Iaca-i toamnă

Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur
Dumnezeu? Te salut iubită toamnă!
Bărcile se căsătoresc pe lacul secat.
Copacii la nudişti au plecat!
Tu nu vezi cum număr frunze
eu
nimic înspre nimic
cum învaţă foişorul să stea liber
venetic...
peste paşi mergând trăire?
Te salut iubită toamnă!
Chiar de-n doi în doi te număr
tu tot singură te vrei
doar o frunză numărată
ce foşneşte pe alei
Dumnezeu uscând pe umăr
printre umbre ce-au căzut
număr frunzele şi iată
toamnă...
pot să te salut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi

Plec cu pleoapa ta pe umăr
plec sub cortul ei în munţi
unde timpul stă la număr
şi secundele înfrunţi.
Plec să îmi deschid o stână
unde iarba paşte oi
zilele o săptămână
fiecare pe noi doi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu la pătrat

viaţa este zero, la puterea doi
şi rămâne zero, nuli suntem şi noi

viaţa-i primul număr, împărţit la doi
rămâne jumate, restul la gunoi

viaţa-i radicalul din divinitate
şi rămân doar sfinţii fără de păcate

viaţa este sfera, cercul şi pătratul
scotocind prin toate, aflăm rezultatul

viaţa e triunghiul, dreptele catete
şi rămâne unghiul fără epitete

viaţa e obtuză, până-n infinit
şi rămâne punctul, singur şi uimit

viaţa-i printre puncte, o mulţime vidă
şi rămâne moartea... singură, rigidă

viaţa este zero, zero absolut
la puterea doi, un necunoscut

viaţa e un calcul – simplu – cum sunt Eu
însă Eu² = Dumnezeu

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trecut

de miezul nopţii şi eu
stau în pat şi număr oile
una e al vecinului de la doi
doi pentru cealaltă femeie
am terminat încet oile din judeţ
trec la prune sau
sau
sau la florile de prun
noaptea trece de jumătate
beau un ţoi de ţuică
făcută din prunul de unde
număr florile
nu-mi ajung copacii din livada hajinului
damigeana se goleşte până la ziuă
prostul are grija oilor mele
numărate de două ori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj

Ţin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.

Număr paşii, ai frumoasei,
până-n pragul uşii.
Stele număr câte are
cuibul Găinuşei.

Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri şi fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri şi drumuri.

Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Şi păcate pentru care
Mă va arde iadul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că te-aş iubi cu răbdare

dacă viaţa asta ar fi un pic mai veşnică
dar aşa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
şi le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chiţibuşar
un rai un iad un rai un iad
şi tot aşa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu ştie număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale

doar moartea asta numără parşiv de bine
din doi în doi
ba chiar şi din zece în zece
aproape sferic
ca şi cum ar dănţui în paşi adăugaţi
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai ştie care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptare

În seara asta doamna mea
ne vom plimba prin toamnă
şi-ţi voi ghici în luna stea
şi-n multe frunze doamnă.

Ne vom plimba răpuşi de noi
sub crengile pletoase,
vom număra din doi în doi
săruturi furtunoase.

În seara asta doamna mea
am să te strâng în braţe
şi rochia ta de catifea
se va lipi de toate.

Să vii cu pasul legănat
grăbindu-te pe drumul,
unde voi fi îmbujorat
cu florile duiumul.

Îmi număr clipele ce trec
cu greutatea nudă
şi orele mi le petrec
visând la tine crudă.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de iluzii

Îl număr pe Dumnezeu

De la zero
la
unu
pustiu

De la unu
la
doi
pustiu

De la doi
la
trei
pustiu

De la
până
la
pustiu

Dar
Doamne

De
la
zero
la
infinit

Ce
paradis
îngrămădit

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce poate fi cunoscut are număr şi fără de număr nu cunoaştem nimic.

citat din Philolaos din Tarent, sec.al V-lea î.e.n.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei încrezute cu multe toamne la număr

Când o văd pe-această doamnă
Ţanţoşă trecând prin zile,
Mi-amintesc că-n orice toamnă
Frunzele se cred acvile.

epigramă de Leonida Secreţeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalul naşterii

Eu nu am timp să număr
însă în fiecare număr mă regăsesc
când scăzut
când adunat
după cum egalul naşterii
moartea mă vede egal!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

printre anotimpuri

ţinându-ne de mână
printre anotimpuri
păşim împreună
plini de amoruri

lumea să ne fie
doar noi amândoi
în urmă rămâie
plopii doi câte doi

şi frunze de toamnă
în păr să ne ningă
iubirea noastră doamnă
nicicând să se stingă

George Ionită în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă parfumată...

E-o toamnă parfumată în fructe şi cuvânt...
Îi simt poemul parcă în mine-alunecând...
Adulmecată umbră cu rochie de mătasă,
Mă-mbracă în tăcere... Azi sunt cea mai frumoasă!

În valuri foşnitoare de frunze arămii,
Te-aştept! Te-aştept de-o viaţă, iubtul meu, să vii!
Să alergăm în noapte ca doi fugari nebuni!
De frunze şi de ramuri, să-mi pui pe cap, cununi!

Şi să ne plângă ploaia la creştet până-n zori
În toamna parfumată şi plină de culori...
Să evadăm, iubite, noi doi şi veşnicia,
Să nu sfârşim vreodată, (vezi tu?!), călătoria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără punctuaţie

- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu ştiu - parcă-aş vrea să-ţi ghicesc în talpă.
- Poate în palmă.
- Eu nu ghicesc decât în talpă.
- Ce semn de punctuaţie?
- Nimic, adică pune un număr.
Ce număr porţi la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 mă inspiră.
Oricum, e un număr câştigător -
Îmi place cum închizi tu ochii.
Atunci când închid ochii, plutesc.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Any Drăgoianu, care nu mai ştie câte cărţi a scris

Dac-o-ntrebi - de vrei gâlceavă! -
câte cărţi a scos pe ţeavă,
îţi răspunde peste umăr:
- Fără număr! Fără număr!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Janet Nică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe târzii

Trăieşti la capătul
gândului meu
mult prea departe
să-mi auzi chemarea
în clipele târzii
te caut,
prin labirintul de umbre
sunt trepte ce urcă
şi trepte ce coboară
le număr mereu
din doi în doi
se aprinde o stea
din flacăra de dor
privirea-mi îngândurată
să-mi atingă
nu putem să împărţim bucuria
în noaptea albă
curând se vor aşterne ninsori
şi paşii se vor pierde
pe poteci îngheţate...

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp în amurg

Pe strada cu dale a vechilor paşi,
Trec umbre grăbite, cu gol în priviri,
Iar ploaia îndeamnă copacii golaşi,
Cu lacrimi de frunze, să-şi plângă-amintiri.

Şi cad, se adună pe dale, şuvoi,
Pe urme lăsate-ntr-un alt anotimp
De suflete care, de mână, în doi,
Păşeau neştiind ce-i amurgul în timp.

Se scurg amintirile-n frunze şiroi
Prin ploaia ce lasă copacii golaşi
Sub cerul de toamnă în care doar noi
Mai trecem pe dalele vechilor paşi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că există un infinit şi-i ignorăm natura. Cum ştim că este fals ca numerele să fie finite, este deci adevărat că există un infinit în număr. Dar nu ştim ce este: este fals că el ar fi par, e fals că ar fi impar; căci adăugându-i unitatea, el nu-şi schimbă natura; şi totuşi e un număr şi orice număr este par sau impar (e adevărat că acest lucru se referă la orice număr finit). Tot aşa putem spune că există un Dumnezeu fără să ştim ce este.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierile de toamnă

Peste mica mea livadă
îmbrăcată ca o doamnă,
Brumele încep să cadă,
semn că vine mândra toamnă.

A căzut din pom o poamă,
lângă ea o frunză moare.
Adierile de toamnă
dau grădinilor culoare.

Alte frunze ce-s surori,
nescuturate de vânt,
Cad şi ele peste flori
aşternute la pământ.

Mărunt se scutură un nor
peste frunzele căzute.
Coboară iarna-încetişor
de pe crestele de munte.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa acelui a şti...

Se aud copacii
se aud
cum se dezbracă
sub cerul
alb şi nud.
Printre borcane
de apă şi dulceaţă
Te-auzi în pat
cu soneria mea în
umăr
te-auzi cum infinitul
cere-un număr
mai aiurit
mai nevopsit
mai nemaipomenit
mai umeraş
mai nedorit
mai ceafa ta
mai literă din ea
mai cerul adâncit într-o cafea...
Ştia!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Şi tot aşa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi şi noapte frunzele căzând.

Prin parc trec paşi nepăsători şi toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă şi-ncă-o toamnă
Deşi ninsoare-n barbă aş fi vrut.

Aş vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeaşi viaţă nepermis de lungă
Aceeaşi toamnă fără de sfârşit.

poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!