Noapte umedă
astă noapte s-au desfăcut pereții
ca într-un film
pășeam pe iarbă printre craniile
pădurii
oase albe asemeni
unor margini de toaletă
pe care așezat cu picioarele
ascultam tăcerea rece
simțeam spatele tremurând
până ce greierii s-au alarmat
de gestul meu de gardian
ritmic respiram în fumul unui vis destrămat
umbră
și glas
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fetele
în fața mea două fete
s-au oprit să-și adune gândurile
din cerul înnourat
s-au așezat pe bancă să-și strângă în brațe singurătatea
una dintre ele zâmbind se întoarse către mine
zâmbetul său îngheță inclusiv aerul înghețat
îsi leagă șireturile de la patine
să alunece până în sufletul meu flămând
inima mare le-a înghițit ca pe două mere roșii
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul
astă noapte
elevul din mine trecuse la tablă
într-un coșmar
punctul, dreapta, sfera, dreptunghiul
integrale, grafice, șiruri, mă asaltau
cu voci distincte,
mă amenințau cu examene,
abstracte desigur, le cădeam victimă,
între pereții dreptunghiulari ai camerei
spațiu real
calculam limita infinitului
ca un prizonier conștient,
suma semnelor mă sugruma cu reliefuri evoluate
într-un peisaj avangardist,
din care poți evada iubind.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
egoismul meu bea
tăcerea din căni de argint,
asemeni timpului neprihănit
ce măsoară hemoragia secundelor
intre fălcile sale
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința
Cristos s-a retras în
umbra lumânărilor
să taie bilete de acces insomniilor,
în tăcere între speranțe și regrete
la malul mării farurile s-au stins,
valurile au continuat să bată în pereții bisericilor
năruite de suflete palide
ca două candele stinse.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
de atâta bine ne ia tristețea în brațe
împreună alcătuim un pom de iarnă
cu beteală și lumini
suntem asemeni unui circuit electric
în care curentul nu mai circulă
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna, tăcerea plânge morții
în iarna uscată, roadele revoluției în direct
sunt amare,
Dumnezeu tușește,
frigul face defrișări
în blocuri albastre precum gerul într-un
cimitir al eroilor
morții încleștați în coasta soarelui,
pot răscolii durerea
ca și cum ar cuvânta la pronaos
o liturghie scrisă cu sânge,
tăcerea îi duce pe un țărm depărtat,
din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,
privirile li s-au rostogolit în gol,
pe făpturile lor s-au înălțat altare
pentru zeii falși
ce cântă strâmb iubirii,
făcători de morminte ai zilelor ce au fost și vor veni
singurătatea hrănește eroii,
faldul triumfal al revoluției furate
ca un giulgiu le acoperă inimile.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răceala
viermele ce adânc sapă în trupul captiv
când vrea trece prin fața ochilor mei
disprețuitor și rece,
îi întorc spatele tușind
cu patima unui fumător ratat,
revolta simțurilor amorțite de veghea
nopților nedormite tulbură lumina.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când toamna nu murise
pe tata l-au dus
în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
simțeam că
inima tatei nu încetează să iubească
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedere de pe peron
scriu riguros
precum un tren s-ar opri în câmpia
inundată cu stele
să-și afle călătorii,
pașii lor ar umple cu sunete peronul
asemeni unor fulgere ce ar brazda cerul petecit
cu nori,
între zidurile gării îmi văd duplicarea
eu cel ce vin, eu cel ce am fost,
respir în tabloul unicei sosiri
flămând de vise în luminile satului cu tăcerea alungată.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toamna în priviri
iubirea ta este poemul
în care toate verbele sunt
un singur și atotcuprinzător cuvânt,
ne înghite pe amândoi
cu deșertăciunea lumii,
lasă despletite toamnele,
sărutul astrului
ne soarbe trupurile goale,
ploile ne cresc pe umeri aripi
cu care sfâsiem tăcerea pădurii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morții cuminți
morții se urcă unii
în spinarea altora
fără regrete
până la sonerie
anunță stăpânul
că viața nu s-a sfârșit
în livingul cu trandafiri
vocile
tremură în fața
uitării
nu pot să-și scoată
etichetele de pe frontispiciu
pot doar să se rupă
în bucăți mici
tot mai mici
asemeni
unor moaște
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
A fost doar o încercare,
și ne-am lăsat cuprinși
de păcate...
Brațele ce ne-au ținut
erau iluziile,
și, într-o dimineață,
s-au destrămat...
Am căzut amândoi
de la aceeași înălțime,
iar trupurile noastre
s-au strivit...
Cât de greu e să ne adunăm
bucățile împrăștiate!
Suntem
într-un film de groază
și regizorul a răgușit
strigând la noi...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Noapte bună
poți să te retragi
îmi spuse blând
să alunge neliniștea
din ochi
lasă-mi gândurile în noapte
ele vor respira
nu va plânge nimeni
pe covorul ce-l întinde
toamna pe umeri
singurătatea păsării de colivie
îmi va deschide calea nopții
am părăsit camera
cu tăcerea așternută
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soțul
în încăpere din care-ți scriu
cuvintele ard,
tăcerea este fierbinte,
aerul mușcă din mine,
aripi de foc mă bat pe umeri,
privirile piloților ce au spart peretele
asemeni unei jucării
mă urmăresc insistent,
memoria urlă să-ți duc zâmbetul
în trupul ivit din frică.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de a fi
ca un val pe o mare înfuriată
pătrund în arenă
din somn trezit
asemeni unui soldat cu capul descoperit
ce nu-și salută superiorul,
o neglijență pe care noaptea
nu o poate memora,
se numără stelele
pe un traseu eliptic
ard în fiecare dimineață subiectiv, neștiute,
martore liniștii
fără de început.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
m-am acomodat greu cu tăcerea
eram un biet nebun în căutarea adevărului
fugeam și rătăceam în marea uitare
pășeam pe aleile trupului
picioarele oblice în diagonala pământului
s-au așezat sub pleoapa sufletului, mirate
aici, poate în altă parte
și totuși atât de departe
de lume, de viață, de toate
azi am deschis cuvântul prin lume
pentru nimeni anume
să înțeleagă singurătatea versului
suieră vântul printre coloanele strâmbe ale timpului
la o masă, între două întrebări nepuse
lumânarea încă arde
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
sunt multe de spus
dar atât de puțin timp
există
încât am să mă
împrietenesc cu tăcerea
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în brațele orizontului
culcat în iarbă
citesc în cartea stelară
mersul universului
neîntrerupt de ivirea zorilor
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul
de la ferestre deschise
îngerii
rup din liniște cuvinte
vântul este în cautarea timpului inchis
în uitare
ca într-un abator
cu amintiri sugrumate
sunt clipe in care visele devin cenușa timpului otrăvit
în criptă tăcerea știe să numere
timpurile însingurării.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portetul poetului
chiar sunt din bazalt cuvintele
în care poetul
sapă adânc,
sufletul său cuprinde nu doar cerul
ci și memoria apei,
cuvintele în care pune entuziasm
prind viață
și atât de mult își dorește el
ca acestea asemeni unor vapoare
încărcate cu păsări și flori
să intre în apele teritoriale ale cititorului
de unde să nu mai plece,
încât uneori uită deschise robinetele
iar timpul îl înghite și pe el.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!