Nadir

În toamna asta am să fac inventar
în suflet
şi toate visele împletite cu iluzia
că poate mai târziu,
le voi îmbrăca cu lacrimi de primenire
şi pe când îngerii vor face reverenţă
ultimei frunze desprinsă din ram
voi elibera visele
lăsându-le să cuprindă
împlinirea unui nadir....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Des)frunzire

se zice ca visele nu mor
lumina le stinge desăvârşirea
le trece existenţa în frunze

ascultă
buzele sunt nedezlipite de tăcere
citeşte-le foşnirea
şi tremurul
desenez oglinzi
pe toate semnele numelui tău
nu te încrede în faptul că nu se văd
priveşte mugurii
priveşte-te
nici desfrunzirea nu mi te poate smulge

în curând voi fi pădurea ce mă apropie de cer
şi apele nu îmi vor fi de ajuns
aşa ca voi continua să fiu
râuri şi ploi şi mări
în toate visele
până vei învăţa să înoţi în ele
ca-ntr-o copilărie
până te vei găsi
în pierderea ta
în graniţele trupului meu
viu

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Credeam că vă cunosc. Dar presupun că e mai uşor să vedem ce vrem decât să căutăm adevărul. Credeţi că mă cunoaşteţi, dar nu-i aşa. Şi asta înseamnă că nu ştiţi de ce sunt în stare. Mă vedeţi ca pe o persoană care e populară şi care are toate răspunsurile. Dar nu-i adevărat. S-ar putea să nu ştiu mereu ce fac, dar voi încerca să îmbunătăţesc lucrurile. Şi când voi face vreo greşeală, pentru că toţi greşim, promit să vă cer ajutorul. Nu pot face asta singură, dar dacă-mi daţi o şansă, putem face lucruri măreţe împreună. Promit că, dacă aveţi încredere în mine, voi găsi curajul să vă îndeplinesc visele.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forma morţii

ziua în care mor oamenii
are forma unei lacrimi
este cea mai scurtă
zi de pe pământ
vine dar
nu se ştie când
mâine poate fi o altă zi
în care
voi găsi răspunsul
şi o voi numi
după numele tatălui meu
încrustat pe marginea
ultimei lacrimi
dintr-o clipă numai a lui
apoi îi voi face
un transplant de timp

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni

aici, în confesional, voi nu mă vedeţi dar eu vă citesc toate spaimele şi trăirile
voi nu mă ascultaţi dar eu vă aud toate nespusele şi temerile
aici, în adâncul cuvântului, împreună căutăm calea spre izbăvire

ai venit pe lume singur şi gol, alţii te-au spălat şi te-au înfăşat
ai trăit îmbrăcat în cuvinte, ascunzându-ţi lipsurile
pleci din lume la fel de singur şi gol sufleteşte şi alţii te vor spăla şi te vor îmbrăca

tu vei pleca în lume însoţit de cuvintele tale, cu treburile tale, cu visele tale
eu voi rămâne ascultându-ţi trecerile, provocările şi împlinirile
dar peste tot şi toate vor pluti cuvintele care au fost de la începutul începuturilor

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

E prea târziu să-ţi aminteşti
Când eşti pe patul de moarte,
Că n-ai putut să împlineşti
În viaţă, visele toate.

Ceva totuşi ai lăsat
În lumea din care pleci.
Fii cu sufletu-împăcat!
Când va fi vama să treci.

De Dumnezeu vei fi iertat
Ca să te poţi odihni.
Iar visele ce ai visat,
Urmaşii le vor împlini.

poezie de Dumitru Delcă (2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul tău

Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ţi voi fura
Şi iĺ voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu şoapte
De dragoste,
Şi luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
Să curgă şuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ţi scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de toamnă

(La toamnă, când frunza va îngălbeni...)

La toamnă, când frunza vă îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.

Şi-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopţii, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, şi mai brutal.

Va bate ploaia... şi târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea iubirii

ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
şi ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai aşteaptă-mă

dacă vei şti că am oprit în nopţi şoapte
şi încă vântul va bate în geamul tău
să ştii că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ţi vegheze visele nopţii

dacă pădurea va aşterne paşii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
şi-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiţi
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieţii mele
plângând cu lacrimi de rouă

iar
când îţi vor dispărea şi ultimile gânduri
să nu regreţi, să mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
şi te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
şi lasă liberă pasărea să plece, pasărea iubirii

poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi un ram cu frunze

Dac-aş fi un ram cu frunze şi-ar cânta toamna în mine,
Nu m-aş scutura de toate, le-aş lăsa când iarna vine
Cu zăpada viscolită, să îmi ţină de urât,
Ca să uit că-s singurică, eu c-un suflet zăvorât...

Nu m-aş desfrunzi nici dacă mi-ar promite nemurire,
Nici dacă m-ar duce-n iaduri, peste flăcări, biciuire,
Ci le-aş ţine lângă mine şi le-aş legăna uşor,
De mai pică câte una mă voi tângui sonor.

Dac-aş fi un ram cu frunze botezate în aramă,
Eu le-aş înveli în noapte, cum o face orice mamă,
Şi le-aş săruta fiorul, spaimele din nopţi adânci,
Şi de vrea Muma Pădurii să le fure, i-aş da brânci.

Nu m-aş desfrunzi nici dacă mi-ar promite tinereţea,
Le-aş păstra că-s pruncii mei, vreau să le transmit nobleţea...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate...

Poate atunci
când şoapta nopţii prelungite
va-nmuguri în dimineţi
cum o făcea adeseori,
când tu, eterna mea ispită,
vei înflori din roua
prelinsă sub geana unui nor,
poate atunci
îţi voi întinde mâna greu rănită
ce-a scris în taină sute de scrisori
dorind să-mi fie dragostea-mplinită.

Poate atunci
când şi adâncurile nevăzute
vor fi urcuşuri prin al apelor şuvoi,
când şi morganele vestite
ne vor convinge
că suntem încă doi,
poate atunci
voi da cucutei
parfum de iasomie
şi voi dori
să-ţi dăruiesc în câmp
trifoi cu patru foi.

Poate atunci
când toamna obosită
ne va chema c-un sfânt epitalam
de slove scrise pe frunze cu culori,
când şi tăcerea ne va fi gonită
de cântece celeste
care vorbesc de noi,
când iernile
s-or scurge-ntr-o clipită
şi-mi vor deschide
ferestrele pentru eternul zbor,
poate atunci
voi spinteca înaltul către tine
cu aripi de condor.

poezie de Ştefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia sfârşitului de întuneric

toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe şi-a construit arca.
te miros şi te-ntreb dacă suntem singurii rămaşi
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaşte că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi

toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălţat
până la altarul dorinţelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuinţele nu ar cunoaşte împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculţ printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
mă cheamă inima ta.
să fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?

toamna asta are ceva din mirosul
veşmântului nopţilor înstelate.
mă-nfăşor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?

poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echinox II

Am coborât pentu ultima oară
Visele despletite din înalt.

De-acum
Le voi lăsa să zboare singure,
Sau, poate, vor rămâne ele singure neclintite,
Ca pădurile ce veghează
Asfinţitul soarelui.

Doar rădăcinile lor vor coborî în mine,
Povestind despre frunze şi păsări.

poezie de Virginia Carianopol din Tapiserii cu lună (1977)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi

Pentru noi,
voi opri timpul în loc
şi ploaia voi aduce, în deşert
dăruindu-i păduri tropicale!
Pentru noi,
nimic nu-i prea mult,
pentru visele tale!

Pentru noi,
izvoare limpezi voi scoate
din adâncuri,
să-ţi înviorezi faţa, în răsărit!
Pentru noi,
sălaş de alge, în suflet,
iubirii i-am clădit!

Pentru noi,
fructe exotice voi culege
în panere,
cu grijă aşezându-le.
Pentru noi,
din dulceaţa lor, viaţă nouă
vom creşte, sub soare,
împlinind-o!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Plecai, dar nu ştiai
că privirea mea te urmărea pe alei
şi gândul îţi striga:
Întoarce-te! Întoarce-te!

Tocmai mi-ai dat foc
şi până vii mă voi face scrum.
Voi arde singură în visele mele.
Întoarce-te! Întoarce-te!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi eu

Ce fac? Mă sufoc.
De ce? Că nu-i lângă mine.
Cum aşa? Fără noroc.
Cine? Cineva ca tine.

Ce o să fac? Voi mai încerca odată.
De ce? Să fiu bine auzit.
Cum aşa? O melodie uşor-cântată.
Cui? Unui suflet rătăcit.

...

Ce am făcut? Îţi voi spune mai târziu.
De ce? Încă aştept.
Cum aşa? Îţi voi spune mai târziu.
Când? Când îmi va bate inima-n piept.

...

Ce fac? Îţi răspund ultima dată.
De ce? Că am ce îmi doresc.
Cum aşa? Am convins-o că nu-i uitată.
Pe cine? Pe fata ce-o iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ea visează...
Şi cu inocenta unui copil
pluteşte...
Pluteşte cu aripi de jucărie
cu visele la vedere,
printre oameni..
In adâncurile ei se contopesc
zboruri şi ploi,
visele tale şi visele ei...
ploi de lacrimi şi ploi de stele..
Aprige si calde ploi..
Copilăreşti şi pustii
pătimaşe şi tăcute
Ploile tale şi ploile ei...
Pe toate le canta
Pe toate le tace..
Pe toate le alinta..
Şi visează..
zbor şi... ploi de viaţă dătătoare..

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine...

Îţi voi împrejmui grădina sufletului
cu trandafiri albi,
sălbatici
căţărători,
nimeni să nu te rănescă
prin cuvânt.
Ca să ştii că sunt mereu
lângă tine,
din loc în loc voi pune
câte unul galben,
pază peste
cei albi.
Îi voi stropi
cu lacrimi de bucurie
şi voi răsădi printre ei
dragoste.
Aş ruga toamna vieţii
să-i lase înfloriţi
pentru totdeauna.
Dacă şi numai dacă
ar începe să-şi scuture floarea
de tristeţe,
voi face un parfum
din ei
şi- l voi numi
petale de suflet.

poezie de Angelina Nădejde (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi adierea de vânt - replică la poemul "Pentru o clipă veşnică" de Lorin Cimponeriu

Am să deschid braţele larg spre tine
Când soarele ne va fi alinare
Când norii vor dispărea şi eu te voi striga
Pentru a împleti cu drag lumina.
Vorbeşte-mi în limbi necunoscute
Eu voi înţelege lumea ta, cu limbajul inimii
Voi ridica privirea spre frumuseţea din jur
Voi dezmierda pruncii prin cuvinte de alint
Pe care mai târziu mi le vor spune...
Când eu voi fi doar o adiere de vânt
Pe un obraz al unui adolescent grăbit...
Printr-o lume ireal de frumoasă...
Printr-o poveste de iarna cu soarele, răsărind.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(E)ram

Sunt părăsit de tot, de toţi, de toate,
De mine însumi, nume nu mai am,
Şi mă confundă vântul când mă bate,
Crezând că sunt un ram, precum eram...

Nu mi-a rămas decât o legănare,
Nu-i de la rod, şi de la ce-i nu ştiu,
Pesemne de la ultima mirare,
Că voi muri când nu voi mai fi viu...

Şi nu voi mai putea simţi acut
Frica de moarte, care mi-a trecut...

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (23 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!