* * *

sunt munţi
care nu ştiu
să te ascundă
şi văi
ce nu s-au lepădat
de poala ta

încă
devreme
pentru a fi
în rănile mele,
femeie

crudă cum o poiană

înmoaie roua în rădăcini
tresari nepăsătoare

fă-mă
să-mi pierd coşciugul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu de ce
îmi place aşa mult
când eşti geloasă
şi mă trimiţi la dracu'

când faci pe nebuna
şi vrei să pari inaccesibilă

vorba unchiului meu
ai sare şi piper
chiar şi atunci când vrei
să-mi dai cu vaza-n cap

la pieptul meu
te-ai lepădat de răzvrătire

în braţele mele
te-ai lepădat de gânduri
şi ai fost
TU

femeia
ce m-a cusut
cu flori
atunci când rănile
se tolerau
cu sânge

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

am adunat măceşe mai devreme
(căutam topoarele cu care tăiam fluturi)

erai acolo
(mă învăţai cum să ţin un copac în braţe)

catren de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aşa de mult a iubit-o
încât s-a condamnat
la umilinţă nemărturisită

şi-a admirat rănile

le-a pus în dreptul
unor promisiuni
şi a spus:

aminteşte-ţi
lacrimile
de pe obraz

ele nu sunt
acolo
pentru a
promite mâini
care să şteargă

fii lângă ele,
femeie

reneagă-mă
cu aceeaşi glorie
cu care m-ai sărbătorit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt eu
în stare
să mă tem de porunci
de vreme ce
nu sunt în stare să-mi stăpânesc inima?

sunt eu în stare
să ascult pământul
de vreme ce ştiu
că nu i-am mărturisit
depărtările?

nu am chef
să mă plâng
cerului
din griul meu pal

iată
am fost sare
într-un pumn
de femeie
şi m-am risipit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pământul scade în noi femeie
iar umbrele ne aprobă răceala

văile nu mai sunt solemne
nici calmul mugurilor

să
adunăm rănile în siguranţă
şi să consimţim dispreţul vântului

acel totdeauna din noi
nu ne mai înspăimântă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

răspunde-mi, femeie

la ce ţi-ar folosi
un bărbat
care să nu-ţi greşească deloc?

eşti în viaţa lui
pentru a-i fi decizie
nicidecum înţelepciune.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aprinde marea
c-o vorbă de vată
şi braţe
ce nu cunosc umbra

o mărturie a fluturilor
şi-a ploilor blocate
în părul tău de vară

vreau ca
nisipul
să-ţi rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se aşeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi

prefă-mi şi astăzi
rănile în mângâieri

învaţă-mă
să colorez luna

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fii-mi continuare la aer şi vis
fă-mă abur
pe ferestrele tale ovale

***

ENVOI
ridică-mi copacii de sub genunchi
şterge cu grijă,

iubirea va sângera în palme
la vremea solstitiului

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi justific doliul
în faţa fotografiilor cu tine

nu am hărţi,
inima ta e pentru mine
precum
focul de tabără

îmi
cunoaşte târziul
şi poveştile în care
mă invitai la un bob de rouă

degeaba
încerc să te urăsc
în linişte

ştiu că tot tu
te vei ascunde
în chinul meu
atunci când voi privi tâmp
în lampa de sare

lasă-mă să-mi întind rănile
peste bluza
pe care mi-ai dăruit-o

vor ţine cald ierbii şi
firimiturilor din porumbei

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când eşti
în preajma mea,
femeie,
şi descătuşezi
aştrii din văzduh
lumina mă învaţă
de-a pururi

eoni de alb
fără trup
pe rănile mele
mute

cât aş vrea
să râdem împreună
de ocean
şi de albastrul lui

nu ştie cât de roz suntem
pe dinăuntru

unge-mă cu carnea ta
întru pacea inimii

suflarea ta caldă
să fie
titlul poveştii noastre
cu şi despre
nisipuri

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisindu-mă

ia-mă de gât,
repară-mă

asta ştii să faci
de când ai fost creată,
femeie

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

roagă-te şi astăzi pentru mine, femeie
un colţ de înger
răsuceşte fulgere
în cenuşa mea
să împuternicim seceta
c-un mormânt
stelele cad inacceptabil de-o vreme

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e prima zi
în care
nu ai mai numărat
păpuşile
de pe asfalt

nu le-ai mai povestit
rănile tale porumbeilor
nici nu ţi-ai mai pus
vreo dorinţă
care să îţi semene

te-ai simţit tare straniu

obişnuiai
să le roteşti feţele
înainte să-mi întinzi cenuşa
pe rochia ta

te-ai maturizat
înainte de vreme

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am povestit în şedinţele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate

am râs şi am stăpânit firele de iarbă

aveam promisiunea cărnii tale şi tremurul
vinului din pahar

ştiam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în pivniţă
rămăşiţele bicelor
fascinează şi acum

acolo-şi aranja
rănile
şi-şi repeta vacarmul
coagulat în noapte eternă

rolele de pergament
erau mai mereu
învinse de praf

în spatele cortinei
cineva
îi mormăia numele
şi o mărturisea

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

binecuvântată eşti tu,
cea care potriveşti inima pentru mângâieri
şi decizi (oglinda apei
si vina ierbii)

binecuvântată eşti tu,
cea care separi rănile de speranţe şi împaci temerile cu reflexiile neconfruntate

binecuvântată eşti tu,
cea care ţine porumbei în palme
(şi ştergi de sânge
pădurile întunecate)

binecuvântată eşti tu,
cea care îmi povesteşti cascadele
în numele iubirii

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în prag de amurg-
deasupra leşurilor
doar o acvilă

haiku de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

dă-mi sânul tău stâng
să-l îngemănez cu gura mea flămândă,
da-mi-l să-l strâng într-o muşcătură,
să simt cum viaţa din tine
se scurge pe-un geamăt

vreau iarăşi
să-ţi simt căldura, femeie

îţi sunt, îţi sunt
îmi tot repeţi.
iar eu te descopăr în tremur

simt cum sângele tău se strânge
în forma inimii mele

mă mângâi pe piept
mă povesteşti gleznelor tale

nu-ţi fie frică
sunt aici să te ţin de suflet
şi carne

combină silabele
ce mă rostesc
şi fluturii
cu geometria
de Mai

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pricina verii -
apele risipite
sub ochi fără scop

haiku de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

predestinată nimbului
şi nezădărniciei

închipuită hotarelor de neguri
şi înconjurată de lunci

rămâi aievea
tăinuită
în depărtarea fulgerului

tu
cea care îndemni
spre cer uitarea

cere-mi din sete
cât încă mă usuc
(închipuie-mă
în vremea izvoarelor)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!