Bătrân în genunchi
E bătrân, înfrigurat, cu haine vechi, dar cu o floare-n mână,
așezat în genunchi în fața ușii închise de la biserica din sat,
e obosit, dar își spune rugăciunea-n șoaptă,
atrăgând privirile uimite sau scărbite ale unor trecători.
Unii au milă și-i dau bătrânului bani, iar alții trec nestingheriți,
dar bătrânul se roagă și plânge,
că e singur și neajutorat
soția lui murise cu mulți ani în urmă,
dar urmează o minune soarele încălzește ușor atmosfera
și cineva vine și-l ia pe bătrân,
ducându-l într-un loc feeric plin de bucurie și iubire,
unde amintirile se mai pierd din când în când
și floarea înflorește, iar petalele ei cresc în culorile zilei.
poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre vestimentație
- poezii despre soție
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Așteaptă-mă că sunt bătrân
așteaptă-mă că sunt bătrân
când doi copaci ne mai rămân
și păsările s-au ascuns
să le-mpărțim într-un apus
sau doar în gând
s-aștepți când toamna e în toi
când plouă-n lumea de apoi
iar eu te chem în visul meu
dar nu știu cum, te pierd mereu
prin norii goi
așteaptă-mă într-un pustiu
mereu ajung, dar prea târziu
când nimeni nu mai e în prag
și pleci cu tot ce mi-e mai drag
și nu mai vii
așteaptă-mă că plec curând
trec inorogii pe pământ
mă poartă spre un alt tărâm
așteaptă-mă că sunt bătrân
sunt prea bătrân
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre unicorni, poezii despre toamnă, poezii despre păsări, poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre copaci
Bătrânul poet
Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.
poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre mamă
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune să rămân.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre apă, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre stele sau poezii despre pâine
Natura noastră
Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puțin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.
Picături fine ușor apar,
Dar ploaia nu vrea să vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
Că vine din nou ca o balerină.
Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Și seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul să fie un nou amar.
Ne simțim că nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul că natura se pierde nu ne dă pace.
poezie de Eugenia Calancea (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre prezent, poezii despre ploaie sau poezii despre pace
A fost odată un bătrân împovărat de ani. Și de bătrân ce era, privirea i se tulburase, auzul îi slăbise și-i tremurau genunchii la orice mișcare. Când ședea la masă să mănânce, abia mai putea să țină lingura în mână: vărsa ciorba pe masă, iar uneori îi scăpau chiar bucăturile din gură.
începutul de la Bunicul și nepotul de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre mâncare, citate despre mișcare, citate despre gură sau citate despre bătrânețe
Timp pierdut cu oameni nepotriviți
Tu ce faci astăzi, când nu știi ce să crezi,
Dar ce vei face mâine, când nu va mai fi la fel.
Ce loc mai are dreptatea, într-o lume nedreaptă,
Când timpul joacă ultimele cărți,
Iar cei slabi primesc "pedeapsă".
Nu au comis crime, ci au "săgetat" cu iubire,
Nu au furat bogății, ci au "îmbogățit" locuri pustii,
Au dat viață la ruine.
Au pus dragostea, mai presus de tot,
Cei nu-i cunosc prețul, o aruncă în foc.
E ca un joc de ruletă,
Unde cel ce câștigă, ia și ultima monedă.
Am adus puțin din mine și mă vinzi pe nimic,
Nu ți-am trimis sentimentele într-un cont, ca și bani lichizi,
Dar faci negoț cu ele, ca și cum ar putea fi răscumpărate.
Ce loc mai are dragostea,
când pentru mulți, are termen de valabilitate.
Ce loc să-ți mai ofer,
Când te-am așezat lângă mine,
Din complet, acum e vid,
Nici timpul nu mai trece la fel,
În elipsă de tine.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre bani, poezii despre ruletă sau poezii despre numismatică
Soarta bătrânului
Pe un bătrân de îl asculți
Adesea-ți vine să suspini:
Nevoie are el de mulți,
Dar ce păcat, de el, puțini!
epigramă de Mihai Haivas din Hașmișuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre bătrânețe
Un om bătrân
În colțul îndepărtat al cafenelei
stă un om în vârstă, cu capul aplecat
singur, în fața lui un ziar
Iar în banalitatea jalnică a bătrâneții
el se gândește la cât de puțin s-a bucurat de anii
când era în putere, arătos și plin de farmec.
Știe că acum este foarte bătrân: vede, simte asta.
Și, totuși, parcă mai ieri era tânăr.
Timpul a trecut atât de repede, atât de repede.
Se gândește cum Bunul Simț l-a tras pe sfoară,
cum, prostește, a crezut întotdeauna
în acele vorbe înșelătoare: "Mâine. Ai destul timp."
Rememorează cum și-a înfrânat elanul, desfătările
la care a renunțat. Fiecare șansă pe care-a pierdut-o
îi ia acum în râs prudența.
Dar atâtea amintirii, atâtea gânduri
îi dau bătrânului o stare de amețeală. Ațipește
cu capul pe masa cafenelei.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre înfrânare, poezii despre vârstă, poezii despre tinerețe, poezii despre râs sau poezii despre prudență
Ce-i pe primul loc în viață?
Mulți îmi cer să dau povață
Ce-i pe primul loc în viață;
Vor să le spun clar, tranșant,
Ce e cel mai important.
Unii spun că-i dragostea,
Ea pe primul loc să stea;
Însă, când îmbătrânești,
Nu mai poți ca să iubești.
Alții pun pe primul loc
Să ai din belșug noroc;
Dar norocu-i nestatornic
Și la alții pleacă zornic.
Unii, cum fac bogătanii,
Pun pe primul loc doar banii;
Dar ei griji ți-aduc și ură,
Și vin hoții și ți-i fură.
Poți să ai noroc cu carul,
Bani să-ți crape buzunarul,
Să iubești, ca Don Juan,
Sute de femei pe an,
Tu ascultă-aici la mine
Ia aminte și reține:
Geaba bani, noroc, de toate,
Dacă nu ai sănătate!
poezie de George Budoi din Sănătatea și boala în aforisme, epigrame, pamflete și satire (28 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre superlative, poezii despre sfaturi, poezii despre noroc, poezii despre femei sau poezii despre clasamente
Sonet Toamnă caldă
O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul și zăpada vin îndată.
Soarele încălzește și azi câmpia
Razele lui toamna le cerșește
Grădina cu flori te copleșește
Și parcă aud din nou ciocârlia.
Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.
Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă și noaptea vine
Speram s-avem și iarna bună.
poezie de Eugenia Calancea (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre noapte, poezii despre natură, poezii despre iarnă sau poezii despre cerșetorie
Medicul
La miez de noapte când oamenii dorm
Somnul lor dulce și ușor,
Tu te îmbraci în haină de înger
Și acorzi primul ajutor
La un suflet care de durere plânge.
Tu n-ai aripi, nu ai coborât din rai.
Nu ești sfânt ca sfinții care dorm în biserică,
Dar mâini de aur ai și un medicament pentru orice durere.
Și apoi cu sufletul împăcat, când soarele apune,
Te întorci la casa ta în oraș sau sat,
Obosit, dar și mulțumit că ai mai salvat
Un om pe această lume.
poezie de Vladimir Potlog (17 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre îngeri, poezii despre sfințenie sau poezii despre salvare
Trup cu nume
Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.
Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.
Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.
Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre cunoaștere sau poezii despre bucurie
Sacagiul
Tot trecea pe drum agale,
Dar satul părea pustiu,
Om sărman, trudit de cale,
Un biet bătrân sacagiu.
Pe ulițe cu hârtoape,
Mândrul fiu de arnăut
Striga cu glas stins aproape:
- Apă bună de băut!
Rar îl auzea vreo babă,
Vr'un copil ce se juca,
Il opreau, luau în grabă
Apă rece din saca.
Erau mulțumiți sătenii,
O fântână era-n sat
Și lăsau la rubedenii
Bani pentru acest bărbat.
Unii-i dau îmbrăcăminte,
Alții făină, mălai,
Murături, încălțăminte:
- Primesc tot ce poți să-mi dai!
Dar de-un timp se pierdu rostul,
Iar satul încremeni,
Când de Crăciun țineau postul
Sacagiul nu veni.
Au aflat la ceas de seară,
Și tare s-au mai mâhnit,
Au plâns pentru-ntâia oară
Că bătrânul a murit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre seară sau poezii despre rude
Din an în an
Din an în an sosesc la noi
La geam cu Moș Ajun,
E ger cumplit și drumu-i greu
Dar e-obicei străbun.
E sărbătoare și e joc
În casa ta acum
Mai sunt bordeie fără foc
Dar vine un an mai bun.
E veselie și e cânt
În casa ta acum,
Dar nu uita când ești voios,
Române, să fii bun!
Veniți, veniți de sărbători
Veniți, veniți cântând
Să fie rodnic Anul Nou
Și pace pe pământ!
Să fie pruncii sănătoși,
Să crească năzdrăvani,
Voi oameni buni și trecători
Mulți ani, mulți ani, mulți ani!
folclor românesc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre oameni buni, poezii despre ger, poezii despre foc sau poezii despre creștere
Și totuși... e-o minune
E-o minune răsăritul unei dimineți,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-și salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieți.
E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ți vezi speranța cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.
E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferința lor nu poți;
Și-ntr-ale vieții greutăți, ei vor simți
Că doar imbrățișarea ta e o minune.
E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine și unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.
E-o minune cerul în iriși să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Și-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!
poezie de Gabriela Docuță (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre zâmbet, poezii despre trădare sau poezii despre suferință
Unii și alții
Unii vor iubire, alții vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare și mașină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,
Unii să audă, alții să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moșie mare și bogată,
Unii-ar vrea o mamă, alții-ar vrea un tată,
Unii haine scumpe și pantofi mai mulți,
Alții vor picioare și-ar umbla desculți,
Unii vor un munte, alții vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare,
Unii vor avere, faimă, bogății,
Alții sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alții doar să uite ceea ce-au iubit...
Pelerini prin lume între nu și da,
Fiecare suflet are rana sa!
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârșit!
Luptă pentru tine, ușurează-ți chinul,
Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;
Fii cu gânduri bune și să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!
poezie de Licuția Pântia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre vorbire sau poezii despre tată
Da, ești bătrân...
Da, ești bătrân... Și totuși gustă
priveliștea atâta câtă-ncape
în ochii tăi cu ostenite pleoape
E drept, îți este zarea mai îngustă,
dar ți-e și cerul mai aproape.
Da, ești bătrân... Și totuși cântă
gura fetiței care te sărută,
cum ai cântat și-ai sărutat o sută,
bătrânule poet.
E drept că sângele mai greu se înfierbântă,
dar se și răcorește mai încet.
Da, ești bătrân... Și totuși oare
nimica nu-ți mai poartă lira-n pântec?
Ți-a odrăslit și cel din urmă cântec?
Ți-a spus durerea până-n vârf și până-n fund?
E drept, ți-e mâna mai tremurătoare,
dar freamătă și struna mai rotund.
Da, ești bătrân... Și totuși, du-te
pe vechiul drum, la crâșma de-altădată.
Iubește, crede, cântă și te-mbată
la nesfârșit, de la-nceput.
E drept, iluziile se pierd mai iute,
dar ai și mai puține de pierdut.
poezie clasică de Marcel Breslașu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sânge, poezii despre mâini, poezii despre gură, poezii despre fete sau poezii despre durere
Aș vrea
Aș vrea să prind un tren
Care nu se vede
Pe tine te strâng la pieptul meu
Iar soarele să ne zâmbească.
E totul sterp în lumea asta
Pământul este plin cu flori
Iar noi mai stăm uitându-ne la soare.
Dincolo de nori
Din când în când
Mai adie vântul
Dar eu nu mai stau cu tine la o șuetă
Brăzdându-ți fața cu săruturi.
În suflet ți-am strâns iubirea,
Dar tu...
Ai coborât din cer, precum o mică stea
Iar eu... Am plâns... privindu-te.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre trenuri
A fost, n-a fost, unii zic c-a fost. Într-o colibă, la malul mării, trăia bătrânul Cadâr. Era un bătrân de treabă, dar veșnic amărât. Și cum să nu fie, dacă baba îi murise și nu-i lăsase urmași? Cadâr era tot mai gârbov și, pe seară, când se așeza cu picioarele încrucișate sub el, nu avea pe nimeni să-l ajute să se scoale, sprijinindu-l de subsuori. Greu îi venea lui Cadâr să se ridice de jos și trist își fuma luleaua, privind jocul valurilor.
citat clasic din povestirea Povestea fericirii de Vladimir Colin (1958)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre seară, citate despre picioare, citate despre jocuri, citate despre fumat sau citate despre ajutor
Cine dă, lui își dă...
Lângă un sătuc de munte, în hățișuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic își făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ și din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori și păsărele.
Făr de nici-o mângâiere, far de nici-un ajutor,
Rezemat în niște cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit așa, sărmanul, își ducea al vieții fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.
Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerșească demâncare,
Arătându-și trist durerea prin zicala lui de pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
Îl știa de mult tot satul și, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulțumea, zicând cu pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
Ani în șir trecu de-a rândul, mulți din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Și din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-ași mai schimba cojocul, cârja, tolba și sumanul.
Înaintea lui sătenii îi ieșeau cu darul lor,
Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.
După ce își lua darul, tuturor zicea cu pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,
Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,
Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerșetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.
Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, și la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
De acuma, știu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!
Cerșetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândește s-o mai ție.
Și-i repetă și stăpânei vorba lui, cu multă pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Și,-obosit, se odihnește pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihnește bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic și-un câine, venind de la vânătoare.
Obosit și mort de foame, și uitând că-i de neam mare,
Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:
Moșule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?
Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,
Și nu am gustat nimica, nici măcar un colț de pâine.
Știu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,
Îți mai pun ceva în tolbă, ba și cei ce-o fac în silă.
Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Și chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată și-o mănâncă; potolește-ți foamea-n pace;
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
După ce mâncară pâinea, mulțumindu-i, a plecat
Spre căsuța boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrățișează,
Dar deodată rău îi vine și la față se-ntristează.
Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă și frumoasă
Ce mi-a dat-o cerșetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!
Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-și vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Țipă, urlă de durere, conștiința nu-i dă pace,
Vrea să-l scoale iar la viață, dar nimic nu poate face.
În durere-și vede fapta cea mârșavă și debilă
Și își ia acum răsplata pentru gestul fără milă.
În urechi îi sună glasul moșului, trecând în pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Diaspora Pro Romania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte