Dintr-o dâră de condei...

Hai, Anida, lasă-ţi părul să îţi fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduieşte-ţi trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!

Ning castanii frunze roşii peste braţe de cleştar,
Eu îţi pun luna pe umeri şi-ţi fac loc în calendar,
Să-mi fii luni şi să-mi fii vineri şi septembrie şi mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.

Şi să-mi înfloreşti în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroşi cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ţi scriu pe buze tot ce n-aş putea să-ţi spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,

Ca un cerşetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ţi aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ţi aduc, iubito,-n dar?

Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Şi te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-ai veni în lumea mea
Să-mi fii, blândo, răsăritul
Şi-nserarea, eu te-aş vrea
Şi-nceputul şi sfârşitul!

Ca să ai unde să stai
Tu, zeiţă de mi-ai fi,
Ţi-aş crea un colt de rai
Draga mea, dac-ai veni.

Pentru tine-aş face-un templu
Şi altarul de credinţă,
Să te-aduc, să te contemplu,
Să-mi fii mie, tu, zeiţă!

Iar eu, sclavul tău, păgânul,
Să mă prosternez de-mi eşti
Doar a mea, să-ţi fiu stâpânul
Nopţilor nepământeşti.

Să îţi pun pe cap cununa
Florilor crescute-n crâng,
De mi-ai fi mie stăpâna
Ochilor care îmi plâng.

Să îţi fac un pat de flori
Iar din braţu-mi să-ţi fac pernă,
Să-mi fii noaptea în culori,
Tu, zeiţa mea eternă!

Să-ţi fac raiul pe pământ
Să nu vrei să îmi mai pleci,
Să-mi fii tot ce am mai sfânt,
Şi zeiţa mea în veci!

02.06.2020

poezie de Florentina Mitrică (2 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonim

Treci pe stradă, iar, pedestră.
Lasă-mi iris să te-atingă
Şi din inima-mi ecvestră
Să-ţi las paşi, pe gând să-ţi ningă!

Hai, te-aşează, iar, în parc,
Să-ţi mângâi, ce-i loc lăsat!
De pe bancă, să-mi simt arc
Suflet... Să-mi pierd respirat!

Spune, iar, din buze, şoapte,
Să le îngân în descifrare,
Ce nici de e-n zi, sau noapte,
Nu mă-nşel... De-i depărtare...

Lasă-ţi adieri pe urme
'n iz, din florile ce atingi,
Să mă îmbeţi... diurn, să-mi curme
Numai vise... nopţi să-mi stingi!

Treci, spune, hai lasă-ţi clipe
Ce ai din ani, ce-ţi aparţin...
Şi din micile-ţi risipe,
De ai vreun dor, mă chemi... şi vin!...

Neştiut... Un anonim!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia toamnei

De-aş putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.

De-aş putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
aşezat să-mi bei din palme
să-ţi fiu mir la rădăcină.

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi sap norul de tristeţe
şi să-l fac izvor de pace
până dau de tinereţe...

De-aş putea-n această toamnă
să-ţi prind râsul pe culori
ţi-aş pune zăvor la umeri
şi copaci în loc de flori.

De-aş putea-n această toamnă
să te-adun în gândul meu
până-n ceasul cel din urmă
să-mi prind cerul de al tău.

De-aş putea-n această toamnă
să te pierd în ruginiu
mi-aş da inima din piept
să te scot luminii viu.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui în fiecare zi că eşti,
Să-mi murmuri cald că sunt şi că ţi-e dor.
Să-mi dărui pacea şi să mă iubeşti,
Să mă înalţi, să mă cobori uşor.

Să-ţi iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în braţe gându-mi fremătând,
Să-ţi umpli inima cu mine-n zori,
Să-ţi fie, ziua, sufletul flămând.

Să-mi faci, din seri, senine dimineţi,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieţi,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngăduie-mi

Îngăduie-mi, iubito, să te ning,
Când dormi îngăduie-mi să te ating,
Cu şoapte şi cu degete fugare,
Să fac din pleoape iască şi amnare.

Îngăduie-mi, iubito, să te sorb,
Îngăduie-mi o noapte să fiu orb,
Să îţi frământ în palma rece lutul,
Să nu-ţi găsesc vreodată începutul.

Îngăduie-mi în zori să te inspir,
Pe umeri sărutări să îţi înşir,
Să-ţi fie-mbrăţişarea mea cătuşa,
Să fii un rug, eu să îţi fiu cenuşa.

Îngăduie-mi, femeie, să te rog
Să fii Betesdă, eu să fiu olog,
Când te atinge îngerul cu-aripa
Să transformăm în veşnicie clipa.

Şi aş mai vrea, iubito, aş mai vrea
Pe deget să mă laşi să-ţi pun o stea,
Să scriu un vers pe dosul palmei tale,
Să-ţi împletesc brăţară din vocale.

Să-ţi cer să-ngădui cred că e firesc
Un singur lucru doar: să te iubesc.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă... să te iubesc... iubito!
Să te sărut în noapte de nebun,
Pe buze şi pe ochi... pe săturate
Cu limba să mă joc peste un sân.

Lasă-mă să te doresc... fierbinte
Şi cu mâini de foc... să te aprind,
Tu să torci sfioasă şi cuminte
Când încinse palme te cuprind.

Lasă-mă să descifrez... chemarea
Coapselor... dulceaţa să le-o sorb
Şi să simt cum lăcrimează floarea
Când iubirea spune... că sunt orb.

Lasă-mă să te pătrund... iubito,
Bărbăţia... nu-mi mai stăpânesc,
Creşte blând... ca o imensitate
Şi mă-ndeamnă iar... să te iubesc.

Lasă-mă să îţi şoptesc... iubirea
Si cu şoapte... fluturi să-ţi aduc,
Mâinile îşi ştiu, de azi, menirea,
Hai să le-nvăţăm... încă un truc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carpe diem!

Credeai că vei muri, Anida, când visele-ţi vor fi plecate şi sufletul se va goli de-atâtea doruri inventate... ţi-ai scris povestea dinainte şi-ai tot plusat fără măsură, iubind, femeie, în poeme, pe care le-ai pictat pe gură...
Minţindu-te fără să ştii, orbită de percepţii false, înveşmântat-ai poezii în falduri grele de mătase...
Credeai că te vei prăbuşi într-o depresie banală, când, pe pământ vei reveni într-o cădere infernală...
Ai alte vise pentru nopţi, ''adio'' nu te-ngenunchează, şi trage,-Anida, iar la sorţi, acum, cât încă mai eşti trează...
Şi-n plasa unui vis pervers, să nu mai cazi, rămâi lucidă! Iluziile trecătoare pot, uneori, să te ucidă...
Te cheamă marea, ce ecou albastru-ţi cade la picioare, apleacă-te şi ia-l din nou, că-i leac sublim de vindecare!
În ziua asta, palindrom, alegeţi steaua norocoasă, ridică-ţi ochii către cer şi fii, Anida, iar frumoasă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adun tăceri într-un album de toamnă...

Şi de mă laşi să te iubesc cum vreau, vei şti cum e iubirea... niciodată nu îţi voi cere din căuş să-ţi beau nici libertatea, nici iubirea toată...
Să-mi spui ce vrei, minciuni şi vorbe goale, te-oi asculta ca pe o simfonie, nimic în mine n-o să se răscoale, te voi certa, cum ştiu, în poezie...
De îţi pătrund în gânduri câteodată, e că mă laşi sa te ghicesc din toane... şi de intruzie nu-s vinovată, doar mă strecor subtil cu etimoane...
Adun tăceri într-un album de toamnă, doar în septembrie mai îndrăznesc să strig, când în covor de frunze se întoamnă poemele ce tremură de frig...
De mă auzi, să nu-mi răspunzi în grabă, e luna când am voie să vorbesc, tu poţi să-mi dăruieşti doar o silabă din care orice vreau să intuiesc...
Şi chiar iluzii de-mi prepar la cină, desertul e ceva ce ştiu doar eu şi tu când raiul nostru din grădină-mi oferă mărul dat de Dumnezeu...
În versul meu te am întreg şi-ntreagă îţi sunt şi rimă şi metaforă îţi sunt... acolo ştiu că îţi sunt cea mai dragă, şi cel mai adorabil amănunt...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc
am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

rugăciune de Traian Dorz
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot te iubesc...

şi-acum tot te iubesc
chiar dacă ninge lacrimi peste mine,
mi-s ochii obosiţi şi îmi doresc
să uit ce bine m-am simţit cu tine

pe cerul îmbrăcat de norii grei
văd chipul tău cum caută libertatea,
ai obosit şi vrei de-acum să-ţi iei
nebune nopţi în care să-ţi afunzi eternitatea

îmi este trupul vlăguit de sevă moartă,
ea mi-a murit căutându-ţi printre plete,
mireasma ta mi-a învelit în ceţe soarta,
cred că şi-acum de tine mi-este sete

mă rog şi lăcrimez noapte de noapte
să te-ntâlnesc arare când şi când,
să-mi umplu gândul pe-nfundate
cu trupul tău, şi-acum îl simt arzând

nu vreau să te umbreşti în sine,
nu vreau să-ţi stau în cale nicidecum,
eu îţi doresc să-ţi fie numai bine,
pe mine uită-mă să-mi văd de drum

nu-ntoarce capul să îţi simt privirea,
păşeşte doar în faţă fredonând,
îmbracă-te cu zâmbet şi uitarea
las-o să-ţi şteargă amintirile din gând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plângi stele căzătoare

Lacrimile tale calde mă-nfioară uneori,
Le aud cum curg şi-mi sună precum strune de viori,
Eu le-adun şi-ţi fac şiraguri să le porţi ca nişte perle,
Să-ţi alunge din tristeţe şi să străluceşti ca ele.

Te sărut pe ochii umezi şi te mângâi pe obraz,
Să te vindec de-ntristrare, de urât şi de necaz,
Aş zidi în munte clipa care zâmbetul îţi fură,
Iar în locul ei ţi-aş pune buzele-n sărut pe gură.

Peste pleoape numai vise ţi-aş aşterne ne-ncetat,
Să prefacă în iubire orişice mărunt oftat,
Să-mi fii veşnic dulce floare, să-mi miroşi a vânt de câmp,
Care mângâie toţi macii şi tot ce mi-e mie scump.

Lacrimile tale toate imi par stele căzătoare
Şi-mi doresc mereu ca ele să devină trecătoare,
Apoi le adun în palme şi le rog să nu mai fie,
Ochii tăi să mă privească, să imi dea iubirea mie.

poezie de Adi Conţu (3 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te peţesc femeie

Să nu pleci aşa departe,
Nu ştiu cum să fac, să-ţi spun?
Îţi pot dărui o carte,
Dar nu pot acelaşi drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puţine,
Dar, te rog, tu, ţine minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îţi promit,
Luna, stele de pe cer,
Aş minţi, nu vreau să mint
Şi apoi iertări să-mi cer.

Aş putea să spun nevrute
Şi apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Şi tu ştii c-aşa-i mai bine.

Pot să îţi dau mii de flori
Să-ţi pun lumea la picioare
Şi să te ridic la nori,
Dar să nu-ţi iau ce te doare.

Nici măcar o veşnicie
N-am să pot să îţi ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ţi dau, dar să îţi cer.

Îţi pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Şi să te dezmierd în şoapte.

Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aş fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite aşa, o să vrei oare?

Vreau să te peţesc femeie
Cu ce am şi ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Şi mă simt aşa de bine,
Port o zi în buzunar,
Şi-o petrec în ochi la tine.

Mă inundă a ta privire,
Nu ştiu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de ştire,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
Să mă laşi să dorm afară,
Nu ştii cine poate trece,
Şi mă fura, a câta oară?

Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ţi dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliţă foşnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reuşesc cu toamna să-ţi vorbesc.

Iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu eşti dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.

Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Şi să ascult iubito printre şoapte
Cum spui că mă iubeşti şi mă adori.

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citeşti iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruchipat în aşteptare

Pe unde mergi, să-ţi calc pe urme
Şi unde gânduri îţi rosteşti,
Să ţi le prind din zbor, trupeşti
Să le adulmec, să mă îndrume?

În care timp, din calendar,
Îţi pui amprente de solstiţii,
Să-ţi caut ierni din dispariţii,
Să ştiu când vara o porţi dar?

Pe care pagini le citeşti,
Să-ţi pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clăteşti?

În care anturaj te învârţi,
Să-şi sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci şi asculţi?

Pe când să te aştept, senină
Ca Soarele spălat de nori,
Cu raza să-mi topeşti fiori,
Să mă aprind... cum Luna, plină?

În care stea sălăşuieşti
Şi când cobori, din nou, lumină,
Să-ţi ating luciu-n cer, ce-anină
Privirea mea, de mă zăreşti?!

Neştiut sunt, ca noua floare
Din fulg de iarnă... în aşteptare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim!

Să împărţim!
Eu să-ţi dau cuvintele.
Să-ţi cauţi în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ţi dau realitatea
Să-ţi cauţi în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărţim!
Eu să-ţi dau bucuria
Să-ţi cauţi în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruinţa.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ţi dau iubirea
Să-ţi cauţi în ea fiinţarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.

poezie de Gabriela Chişcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre vise

Privesc cum chipu-ţi blând,
E cufundat în vise
Mă-ntreb,
Oare alergi, prin câmpul cu narcise?

Tresari uşor, te-nvălui,
Cu-a mea îmbrăţişare
Te strâng, te-a aduc mai aproape de mine
Tu, fiinţa cea mai dragă mie.

Aş vrea să te cuprind arzând
Şi visele să-ţi fur îndată,
Spre mine să alergi mereu,
Crescând, uşor îmbujorată.

Să-ţi simt parfumu-n părul fin,
Şi buzele să-ţi musc alene,
Iar tu cuprinsă-n al tău vis,
Adânc, să-ţi curg, doar eu, prin vene.

poezie de Mincu Andreea (3 septembrie 2018)
Adăugat de Mincu Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino,-i primăvară!...

Iubite,-i luna mai şi-i liliacu-n floare
Mi-ai spus că ai să vii după apus de soare
Când stelele răsar, pe boltă se adună,
Să ne plimbăm pe-alei în nopţile cu lună

M-am îmbrăcat în voaluri lila şi te aştept
Să-ţi simt căldura vocii şi clocotul din piept
Tu să-mi presori poteca cu flori de liliac,
Eu să îţi pun pe buze, pecete,... flori de mac...

Din cupa de lalele să bem ca din potir
Nectarul fericirii, iar îngerii cu mir
Pe frunte să ne ungă a binecuvântare
Şi să alunge dorul de-atâta aşteptare!...

Parfumul de narcise, zambile şi lalea
Să-nvăluie-n mister... iubiri de catifea...
Din albe flori de măr să-mi pui pe cap cunună
Să-ţi fiu regina nopţii sau raza ta de lună

Să ne trezim din vise abia la ziuă-n zori
În cântece de mierlă şi de privighetori...
Şi greierii prin iarbă ne cânte la vioară
Iubite, să dansăm!... Hai, vino,-i primăvară!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil

Credit şi debit:
Să te corectez!
Să-ţi pun cuvinte pe doruri
Şi vrere în teamă.
Să-ţi schimb adresa inimii
Cu una mai aproape
Şi să-ţi fac livrare la domiciliu:
Tratament preferenţial...

Pe drum, să te răzgândeşti:
Şi să vrei mai mult.
Să-ţi caut o nouă "comandă",
Cu produse mai apropiate
Cererilor tale.
Să-mi răspunzi diplomat
Şi să-mi zâmbeşti firesc:
Scop atins...

Credit şi debit:
Să te corectez!
Să-ţi livrez cutii de "probabil"
Şi-un raport cu "posibil".
Să-ţi reglezi inima-n decizii
Când întreb tăcând.
Şi să-mi spui, fiind:
Aşa e, iubito, aşa e!

poezie de Gabriela Chişcari (4 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!