* * *

un bar gol.
un scaun.
nicio sticlă care să îţi contureze umbra,
care să îţi îmbrace uscăciunea.

te simţi patetic,
ca o poşircă în mâna unui general,
ca un tigru în mâna unui vegan ipohondru.

îţi vine să îţi iei luna în cap şi
să te arunci în primul cer pe care-l găseşti liber.

lumina aştrilor parcă atârnă de un fir de aţă.
neoanele îţi sugrumă tăcerea.
inutilitatea vorbeşte în ţine.
te umileşte/

nu trebuie să pupi picioare pentru a fi umilit,
trebuie doar să vezi nisipul zburând
iar tu rămânând tot acolo îngropat de propriile castele.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aprinde marea
c-o vorbă de vată
şi braţe
ce nu cunosc umbra

o mărturie a fluturilor
şi-a ploilor blocate
în părul tău de vară

vreau ca
nisipul
să-ţi rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se aşeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi

prefă-mi şi astăzi
rănile în mângâieri

învaţă-mă
să colorez luna

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

am adunat măceşe mai devreme
(căutam topoarele cu care tăiam fluturi)

erai acolo
(mă învăţai cum să ţin un copac în braţe)

catren de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

împing spre degeaba dorinţa
(tu dintr-un bibelou
concurezi împotriva unei praştii)

nu îmi fac voia
dacă vreau
ca lucrurile să iasă
cum trebuie

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştii cum să mă găseşti...

Chiar dacă nu mă vezi,
trăiesc alături de tine,
îţi mângâi zâmbetele
şi când suferi,
acea lacrimă care cade
pe mâna ta este a mea.
Încearcă să mă găseşti
în cazul în care lumina
devine confuză în umbră,
şi poate voi fi prinsă.
Dar dacă nu mă vezi,
nu dispera,
îngerii sunt utilizaţi
pentru a iubi în tăcere
şi mulţi oameni
sunt care iubesc,
deşi nu au aripi,
stau lângă tine.
Rupe lanţurile
care-ţi limitează mintea,
şi vei fi liber,
mereu şi oricum.

poezie de Eugenia Calancea (23 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aşa de mult a iubit-o
încât s-a condamnat
la umilinţă nemărturisită

şi-a admirat rănile

le-a pus în dreptul
unor promisiuni
şi a spus:

aminteşte-ţi
lacrimile
de pe obraz

ele nu sunt
acolo
pentru a
promite mâini
care să şteargă

fii lângă ele,
femeie

reneagă-mă
cu aceeaşi glorie
cu care m-ai sărbătorit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în prag de amurg-
deasupra leşurilor
doar o acvilă

haiku de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

binecuvântată eşti tu,
cea care potriveşti inima pentru mângâieri
şi decizi (oglinda apei
si vina ierbii)

binecuvântată eşti tu,
cea care separi rănile de speranţe şi împaci temerile cu reflexiile neconfruntate

binecuvântată eşti tu,
cea care ţine porumbei în palme
(şi ştergi de sânge
pădurile întunecate)

binecuvântată eşti tu,
cea care îmi povesteşti cascadele
în numele iubirii

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe vremuri
mi-era teamă
să spun
ce-mi doresc

nu ştiam că
imitaţia dragostei
urma
să mă sălăşluiască

nici nu am învăţat
în cărţile despre tragedii
că lacrimile
pot sufoca mai mult
decât persoanele
care te sugrumă
cu ochii închişi

ce bine
era dacă
nu supravieţuiam curcubeului

negrul
ar fi fost dispensabil

îţi pare rău oare
că nu mai am miere pe faţă
ci doar înţepături?

îmi vei mai spune
povestea craniului
ascuns-ntr-un albatros
sau vei elibera primăvara
din mine?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

chipul tău fă-mi-l obstacol
ascunde-mi-l blând în nea
să te repet de pe-o treaptă
să urc brusc spre vocea ta

mâna ta să mă dezlege
de o crudă apăsare
şi cu rouă să mă plece
repetând iarba din zare

sânul tău să mă petreacă
în visare lunecândă
dezvelind cu aste palme
coapsa ta veşnic flămândă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dar ce-ar fi viaţa fără vocea ta blândă?
fără parfumul tău de floare de câmp?
fără buzele tale ce vestesc cerul cu tot cu primăvară?
ar mai îngheţa oare pământul sub pântecul lunii?

fă-ma una cu mângâierea

pregăteşte-mă de tăcere, căci mâna ta
are formă
de cruce şi ramă

priveşte
cât pot dura în tine

ţi-ai gasit
un călău
care îţi demonstrează legendele
şi te povesteşte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

răspunde-mi, femeie

la ce ţi-ar folosi
un bărbat
care să nu-ţi greşească deloc?

eşti în viaţa lui
pentru a-i fi decizie
nicidecum înţelepciune.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte braţe te-au strâns până acum oare?
(şi cât târziu ai adunat în modulele tale de piele)

nu voi ştii niciodată

măcar am aflat
cum tremură întunericul pe chipul tău

ia spune-mi,

te-ai pregătit cum trebuie pentru
ura mea din această seară?

vom fi pe Neptun, iubire
vom cădea în albastru

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cel ce se risipeşte pe sine
stă mereu în preajma mării

aceasta se opreşte în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă

el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră

nisipul nu trage niciodată la sorţi

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am vrut să explorez continente îndepărtate
să descopăr fluvii neştiute, împreună cu tine
să nu-mi fie teamă de rătăciri sau de triburi
să-mi păstrez raţia mea de apă pentru a-ţi unge buzele crăpate de atâta iubire

ce sete cumplită, Doamne
suflă furtună degrabă

alizeul din părul ei să chinuiască nisipul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

spune-mi,
te-a iubit cineva
atât de mult încât să fie dispus
să te caute în umbrele fiecărei pietre?

fiindcă visul nostru
era acolo
dinaintea lumii

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi justific doliul
în faţa fotografiilor cu tine

nu am hărţi,
inima ta e pentru mine
precum
focul de tabără

îmi
cunoaşte târziul
şi poveştile în care
mă invitai la un bob de rouă

degeaba
încerc să te urăsc
în linişte

ştiu că tot tu
te vei ascunde
în chinul meu
atunci când voi privi tâmp
în lampa de sare

lasă-mă să-mi întind rănile
peste bluza
pe care mi-ai dăruit-o

vor ţine cald ierbii şi
firimiturilor din porumbei

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aseară
am fost
în slujba viselor tale

mi-am cunoscut
însemnătatea

acum iată
aştept mâhnit
o lumină nemotivată

particip la ceaţă
din calvarul meu

îmi fracturez singurătatea
citind poeme scrise de tine

acum câteva ore
îmi faceai cu mâna
timid de pe trotuar
(încercai să defineşti
o lacrimă)

era luni
iar numele tău devenea
o tradiţie în mine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

puritatea
ne-a unit
(aşa spune în povestea noastră)

bezna din mine
şi lumina ce adăposteşte scuzele universului

(nici zeii nu ştiau
că se poate astfel
întru iubirea de om)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

înfruntăm albul
precum astronauţii
dispăruţi în statisticile
beznei

legaţi cu fire
unul de celălalt
pelerini întru frig
şi amorţeală
aruncaţi neglijent
în vremelnicia
unui asterism

nu ne-a fost suficient
să demonstrăm
că sufletul e plat
şi să compătimim
viteza lui de prăbuşire

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu trebuie să ne entuziasmăm

Şi nu trebuie să ne entuziasmăm. Pentru că unui translator
Nu-i este permis entuziasmul. Calmi, trebuie să trecem
Cuvintele de la bărbat la fiu, de la o limbă
Pe buzele altora, ne-
Ştiutori, ca un tată care trece
Trăsăturile părintelui mort către fiul său,
El nesemănând cu niciunul dintre ei. Doar un mediator.

Noi trebuie să ne-amintim lucrurile pe care le-am avut în mâini
Şi care ne-au scăpat.
Ceea ce am şi ceea ce n-am în posesia mea.

Nu trebuie să ne entuziasmăm.
Chemările şi cei care chemau s-au înecat. Sau, iubita
Mi-a lăsat câteva cuvinte înainte de plecare –
Ca să le păstrez pentru ea.

Şi nu mai trebuie să povestim ceea ce ni s-a spus
Altor povestitori. Tăcerea ca mărturisire. Nu trebuie
Să ne entuziasmăm.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!