Am început acest roman într-o zi de noiembrie şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Camelia Opriţa în Am îndrăznit să fiu copil o clipă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început acest roman într-o zi de noiembrie

Copilaria este timpul altei dimensiuni, o ţară inventată din tot ce e desăvârşit.
Ce poate fi mai desăvârşit dacă nu divinitatea?
Îmi amintesc că eram copil odată. Atât.

Copilaria mi se derulează în ochii minţii ca o lume în care îmi rescriu timpul;
era vremea când mi se deschideau toate uşile: cele reale şi cele ireale.
Toate erau dragoste, blândeţe, afecţiune şi bunătate;
iarna găseam brad în pragul lor şi poveşti din tinereţile părinţilor şi bunicilor.

Am început acest roman într-o zi de noiembrie
şi probabil îl voi termina cu un sentiment de melancolie
într-o iarnă cu ninsori pe măsura cireşilor înfloriţi
pe care i-am măsurat cu cele mai frumoase lucruri copilăreşti
ale îngerilor nevăzuţi şi neauziţi.

Pentru a recupera vârsta crudă a acelor ani
e nevoie de o primăvară inventată pe coada
unui zmeu de hârtie, e nevoie de altfel de timp.
Iar dacă-l inventez, mă întorc numai prin amintiri
şi nu aş supravieţui melancoliilor.
Copilăria ţi se pare lungă numai dacă o reinventezi în fiecare zi.

Există momente când vreau să recuperez trecutul
inocent al zilelor de altădată, dar emoţia e prea mare,
melancoliile îmi pot simţi lacrima într-un suspin tăcut.
Nimic nu a supravieţuit timpului.
Când i-am înţeles semnificaţia îmi trecuse deja copilăria.
De atunci am învăţat să nu mai plâng din nimicuri.

Am avut vreme în care a trebuit să vorbesc doar cu mine
şi m-am gândit că singura modalitate de a găsi fericirea este să nu o caut,
că va veni prin una din uşile copilăriei.
Se poate să fi rămas deschisă cu pragul înspre mine.

Am încredere în oameni dintr-un motiv raţional,
că nu trebuie să mă împotrivesc vieţii, destinului.
Nimic nu supravieţuieşte efemerului.
Timpul e o continuă frământare a universului,
universul e o inimă mare prin care trece timpul.
Ca să-l înţelegi, stai faţă în faţă cu el, vorbeşti despre tine cu el
şi aşa poţi recupera o parte din clipe sub forma amintirilor.

Durere, veşnică durere e umbra infinitului cuibărită
în inima de om sub forma singurătăţii; durere,
veşnică durere este gândul că inima îşi găseşte sfârşitul repede
în celelalte gânduri împletite cu insomnii în alb-negru.
Am îndrăznit să fiu copil - mi-am făcut adăpost din credinţă,
să mă afund în ea într-o încăpere abstractă pentru a-mi închide adâncurile inimii.

poezie de Camelia Opriţa din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă şi suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită-te in jur, cuprinde cu privirea toată această stearpă câmpie şi observă că chiar şi acum, într-o zi de iarnă, umbrele se întind pe pământ cu o magică frumuseţe. Iată, acesta este felul în care natura ni se arată! Cele mai frumoase lucruri din viaţă sunt simple umbre; ele îşi fac apariţia şi dispar la fel de repede ca şi cele lăsate de o zi de iarnă.

citat celebru din Charles Dickens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sănătos într-o lume bolnavă

Coronavirus, o barcă în care suntem toţi
şi nimeni prezenţi la apel,
miza este viaţa.
Dacă din acest destin
se naşte o legendă,
s-a meritat să fiu
sănătos într-o lume bolnavă.

poezie de Camelia Opriţa (20 martie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile anului

Treizeci de zile are Noiembrie,
cu Aprilie Iunie şi Septembrie.
De douăzeci şi opt avem doar una;
toate celelalte au treizeci şi unu (a).

Camelia Opriţa, din cartea pentru copii: Poveşti din călimară (Începutul), (2019)

poezie de Camelia Opriţa din Lumea Copiilor
Adăugat de Citatepedia.ro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, nepoate, suntem pe aceste locuri de când ne ştim. Locuri bune şi frumoase, pe măsura sufletului oamenilor de pe aici.

Camelia Opriţa în Mircea Cel Bătrân
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare de ce viermii se bagă tocmai în cele mai frumoase caise, în cele mai frumoase cireşe, în cele mai frumoase gutui, în cele mai frumoase mere, în cele mai frumoase nuci, în cele mai frumoase pere, în cele mai frumoase prune, în cele mai frumoase vişine?

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de nefericită poate fi viaţa fără copilărie... Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinaţie albă.

aforism de Camelia Opriţa din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele dintre cele mai frumoase lucruri pe care merită să le posezi în viaţă vin împachetate într-o coroană de spini.

citat din Shannon L. Alder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi lua complimentele ca în Evanghelie: Ad Litteram. Dacă toate oraşele ar avea profesori precum cei pe care i-am avut la şcoală în satul copilăriei mele, societatea de astăzi ar fi probabil mai bună. Adevărul în mijlocul iluziilor.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale, Ziua Mondială a Scriitorilor (3 martie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul îţi oferă metafora activă între a fi sau a nu mai fi, dar necesitatea omului tinde permanent a fi el însuşi timp. Şi nu poţi vorbi despre acest lucru decât în momente de melancolie.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea un început

de sfârşit şi ţinea mult la el
nici nu-l afişa în public
era ca o iarnă humoreană
cu zăpadă grea pe străzile
oraşului cu degetele îngheţate
în moldova se termina subit
acest sfârşit
care mai mult era un început
de lepră şi războaie
şi mă uitam sfios adunând
dureri în colţul buzelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul a fost întotdeauna un simbol al nobleţii.

Reprezintă renaşterea noilor forţe, o adâncire a triumfului frumuseţii dumnezeieşti. Pentru că el vieţuieşte într-o scurtă perioadă de timp într-o realitate divină.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atât de fericită că trăiesc într-o lume în care Crăciunul există!

finalul de la Legenda Stelei De Crăciun de Camelia Opriţa (2012)
Adăugat de Vika Viktoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai dulce dintre toate sunetele este complementul. Un compliment, oricare ar fi el, are întotdeauna virtutea generozităţii. Dovada că pe pământ se întâmplă lucruri bune şi frumoase.

Camelia Opriţa în Două tabere adverse (2007)
Adăugat de Teo Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Melancolie de iarnă" de Valentin David

Şi dacă-i iarnă-n mine-ncepe pânda-
Tu-mi eşti hăitaş tocmit la vânătoare.
Pădurile din mine-şi cer dobânda
În anotimpu-acesta care doare.

E anotimpul urii şi-al iubirii,
Al albului ce-ascunde măşti hilare
Într-o poveste-n care trandafirii
Au amuţit în iernile polare.

Viorile au aţipit în ceaţă,
Într-o tăcere ameninţătoare,
Îndrăgostiţii visele-şi dezgheaţă,
Să plângă puştile ucigătoare.

O ciută-şi ia adio de la lună,
Agonizând într-un poem de iarnă,
Un vânător trofeele-şi adună
Şi urlă moartea-n sunetul de goarnă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este minunat să trăieşti într-o lume în care unii dintre noi scriu poveşti, alţii le trăiesc; eu le respir.

aforism de Camelia Opriţa
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama - pâinea împăturită într-o rugăciune cu iz de eternitate.

Camelia Opriţa în Universul Iubirii (19 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintotdeauna stelele au inspirat pământenilor un sentiment de veneraţie. Probabil pentru motivaţia lui Dumnezeu de a crea Luna şi stelele ca stăpânitori ai nopţii. Luceferii sunt consideraţi a fi porţile nopţilor: Luceafărul de seară fiind înlocuit de Luceafărul de dimineaţă în zorii zilei.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi trăim într-o lume în care umbrele înlocuiesc viaţa, iar pierderea nu este doar economică, ci şi înfrângere morală a omului.

aforism de Camelia Opriţa (aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!