stins osteneala

iată
uitat sunt
pe nisipul reavăn
şi
neabătut

te aştept
în veştile mele

ia aminte la
strigătul meu

nu te clătina
căci nu te-am ocărât
încă

înaintea ta
mă risipesc
întru vrăjmăşia sângelui

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!