Ce ţară mândră şi frumoasă eşti

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Dându-ţi putere şi poftă de viaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti
Cu rochia verde de smarald te făleşti,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsează
Lanul de grâu la picioare ţi se-aşează.

Greutăţile ce umerii ţi-au apăsat te-au copleşit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunţat,
Pe duşmani în firida timpului i-ai întemniţat.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoşii te urmăresc cum aperi pământul sfânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Dându-ţi putere şi poftă de viaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă eşti
Cu rochia verde smarald te făleşti,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsează
Lanul de grâu la picioare ţi se-aşează.

Greutăţile ce umerii ţi-au apăsat te-au copleşit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunţat,
Pe duşmani în firida timpului i-ai întemniţat.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoşii te urmăresc cum aperi pământul sfânt

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sângerează amintirile...

Tânără chipeşă cu părul bălai
Luminată de lună şi de-al ei alai,
Alunec-o stea şi-n plete ţi se-agaţă
Încercând să-ţi topească inima de gheaţă.

Ce ţară mândră şi frumoasă ai fost cândva
Rochia de-un verde crud soarele-ţi încălzea,
Din aortă spre vene petrolul îţi pulsa
Lanul de grâu la picioare ţi se-ntindea.

Greutăţile ce umerii-ţi apasă te-au vitregit
Ţi-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Plângi când copiii îţi pleacă definitiv de-acasă
Căci nu mai au merinde să-şi pună pe masă.

Îţi sângerează amintirile cu petale mici de maci
Nu mai ai puterea să faci ce-ar trebui să faci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Se zvârcolesc strămoşii scormonind pământul sfânt.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

Ochii mei ţi-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.

Ochii mei ţi-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai preţios smarald
din poeziile create.

Ochii mei te-au adorat
iubite, înger – ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.

Ochii mei ţi-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristeţea despărţirii.

Ochii mei acum sunt cenuşii
şi-au pierdut strălucirea
de umbre şi neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lamentaţie

Vai ţie, popor român!
Zeul tău e un păgân.
...........................
Stând la pândă ca dulăii,
Mafioţii şi lingăii
Puşi pe cruntă răfuială,
Huzur şi căpătuială
S-au cocoţat pe prăjină
Şi-ţi bagă ţie de vină
Că nu şti... şi n-ai talent
Să vorbeşti în Parlament.
... Ai votat, român popor,
Şi eşti sortit la omor.
... Ai visat să vezi în zare
Noul Soare, cum răsare,
Dar Ei te duc la pierzare
Şi rămâi ca altădată:
"sărac în ţară bogată".
Ţi-au luat sarea şi petrolul,
Ţi-au terfelit Tricolorul
Şi acum, drept mulţumire,
Te condamnă la pieire;
Îţi zdrobeşte sănătatea
Şi-ţi curmă natalitatea.
Numai bunul Dumnezeu
Ştie cât îţi e de greu.
..............................
Doar cu limba şi credinţa
Îţi mai arăţi biruinţa.

poezie de Victor Becheanu (26 iunie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul oraşului de lângă râu

Zece ani, de-acum – tu, moartă; eu, trăind o viaţă căreia nu-i mai aparţin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,
Gânduri îngheţate, cum ar putea ele fi exprimate?

Chiar dacă ne-am întâlni, nu m-ai recunoaşte –
Pulbere pe obrazul meu,
Părul ca bruma.

Deodată, astă noapte, eram iarăşi acasă.
Lângă ferestra odăii mici
Îţi periai părul şi-ţi pudrai obrajii.
Te-ai întors. M-ai privit în tăcere.
Lacrimile îţi curgeau – râuri.

An de an îmi vor frânge oare inima?
Mormântul luminat de lună,
Pinii rămuroşi.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua bună la ţară

Ţară dulce şi frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu ştiu de te-oi revedea.

Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin'!

Vai! în sânu-ţi dulce, oare
Sunt eu mai puţin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?

Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca şi dorul
Către negre stânci te port.

Mâine va veni străinul
Să te prade, ţara mea!
Mâine îţi vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.

Şi tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ţi-au degradat durerea!
Şi mormântu-ţi n-are flori!

Ţi-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Şi râzând amar de tine,
"Ai unirea!" ei ţi-au spus!

Dar ei ţi-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?

La străini te-or da-n prădare,
Vai! şi pe cămaşa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorţii lor vor arunca.

Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezeşti
Şi prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbeşti!

Când chiar fiii-ţi te ucide,
Ce blestemi pe cel străin?
Ţara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!

Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâţia ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!

Către-acestea, dragă ţară,
Tu poţi încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veştezi.

Astfel toamna când soseşte
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpeşte,
Putrede se risipesc.

Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viaţă i-a vestit.

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din volumul: Reverii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, femeie!

Te-au zămislit din spuma mării Zei,
să-ţi fie tenul fin, catifelat,
culoare roz din trandafir ţi-au dat
şi te-au înmiresmat cu flori de tei.

Ca de gazelă trup ţi-au modelat
să fie suplu şi în şold ţi-au pus
mici unduiri din valul nesupus,
la ţărm când se întoarce înspumat.

Pentru-abanosu-ţi păr, fără de ştire,
un caier au furat din miez de noapte,
fir lung au tors şi împletind în şoapte
din stele-au strâns puţină strălucire.

În iris ţi-au pus verde-n tonuri blânde,
dar şi mister dintr-un străfund de lac,
drept gene sunt doi fluturi ce-şi desfac
aripile cu gesturi tremurânde.

În suflet ţi-au sădit piersici în floare
şi-au cuibărit în ei un pitpalac
ce cântă ne-ncetat, privind buimac
cum din nimic ştii să zideşti altare.

Din cupe de cleştar ţi-au dat să bei
iubire pură, cu parfum de mosc
de-atunci, poeţii toţi te recunosc
şi te îmbracă-n versuri, din condei.

poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Să ştii c-ai fost luat în seamă
Atât cât ai avut de dat,
Apoi ţi-au adresat sudalmă
Şi răni în suflet ţi-au săpat.

De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preşul, binişor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiţi în contul lor.

Prin tine vor doar ei să crească
Şi-ţi exploatează-al tău talent,
Dar când le ceri s-o recunoască
Îţi spun că eşti impertinent.

Te pun la colţ că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit să ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Duşman de azi, nu bun ca ieri.

Ei şi-au atins cu tine scopul,
Acum te-aruncă la gunoi,
Tu suflet mult ai pus în totul,
Îar de la ei primeşti noroi.

E jocul lor, tu nu ai loc
În măsluitele lor cărţi,
N-ai cum să intri-n acest joc
Şi baţi la ferecate porţi.

Sunt multe cruci de dus în viaţă.
Să nu te laşi de ele-nfrânt,
Chiar dacă răni îţi fac pe faţă,
E şi lumină pe pământ!

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, pământ sfânt

De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră ţară?

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii soldaţi la război
Într-o frumoasă dimineaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au vărsat lacrimi şi sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.

Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem fraţii alungaţi
Străini ajungi la ei în ţară
Şi-n sărăcie ani de zile uitaţi.

Însă cu toată ambiţia şi voinţa
Ne apăram pământul sfânt.
Limba, istoria, portul, credinţa
Până vom ajunge în mormânt!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama şi tata ţi-au spus că te iubesc şi că vor avea grijă de tine. Acum sunt pensionari sau nu mai sunt deloc şi tu încă aştepţi ca cineva să aibă grijă de tine. Guvernul ţi-a promis un job, un nivel de trai şi guvernul nu e în stare de nimic. Te încălzeşte asta când vezi că nu îţi permiţi mai nimic? Iubita sau iubitul ţi-au jurat dragoste eternă şi acum te-au părăsit. Te-au trădat. Te simţi mai bine ştiind că eşti îngerul neprihănit şi că celălalt e vinovat pentru suferinţa ta? Vezi? La asta mă refer când spun că să nu îţi asumi responsabilitatea te face sclav. Cineva trebuie să fie responsabil. Şi când nu eşti tu şi e altul, nu mai ai nicio putere pentru a face ceva bun în viaţa ta. Cum ai putea să schimbi ceva ce nu e responsabilitatea ta? În acelaşi timp, să fii o persoană responsabilă cere un preţ. Ai sau nu ai chef, de tine depinde totul. Ai obosit? Nu e nimeni care să îţi ia locul şi să îţi facă treaba.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţi-au încremenit privirile, iar simţurile ţi-au devenit rigide, eşti un om mort, chiar dacă respiri şi faci umbră pământului!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună tu

Lună tu ce ştii secretele
Amorezilor de noapte
Şi păstrezi în taină vorbele
Ce s-au spus numai în şoapte,

Ode ţi-au făcut poeţii,
Te-au cântat şi te-au slăvit.
Tu părtaşă la a lor taine
I-ai vegheat când au iubit.

Dând cuvântul de onoare
Vrând s-arate că sunt zei,
Câţi nebuni promis-au oare,
Să te-aducă iubitei?

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, bunicule!

Bunicule, în salba vieţii
Ai mai prins un trandafir
Şi la vârsta bătrâneţii
Împarţi miere din potir.

Eşti om bun, cu judecată,
Drept ai fost de când te ştiu
Deşi inima-ţi ferecată
Sângerează-n ritm zglobiu.

Ai crescut patru fecioare
Cu trudă le-ai educat
Pe-ale vieţii ulicioare
Paşii lor le-ai îndrumat.

Ai crezut c-ai rămas singur
Când cuibul l-au părăsit
Dar te-mbogăţeai c-un mugur
Când nepoţi ţi-au oferit.

Ne iubeşti pe fiecare
Fiice, gineri şi nepoţi
La zile de sărbătoare
Îţi trecem pragul noi toţi.

Te privesc cum îţi apare
Câte-un rid la colţ de ochi
Ghioceii-ţi sunt în floare
Ptiu, să nu fii de deochi!

Picioarele nu te-ascultă
Te rezemi într-un baston
Dar privirea ta ocultă
Nu trădează vreun canon.

Azi, la zi aniversară,
Îţi doresc să ai de toate,
Soare-n suflet să-ţi răsară
Cu belşug şi sănătate!

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune la aniversare

DOAMNE, din adâncul sufletului,
Cu profunda recunoştinţă
Îţi mulţumesc ca viaţa Tu mi-ai dat
Şi ca în viaţa încă m-ai păstrat,
Cu harurile-Ti m-ai coplesit
Cu bunatatea-Ti m-ai fericit
M-ai ajutat sa-ti înţeleg Cuvintele
Sa-ti respect şi Legile
Totuşi, de-atatea ori eu Ti-am greşit
Şi lângă Calea - Ţi am păşit...

Te rog fierbinte sa mă ierţi
Şi spre poteci mai blânde sa mă îndrepţi
Îţi mulţumesc ca sunt,
Îţi mulţumesc ca sunt cine sunt, dar
Mi-as dori sa fiu cine ai vrut
Şi vrei sa fiu
Îţi mulţumesc ca eşti cu mine
Îţi mulţumesc ca eşti lângă mine
Îţi mulţumesc ca eşti şi în mine!
As vrea sa fiu, DOAMNE, cu Tine
Şi acum
Dar şi în Viaţa de Apoi!
MULŢUMESC, IARTA-MA, TE IUBESC!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, cu suişurile şi coborâşurile ei, te poate duce pe culmi nebănuite. În tot acest timp, nu uita de cei care ţi-au fost aproape - cei care ţi-au dăruit un zâmbet necondiţionat, cei care ţi-au dat o mână de ajutor pentru a te ridica în momentele dificile şi cei care te-au împins de la spate când deja tu nu mai credeai că există lumină dincolo de întuneric. Mulţumeşte-le şi fii recunoscător pentru toate pentru că acele momente te-au transformat în persoana care eşti astăzi. La rândul tău, oferă-le şi tu celorlalţi acel umăr pe care să se sprijine - vei vedea că prin aceasta şi viaţa ta va primi o nouă nuanţă - o nuanţă a bunătăţii împărtăşite care îţi va lumina chipul şi sufletul.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecaţi în pământ...
Şi eu mi-i plecam, de asemeni.
Opreşte-te lângă mormânt,

Din orbul găinii - anume
Citeşte - şi maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.

Să nu-ţi fie teamă... Din hume
Stafie n-oi creşte subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.

Şi flăcări mi-au curs lungi în vine
Şi plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Opreşte-te lângă mormânt!

Sălbatic un lujer îţi smulge
Şi fructul la buze să-l duci
Căci nu afli fragă mai dulce
Ca fraga crescută-ntre cruci.

Dar nu zăbovi în suspine
Şi nu-ţi pleca fruntea în piept;
Gândeşte-te-n treacăt la mine
Şi uită - e mai înţelept.

Cum cade apusul de soare
Din colb auriu pari ţesut.
O, fie să nu te-nfioare
Cuvintele mele din lut...

poezie celebră de Marina Ţvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul de smarald

Va multumesc din suftet frumos
Astăzi marea va salută caldă bună
Prieteni ai sufletului subscriu duios
In numar mare suntem împreună

Si lumea sufletului toată este bună
Ma îmbrac acum de mare sarbatoare
Imi cumpăr rochie lungă din lună
Pantofi lucitori din stele în picioare

Si inima îmi bate ritmul ca o nebună
Iubitul meu lipseste dar va veni o zi
O muzică de iubire la ureche imi sună
Te astept sa vii in fiecare clipa din zi

Un soare blând pe cerul de smarald
Aruncă spre mine o priviret uşoară
Săgeţi lucesc cu fire lungi de cobalt
Obrazu-mi sărută să-l vizitez deseară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea mea, frumoasă floare

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Fruntea în stele şi-n soare.

Ai gura dulce izvor
Din adâncul munţilor,
Sub veşnicul tricolor,
Simbol sfânt pentru popor.

Nu laşi viaţa pusă-n sponci,
Scoţi rubinele din scoici,
Te întreci cu mii de doici
Ca să faci statui din roci.

Floarea mea, floare cu rouă,
Să-mpărţim viaţa-n două,
S-o lăsăm curată vouă,
Urmaşilor sub stea nouă...

Noi suntem în curtea ţării,
Din Ceahlău în largul mării,
Lărgim trecerea cărării
De cu zori în pragul serii...

Nu uita floare frumoasă
Că eşti visul de mireasă,
Eşti lumina de acasă
Când m-aştepţi la pusă masă.

Vreau să te privesc profund,
Să-ţi cinstesc gândul rotund,
Să îţi spun ce-am spus demult
Eşti înger crescut din lut...

Floarea mea, frumoasă floare,
Cu nume de sărbătoare
Ai pământul sub picioare,
Gura dulce-n sărutare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, ţara mea

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
(Alba Carolina)
Sfântă îţi este inima!
Binecuvântat pământul,
Bogăţiile, neamul si gândul.

Munţi cu aur din vechime,
Păduri verzi, blânde coline,
Câmpii înflorite în soare,
Grane coapte, maci în floare,
Ape cu voci cristaline
Si ochi de margaritare,
În adâncuri, aur negru, preţios,
Doar comori, cu sfânt folos.

Ţară, ţărişoara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Largă îţi este inima!
Cu români frumoşi în ea,
Ce numele îţi vor înălţa,
Cât va trăi harta ta.
Unire, sub steag tricolor,
Să ai parte ţara mea!
Rai, cu inimă de stea!
Pace fie, în casa ta!

poezie de Valeria Mahok (21 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea, tărâm de vise, frumuseţi pe guri de rai,
Ape clipocind la vale, codri verzi, lanuri bălai,
Te-au furat, te-au sărăcit şi te-au jupuit hingherii,
Fără milă ţi-au secat drumul laptelui şi-al mierii.

Ţara mea, te-au dezbinat, să-i înduri n-ai să mai poţi,
Guvernanţi penali, corupţi, ţi-e scârbă să-i mai suporţi,
Au scăpat de închisoare, sunt curaţi, li s-a şters totul,
Se întorc iar la putere, vin să ne cerşească votul.

Ţara mea, izvor de lacrimi ţi-a umplut obrazul sfânt,
Te-au batjocorit jigodii, blestemaţi pe-acest pământ,
Nocive, defecte chipuri, soi de mizerii umane,
Depravate prototipuri lăcomind după ciolane.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!