Primul poem
Azi nu mai pot privi cerul în ochi.
Fața lui tristă
e oglindirea feței mele.
Cuvintele au vrut să-l străpungă,
dar s-au întors la mine,
fulgere.
Și-un strigăt al ființei s-a pierdut
prin desișul de stele.
Era prima lacrimă a mamei,
primul meu poem.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de rîs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fîstîcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cînte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge și să joace
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite ăi neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi din Mărțișoare (1936)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.
Poem rătăcit
Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, să mi-l dai
Aș fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.
Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.
Nu aș vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.
Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei să te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
XXII
Zbaterea unei foi sub mâna
ce-și caută cuvintele
dă sens neliniștii ce mă cucerește
fără o declarație de război.
Brutalitatea la care mă supune
într-o primă fază
nu-mi lasă loc de ripostă,
mă aruncă
în gura cruzimii înfipte
în șira spinării mele.
Folosesc acest dezavantaj
ca pe o șansă
de a descoperi cuvintele
ce dau un sens poveștii ascunse
din ochiul de apă
în fața căruia îngenunchem
și bem din el
tot albastrul cerului.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
XXVII
Totul e pe fugă,
nu mai curge ca altădată.
Atârnăm unii de alții
legați cu sfori
nu cu nodurile solidarității.
Cine ajunge primul,
cine pune mâna primul pe armă,
cine lovește letal din prima
cu sau fără argument
este învingătorul.
Socrate e mut.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoț de stele
De pe cerul rece, înstelat,
am furat un pumn de stele
și pe- un țărm îndepărtat,
am început a mă juca cu ele...
Sta Luna paznic peste boltă,
își număra turma de astre...
Când mă vede, se revoltă,
aruncând fulgere albastre.
Spășit, în noapte mă-ntorc,
scot din buzunar câteva stele,
mintea insistent mi-o storc...
Ce-aș fi vrut să fac cu ele?
N-aș fi vrut să fac nimic cu ele,
am vrut numai să le ating
și am devenit un hoț de stele,
să le fur... cât nu se sting.
poezie de Ioan Friciu (aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perdea de timp
Mi-am pierdut sinele
... unde sa-l regasesc?, inciudat
te privesc, cautand o spuza de cuvinte
as fi vrut sa te patimesc, despletita si goala
cand nasteai din tine aluatul timpului...
ai fost descatusata prin mine,
pana la primul sarut, leganat intre gene
pana la prima aroma de noapte
strepezita intre migrene...
iar valurile cantau plictisul ordinar
din care ni s-au innegrit unghiile
din care ni s-au imburghezit clipele
din ce in ce mai chele...
as fi vrut sa te alint
dupa o perdea soioasa de timp
sa-ti recit ere intregi
sa nu mai cunoastem pietre
nici conceptul de seara
dar mi-am pierdut sinele
inlauntrul sinelui tau
contopire vulgară
un inger cu aripi de ceara...
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele
Într-un ochi de baltă,
Se răsturnase cerul;
Cu chipul înstelat,
M-am aplecat
Și-n pumnii laolaltă
Am vrut să prind
Un pumn de stele,
Și-apoi zâmbind
Să sorb din ele.
Și-am prins!
Dar stelele s-au stins
Și apa s-a prelins
Ca păcura murdară...
Și pumnii mei secară.
Un univers am vrut să fac
Din pumnul meu de stele,
Dar n-am știut că într-un lac
Sunt numai umbrele răsfrânte
Din visurile mele;
Un ideal spre cer cu aripi rupte,
Da, da, spre cer cu aripi rupte.
poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
Mirare
e primul scâncet,
prima atingere a mamei,
lumina zilei,
prima mirare simțită de ochi,
primii pași spre lumea cea mare
și vocea suavă ce-ncepe să dea prin cuvinte,
trăirilor un rost!
Primul sărut și prima iubire,
mirarea că inima bate mai tare,
iubirea divină ce viața o schimbă
uimirea a doua suflete
ce prin iubire devin
unitare!
Drumul în doi și rodul iubirii
griji printre minuni,
zâmbete și lacrimi,
toate-mpletite ne face să privim
caruselul vieții ca o perpetuă
mirare!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(fără titlu)
Fața ta contra feței mele
în plină noapte
blând
un dans și un joc
atât de dulce
că eu nu mai sunt eu
și tu ești mai mult decât tine
totul s-a oprit
fața mea împotriva feței tale.
poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.
Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi...
Tristă lacrimă de noapte,
din suspinul blândei șoapte...
Te răsfeți în ochii mei
și plutești ușor în ei.
Iar, ca să-mi fie rău,
mi-ai lăsat amarul tău,
tristă lacrimă de dor,
c-am pierdut dulcele odor.
poezie de Vera Crăciun
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești primul meu bun prieten, prima mea pasiune, primul meu sărut, primul meu partener de dans și prima mea dragoste. Te rog, nu fii prima frângere a inimii mele. Vreau să fii cel dintâi pentru mine în toate. Te rog, nu lăsa ca asta să se întâmple prea târziu. Te rog, îngăduie-mi să te iubesc pentru că nu cred m-aș putea opri să fac asta chiar dacă mi-ai cere-o.
citat din Andrea Michelle
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
II
Viitorul pregătește un lanț
fără verigi slabe
și mă poftește discret
să intru
prin ușa lui deschisă
așa cum se strecoară și el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafață
spinările
unor animale neclasificate:
un exercițiu neconvențional
de limpezire,
o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri
ce-mi dau târcoale
în fața unei naturi moarte
cu pești vii
și cu pâine.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de familie
în bucătărie
mama
toacă mărunt cuvintele,
cină cu gânduri și frici
crescute la piept,
fiul rătăcit în fapte
o hrănește cu așteptări,
tristă precum toamna
mama lasă în cameră
glasul ploii,
tata răzbate
prin desișul grijilor,
cu privirea de valet blând
este pe lungimea de undă
a garoafelor trecute
își modulează răbdarea
cu de jocul de table,
iubește respirațiile aspre
ale mamei exigentă
cu aerul după amiezii.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfîrșit
În sfîrșit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrșit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrșit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrșit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrșit ne poți recunoaște:
noi suntem, generale,
soldații tăi din primul
și din al doilea
și din al treilea,
generale.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Alexandru (către Roxana care doarme): De n-ai fi doar oglindirea ștearsă a inimii mamei mele.
replică din filmul artistic Alexandru
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chip celest
Pe-un colț de cer, rămas al nimănui,
Neinvocat de nimeni niciodată,
Din praf de stele și quasari, făcui
Doi ochi frumoși, superbi, căprui de fată!
Pe-o lacrimă ce cade, am așezat durerea;
Iar pe cuvântul din privire-am pus pecete;
Pe dulci și roșii buze am picurat tăcerea
Spre-a fi în veci ferită de vorbe indiscrete.
Întunecatu-i păr e golul dintre stele;
Sunt mii de diademe prin el ce strălucesc!
Se pierde-n infinitul de dincolo de ele
Și-i pieptănat de îngeri; purtat de vânt ceresc!
Din prea mult dor, creat-am un chip frumos de fată!
Să vreau să-l uit, e-acolo! N-am cum să-l uit vreodată!
Din colțul meu de lume cu dor îl voi privi
Pân' voi urca la ceruri, spre a ne logodi!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă, Dumnezeul meu
Mamă, Dumnezeul meu,
Prima lacrimă de mine
S-a ivit în ochi la tine,
Ți-a părut așa de bine
C-am venit pe lume eu.
În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu
Sunt așa de singur, Mamă, și ce dor îmi e de tine!
Oare mai trăiești măicuță, să-ți mai fie rău sau bine,
Ca măcar un ochi pe lume să plângă și pentru mine
Când mi-e teamă sau mi-e greu,
Mamă, Dumnezeul meu!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (25 noiembrie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!