Trimite-mi o zi
Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumești calendare
Pe unde iubirea nu moare
Și este un vers din destin.
Trimite-mi o poartă prin care să trec
Ușor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Și șal de lumini, mitul grec.
Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spațiu și timp
Și zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.
rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Atunci când mi-e foame, trimite-mi pe cineva pe care să îl hrănesc. Și atunci când sunt însetat, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă. Atunci când îmi este frig, trimite-mi pe cineva pe care să îl încălzesc. Și atunci când sunt supărat, trimite-mi pe cineva căruia să îi aduc consolare.
citat din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se poate
Se poate spune c-am jucat
Într-o miraculoasă piesă,
Deși încă purtam o lesă,
A fost un rol adevărat.
Tu îi spuneai încet hipnoză
Pe o durată mărginită
Și mă priveai ca pe-o ispită,
Dar nu eram decât o poză.
Povestea-aceasta limitată,
În timp, în spațiu și decor
E consecința unui dor
Amestecat cu niciodată.
Plătim un cost esențial
Și-n toată nebunia noastră
N-am mai rămas nicio fereastră,
Se poate spune... la final.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustă dragostea cu același amurg
Gustă dragostea cu același amurg!
Cu care vechii zei au ascuns lâna de aur!
Azi în Olimp nu mai e nimeni
Nu se petrece cu vin
Fecioarele au devenit sterpe
Calendarul se citește altfel
E toamnă, putrezind în legende
Scrisorile trimise pe lună
Și inima mea e un semn că e toamnă
Din vechi calendare trece prin mine prea repede,
un vânt al ochilor tăi.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădinare, unde ești?
E o arșiță cumplită.
Grădinare unde ești,
Să-mi uzi dragostea-nflorită
Și să țesem vii povești?
Doamne, dă un strop de ploaie
Sau trimite-mi grădinarul,
Care toată ziua cântă
Să ridice stăvilarul!
Să-mi ude la rădăcină,
Trandafirul meu curat!
Floarea dragostei-lumină
Să-mi respire ne-ncetat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădinare, unde ești?
E o arșiță cumplită.
Grădinare unde ești,
Să-mi uzi dragostea-nflorită
Și să țesem vii povești?
Doamne, dă un strop de ploaie
Sau trimite-mi grădinarul,
Care toată ziua cântă,
Să ridice stăvilarul!
Să-mi ude la rădăcină,
Trandafirul meu curat!
Floarea dragostei-lumină
Să-mi respire ne-ncetat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complemente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complimente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Calendare irosite
niște calendare prăfuite
mă fac să mă întreb,
anual,
dacă n-ar fi trebuit să rămânem împreună
în povestea aceea sofisticată
de dragoste,
acum mi se pare o prostie,
dar bocancii tăi preferați
cu care am intrat în viața ta
mă mai poartă involuntar
prin locurile pe unde ne agățam
unul de altul
să nu ne-o ia destinul înainte.
nu știu cine a oprit neuitarea
unui orologiu
în care ne ascunsesem o vreme,
vântul, oamenii,
ploile cu piatră,
totuși am să mai hălăduiesc
prin câteva calendare,
irosind ani de
neiubire,
apoi am să o iau spre casă,
să-mi număr cu aproximație
trosniturile încheieturilor
și zilele păcătoase
care mi-au mai
rămas.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nu moare dintr-o dată. Încet, încet, i se închid ferestrele prin care privește afară. Ușa se deschide din ce în ce mai rar, spațiu prin care aude lumea. Aerul nu mai intră în încăperea lui. Finalul! Omul nu mai este în acea încăpere. A plecat!
Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Într-o seară
Te aștept într-o seară să vii,
Depărtări să pălească uimite,
Până ieri se credeau infinite,
Iar acum parcă nici n-ar mai fi.
Te aștept într-o seară să-mi spui
De iubiri care nu au sfârșit,
De un vis ce s-a vrut împlinit,
Făr-a da vreun tribut nimănui.
Poate-am spus, poate sper doar să știi
Că iubirea nu are hotare,
E-o cerească și pură-ntâmplare,
Te aștept într-o seară să vii.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci iubirea este de o subțirime, de o gingășie, de o duioșie a unei dări de sine pe care noi nu o închipuim, că suntem încă grosolani în biologia noastră și bădărani în neduhovnicia noastră. Dar în sensul acesta vreau să zic că dragostea este o trăire de o deosebită subțirime, a cărei încălcare este o deosebită durere. Iată însă că cel rănit, cel care iubește și se rănește nu este cel care moare: cel care moare este cel ce încalcă dragostea. Cel care iubește se rănește nu atâta că este lepădat, dar se rănește văzând că cel iubit al lui, pentru păcatul ce îl face împotriva lui, va muri.
citat din Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angelica: Ce se întămplă când murim?
Virginia: Ce se întâmplă? (Pauză.) Ne întoarcem în locul de unde am venit.
Angelica: Nu îmi amintesc de unde am venit.
Virginia: Nici eu.
Angelica:... Pare mai mică.
Virginia: Da, acesta este unul din lucrurile care se întâmplă. Pari mai mic.
Angelica: Dar atât de împăcat...
replici din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe podul bârfelor de odinioară
Mă-ntorc pe căi neumblate în orașul medieval,
cerul scapă de pe acoperiș lumini și umbre de nori,
nu le pot absorbi ori desena pe oglinzi rotunde
dincolo de care cântă îngerii în cor.
Mă aștepți pe podul bârfelor de odinioară
de care azi îndrăgostiții își leagă iubirea cu lacăte,
dar noi o avem legată de mult cu lanțuri invizibile
pe care nu le rupe decât moartea.
Crepusculul apusului capătă un contur fascinant
ca și dragostea răscoaptă de atâta depărtare.
plecăm când se aprind luminile multicolore
la casa noastră veche flancată de turnuri.
Bem ceaiul de seară cu liniștea îmbrațișărilor calde
care pregătesc noaptea de foc venită din tinerețe
cu aura aceea de imagine a mării îmblânzită de țărmuri
pe care am naufragiat prea târziu.
Diminețile noaste hoinăresc prin gări necunoscute
prin care nu mai trece niciun tren de viteză,
în schimb trec stoluri de păsări spre ținuturile sudice
cre se vor întoarce unde trebuie la fel ca mine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru mama
Poate că seara-i cel mai greu;
Eu știu că m-ai născut țipând!
Azi strig la cer numele tău:
Mamă, coboara pe pământ!
În timp se face labirint
Și continentu-i mai pustiu!
Mamă, secundele mă mint;
Spune-mi, ce mai rămâne viu!?
Si vino tu să mă mai naști
Din nicăieri, din totdeauna;
Sunt tot mai mulți iconoclaști
Și ne contestă cerul, luna!
Din raiul tău trimite-mi tu
O alta ființa iubitoare
Să potoleasca răul lumii,
Să-mi fie veșnică-ntâmplare!
Și când nimic nu-mi este clar
Trimite-mi veșnica lumină!
O, mamă, sfântul meu altar,
Te striga florile-n grădina,
Și merele să le culegi,
Și câmpul să-l stropești cu vise,
Și tainele să le dezlegi
Cu șoapte dulci din zări promise!
Copilul tău voi fi mereu,
M-aștepți pe Căile Lactee
Să străvezim pământul greu!
Minune dulce, Stea-Femeie!
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aniversare
Ce dar să-ți fac de ziua ta,
Când între noi sunt lumi întregi,
Cum ai putea să înțelegi
Că ești și azi speranța mea?
Ce dar să-ți fac iubire ție,
La ceas de dor aniversar,
Un zâmbet este necesar
Și-un vis legat cu poezie.
Un "la mulți ani " ar fi puțin,
Un "te iubesc " îți pare mult?
Și iar de inimă ascult,
Iubire, soare și destin.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarna
Miracol glisat în cristale
iernează târziu
lumini măcinate de clipe
imaculat
toate zăpezile care trec prin fereastră
îmi aduc aminte de acea lume
din care iarna încuia veșnicia
în tine
de cabana ascunsă între umbre
și de căldura vetrei
peste care focul
hipnotiza arderea unui timp
mocnind a mere coapte
cu gânduri amestecate
într-o cană de ceai
fierbinte
îmi ninge din priviri
o dorință.
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe timp
Pe timp se așezau cuvinte,
Într-un târziu am înțeles
Că nu eram decât un stres,
Castană-amară și fierbinte.
Pe timp se așterneau plecări
Ce îngânau aceeași strofă,
Dintr-o uitare limitrofă
Și coboram nepuse scări.
Prin timp nu-nțelegeam ce spui,
Părea un fel de aiureală,
Într-o secundă de cerneală,
Din călimara nimănui.
Iar roțile descrise ieri,
Se învârteau a resemnare,
Prin certitudinea ce doare.
Era un timp spre nicăieri.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea des în vers
e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
își adună gânduri în orașul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau și cântă iubiții
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înțeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă
prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colț afumat
de birt frământat de picioare nervoase
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!