Pentru sufletul unui artist, arta devine lumina călăuzitoare, prin întunericul vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui artist care a pictat un nud

Maestre, arta dumitale
Mirific concepută-n sine,
Te-aduce astăzi în instanţă,
Căci nudu-acesta-mi aparţine!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet mai curat

Cu sufletul purificat de lumină,
Ne punem trupul ramură
Pe altarul pe care au curs lacrimi amare...
Ne-au înmugurit pe braţe
Ramuri de salcie, pregătite să plângă
Tristeţea Mântuitorului.
Faptele noastre, ca plecăciunea mielului spre tăiere,
Au fost căutate.
Biserica ne-a căutat
Cu spaimă prin întunericul morţii -
Oi rătăcite,
În timp ce Iisus ne striga
Spre revenirea la viaţă.
Am fost ramuri frânte,
Dar faptele noastre ne-au înviat
Din al morţii păcat...
Cu Lumina vom face legământ
Şi vom izvorî râuri de flori,
Spre a-i lumina calea
Celui ce S-a jertfit pentru noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunericul şi lumina

Întunericul şi lumina
Aleargă pe tabla de şah a Universului
Să-şi alinieze pionii.
Turele stau de veghe
Ca nişte soldaţi cu sabia
Îndreptată spre tabăra adversă.
Cu nebunii nu te poţi înţelege.
Apropos! S-au înmulţit ameninţător de mult.
La Carul Mare stau înhămaţi caii.
Au dispărut tunurile,
Dar pacea se clatină
La intrarea în Zodia Balanţei.
Totul este reversibil...
Şi timpul şi viaţa...
Devenim prunci
Îngrămădindu-ne în uterul mamei
De teama morţii promise.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul unui fulger

Aurul unui fulger pe cer s-a aruncat
Pentru a lumina întreg pământul
Şi-n clipa aceea, urma i-am luat
Păşind în universul lui cu gândul.

Lacrimi ascunse calea mi-au tăiat
Şi-n întunericul din nori ţesut deodată,
Raze de soare dulci au apărut
Şi viata mi-a părut mai minunată.

Sub curcubeu încă păşesc şi-n suflet
Încă mai simt cum soarele răsare
Mă pierd printre speranţe, flori şi cântec
Şi de dorinţă mă trezesc în zare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa umbra durerii să te acapareze. Dacă zâmbeşti, drumul vieţii se va lumina.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pictor care a făcut un nud

Maestre, arta dumitale
Mirific concepută-n sine,
Te-aduce astăzi în instanţă,
Fiindcă nudu-mi aparţine.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar exista întunericul, lumina nu ar fi acel vis frumos fără de care nu ar mai fi strălucire, dacă n-ar exista suferinţa, sufletul ar fi doar o stâncă, un cuvânt încrustat pe aripa cerului adormită şi frântă, dacă n-ar exista sărutul... iubirea ar fi agonie, coşmar, umbra unor clipe moarte de mult... Şi câte exemple nu v-aş putea da...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pictor care a făcut un portret perfect

Maestre, arta dumitale
Atât de fin e concepută,
C-atunci când m-am văzut pe mine,
Eu am crezut că e o sfântă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă aprinsă

dedicată lui Angelick

Sufletului tău lumină,
Căci lumina aparţine
Fiinţei ce, prin neodihnă,
Scrie versuri pentru tine...

Sufletului tău iubire,
Căci iubirea te înalţă
Un vulcan - roi de albine,
Dor de cântec şi de viaţă.

Sufletului tău doar pace,
Căci din ea răzbate dorul,
Dor de literă, ce-n arce
De lumini, veghează somnul.

Sufletului tău tăcere!
Viermii nopţii să n-atingă
Dulcea, blânda-ţi mângâiere...
Nu las candela să stingă!

Eşti etern lumina vieţii,
Dor de glie, tricolor,
Pentru tine-am scris poemul...
Ştiu de versu-mi, că-ţi e dor...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul pineal

În căutarea NIRVANEI...
Obosiţi de spasmele vieţii
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditaţie -
Ne detaşem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primeşte-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-şi spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzaţi de evoluţie universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei şi lumina
De dincolo de întunericul morţii.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.
Temelia multor credinţe -
Ochiul pineal.
Ţineţi arzândă flacăra lui
Prin meditaţie, spirit pur,
Prin fapte de laudă!
Lumea din jur s-a înfrăţit cu masoneria...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta tăcerii

Colţul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra – imn al fertilităţii
Sufletul s-a arcuit şi îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ţi-au irosit fericirea!
De acum alt colţ de pâine şi un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut şi ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulţumită, la poarta sufletului meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina tăcerii reprezintă înţelepciunea, iar fără înţelepciune suntem doar fiinţe spre putreziciune, nu îngeri în zbor, la sfârşitul vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih tatălui meu

Inima ţi-e tânără mereu,
Om să fii, ai învăţat de mic,
Nu îmi e ruşine, tatăl meu...

Vocea ta în slove o ridic
Imn - o viaţă, înger şi artist...
Rog spre împlinirea unui vis,
Gândul meu să fie gândul tău,
Iar de astăzi, ctitorim zidiri
La altarul propriilor firi.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este ascuns...

Lumina se ascunde în întuneric
Şi fericirea-n durere...
Se dilată viaţa, întocmai inimii unui cardiac
Pregătit pentru marea finală.
Se caută substituirea unui element
Şi favorizarea atacatorului.
Se torc gândurile în fuioare de sentimente.
Arde ca un vulcan fiecare atom,
Cât ne mai putem numi om.
Şi când am găsit ceea ce căutam, fericirea,
Descoperim că ne-am fi dorit
Să ne rătăcim, infinit,
Prin labirintul timpului
Şi să cunoaştem imperfecţiunea fiecărei clipe
Ce face parte din noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţeam cum coboară în noi o ploaie tăcută şi rece, venind să prăbuşească în noi lumina adunată-ntr-o vară. Înserarea se aşeza pe creştetul nostru ca un liliac de mătase, iar pleoapele obosite păreau că-şi opriseră zbaterea pentru rememorarea unui timp "X".

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocean de verde

Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Şi flori colorează fiecare clipă
A vieţii cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Şi fereastra stelelor, aurită,
A ţesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Şi păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideţi ferestrele inimii
Să vă bucuraţi de acest miracol.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, Iisuse!

Corona este o matrice...
Una satanică.
Fiecare literă are un corespondent numeric în alfabet.
Şi adunându-le pe toate acestea apoi ataşând
Numărul literelor ce formează cuvântul,
Vom obţine cifra ce îndoliază
Întreg Universul.
Acum plâng! Nu pot să scriu mai departe
Poemul ce îmi trădează
Frica din noapte.
Dar eu zic, creştin cu frică de moarte,
Să mergi mai departe!
Calculul meu, vine în ajutorul lumii şi-al tău.
Da! Adună şase cu şase,
Apoi unu cu trei.
Lasă un şase pentru sărmani!
Ei pot să-l frământe
Şi să-l transforme în munte.
Ei pot spăla cu lacrima lor
Durerea unei lumi,
Sau a unui popor...
Cifra divină
Va face lumină
În întunericul sălăşluit întru noi.
Încrede-te în Iisus,
Ca lumina să te învelească...
Lumina divină.
Doar prin El ne vom naşte a doua oară...
Iertare Iisuse!
Noi suntem cruce de spini.
Oh, ne spală tâmplă cu sânge
Şi sădeşte în suflete, trandafiri!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă în creion

M-am născut în toamna asta,
Eu – un fluture de ceară...
Văd în mine întuneric...
Întuneric este-afară!

Zbor cu frunzele de miere,
Pacea s-o culeg, dn soare,
Dar aripa când se-nalţă,
Sângerează, plânge, doare...

Întunericul din mine
Sapă răni, lacrima curge.
Lutul greu al suferinţei
Ca un lanţ de fier mă strânge.

Mă unesc în întuneric
Cu-ntunericul de-afară...
Toamna a furat lumina
Unui fluture de ceară.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele convertesc prezentul prin sintaxa lor perfect literară şi farmecul visării dispare înghiţit de noaptea zilei pustii. În cugetul nostru, gândurile se aprind ca nişte făclii, luminând întunericul de dincolo de prezent.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re-creere

Molii în direct,
Croşetând firul vieţii
Din care lumina a lăsat să răsară
Har şi istorii.
Jarul zilei se lasă tors
De timpii lipsiţi de conştiinţă,
Haini, infometaţi neobosiţi ai propriului timp.
În ochiul opac dansează speranţa unei noi vieţi.
Lumina pătrunde întunericul,
Îl dizlocă de coaja scorţoasă şi neagră.
Sub cruci doarme fiinţa beteagă...
O altă origine se va ivi de sub timpii
Măcinaţi şi vulgari,
Roşi de tăcere şi cari...
Devenim molii propriului nostru timp,
Croşetându-ne moartea
Cu migală, conform unicului plan divin.
Nu plagiem! Nimeni nu ne va plagia.
O autopsie ne va dezvălui
Limitele în care se încadrează
Propria moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!