Zâna iernii vine...
Curând, ziua e mai scurtă ca noaptea,
Natura e răvășită, se răcește încet,
Umbre, lumini și vântul schimbă din nou vremea,
Albastrul cerului și păsările dispar la pachet.
Anotimpul culorilor dispare-n tăcerea adâncă,
Clipele frumoase trec la trecut și aerul se răcește,
Iarna apare ca un uragan ce te-nspăimântă,
Acum zâna iernii vine cu mii de artificii și noaptea o trezește.
E cam pustiu în zori în iarna ce îngheață,
Furtuni și freamătul zăpezii din nou o să reînvie,
Mă-ncântă albul pur că mă trezește la viață
Și vraja iernii-ntensă mă duce ușor în poezie.
E cunoscută iarna c-o iubim ca pe-o dulce și fragilă fată,
Iubim și clipele de viscol ce-și schimbă iar veșmântul
Și naște-n vis povestea din țara-ndepărtată,
Iar gândul meu prinde din nou conturul cu farmecul și cântul.
poezie de Eugenia Calancea (29 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uragane
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Primăvara poem diamant
Anotimpul
în care
natura se trezește
din nou la viață
și totul înverzește, înmugurește, înflorește,
iar păsările călătoare vin
din nou acasă
vestind sosirea
Primăverii!
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre primăvară
- poezii despre verde
- poezii despre păsările călătoare
- poezii despre păsări
- poezii despre poezie
- poezii despre natură
- poezii despre muguri
- poezii despre flori
Sonet Toamnă caldă
O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul și zăpada vin îndată.
Soarele încălzește și azi câmpia
Razele lui toamna le cerșește
Grădina cu flori te copleșește
Și parcă aud din nou ciocârlia.
Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.
Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă și noaptea vine
Speram s-avem și iarna bună.
poezie de Eugenia Calancea (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre toamnă, poezii despre vinovăție, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre cerșetorie
Natura noastră
Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puțin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.
Picături fine ușor apar,
Dar ploaia nu vrea să vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
Că vine din nou ca o balerină.
Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Și seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul să fie un nou amar.
Ne simțim că nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul că natura se pierde nu ne dă pace.
poezie de Eugenia Calancea (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înot, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre ploaie, poezii despre pace sau poezii despre nori
Gândul ne poartă
E ziua unirii și iarna nu mai trece,
E frig afară și uneori mâinile nu le simt,
Zăpadă-i pufoasă și ai chef de ceva dulce,
Dar sper că tu vrei și asta presimt.
E un chin să urci pe munte undeva departe,
Dar te gândești și timpul parcă fuge,
Inima vrea să meargă macar o jumătate
Și ajung din nou la râul care curge.
Ziua e scurtă și imediat e noapte,
Venim de pe munte că viața o iubim,
Ajungem în casă și vorbim în șoapte,
Zăpadă-i în ghete și e ceva nostim.
Frigul de ianuarie a o crudă soartă,
Dar ce să facem vara e departe,
Noi vrem pe văi că gândul iar ne poartă
Și uneori zăpada ne desparte.
poezie de Eugenia Calancea (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vorbire, poezii despre unire, poezii despre râuri sau poezii despre mâini
Tablou arămiu
Toamnă rece și cumplită
Ai venit tu cam grăbită
În dar acum să ne-aduci
Struguri, gutui, prune, nuci.
De fructe-i plină gospodăria,
Bunicii au cules din nou via.
Și pasările noastre călătoare
Din țară-au început să zboare.
Afară vremea se răcește
Noaptea și mai mult crește,
Iar frunzele îngălbenite
Cad pe asfalt așa grăbite...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre struguri, poezii despre gutui, poezii despre galben, poezii despre frunze sau poezii despre creștere
Vis de anul nou...
Mii de stele căzătoare
Văd pe cer, se văd în zare,
Pentru inimi noi vrăjite
Cu case împodobite
Ca lumea să le privească
Și apoi să ne zâmbească,
Noaptea-n negură se pierd,
Pentru anul nou ce vine, eu cred.
Atunci milioane de cuvinte
Se vor rătăci în minte,
Cu urări dulci de iubire
Că mergem spre fericire.
Printre lacrimi se așterne,
Sper, iubiri din nou eterne,
Un an nou fară despărțiri,
Spre bune gânduri fără rătăciri.
Mii de vise nesfârșite,
Calde, frumoase sau triste.
Și aș vrea anul să fie
Dulce ca o poezie.
poezie de Eugenia Calancea (28 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre urări, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre inimă
Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citește-o din nou! Scrie-o din nou! Schițeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exercițiu, iar exercițiul este îmbunătățire, iar îmbunătățirea conduce doar la perfecțiune.
citat din Richelle E. Goodrich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perfecțiune
În noaptea asta
În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu ești frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aș vrea să ne iubim în tăcere,
Ca să nu mai văd focuri de arme!
Și să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruți
Și încet să-mi șoptești,
Iubite, hai spune-mi cât de mult mă iubești.
În brațele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Și să regret ziua care am dorit să devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aș vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.
poezie de Vladimir Potlog (19 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război
Iarna...
Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...
Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...
Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn că viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...
S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...
Satul se cufundă-n noapte și se sting lumini la geamuri
Iar pe uliță nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul șuieră năprasnic și cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre Soare, poezii despre țurțuri sau poezii despre întuneric
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre deșert
Caracterul nu se schimbă prin povață; apa, cât de încălzită, tot se răcește din nou.
în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfaturi, citate despre schimbare sau citate despre apă
Sunete în noapte
Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele să-ți arate cărarea.
Noapte, am de gând să intru cu sigiliul tău,
Că ziua grăbită vine din nou la rândul său.
Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea șuvițele-n furtună.
Vin îngerii și sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei mă lovește ca o armă.
Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită și fac un descântec.
Apare apoi cerul puțin alb înnorat
Și vine dimineața cu-n aer pur curat.
poezie de Eugenia Calancea (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre sunet, poezii despre stele sau poezii despre muzică
Privesc în splendoarea nopții
Privesc cerul și e liniște-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg.
Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez și ți le trimit.
Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-și leagănă crengile din păcate,
Florile-și închid petalele înmiresmate
Și vântul bate într-un dans de veselii.
În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea să geamă,
Plângând iubirea-n lung și-n lat.
Și noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o liniște-n sufletul nou de primăvară,
Ș-apoi vine albastru pur și ne-nfășoară,
Ș-ajung la casa veche cu ultimul pas.
poezie de Eugenia Calancea (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Iarna bate la fereastră,
Vrea să intre-n casa noastră,
De cei mici e așteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluțe mii și mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuțe pe cărări
Și bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile și le dezgheață
Și devin iar plini de viață.
Așa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.
poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre devenire, poezii despre bujori sau poezii despre bucurie
Caleașca către soare...
Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper să-nțelegi că vreau să-mi fie bine.
S-așterne din nou iarna pufoasă, drăguță,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruță,
Dar nu-i o căruță cu roți oarecare,
E o caleașcă ce duce către soare.
Putere de-aș avea să pot ajunge la ea,
Să mă prind cu putere și să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalță din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu ești un astru.
poezie de Eugenia Calancea (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre sau poezii despre albastru
Așteptarea-i grea
Vântul bate iar în geam
Și ploaia curge șiroaie,
Speranța mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.
Afară se vede, e rece iar
Și tu nu vii la mine,
Stau și privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.
Ești acum departe de mine,
Mă simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Și stau nerăbdătoare ca un foc.
Vine iar un cer fierbinte,
Aștept așa cum tu ai zis,
Să stau și să fiu cuminte,
Și tu vii cum ai promis.
poezie de Eugenia Calancea (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre foc
Nemulțumiri de-o iarnă
Nu iubesc iarna, de loc frigul că ne răcește între noi
Și nici zăpada n-o iubesc cu albul ei ce pur ne minte
Că mai curată ar fi, doar o apă multă, multă ca din ploi
Și râuri aburinde îngheață, mințindu-ne c-ar fi fierbinte.
Ne face și copii să fim, să ne jucăm pe niște scânduri
Să ne-aruncăm nebuni cu trup crezând că-i moale și e fermă
Iar din întinsurile cuminți se răscolește-n dune rânduri,
Sau avalanșe răsuflarea în puf ne e inerție eternă.
Atâtea vieți a luat degeaba cu oglinda morții ne îmbiind
Și din bucăți ne-a luat, din noi, arzându-ne cu caldu-i ger,
Cum zilele mi-a luat din viață scurtându-le și nopți mărind...
Și asasin mă face iarna; în rit să-mi fac tăiș din fier!
Și ce-i mai rău e că an sfârșește și-i trecere fără de întors,
M-aruncă pradă la microbi, la viruși, m-umplu de sechele.
Îmi face contul anual; "Câte am făcut? Cât am fost stors?"...
Și m-amăgește-odată-n plus cu artificii în loc de stele!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre nemulțumire
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre coșmaruri
Zâmbești din nou
O mână simt pe fruntea-mi înghețată că trece ușor
Și tâmplele-mi zvâcnesc încălzite de dor.
Dincolo de abis mă prăbușesc în umbrele fericite,
Iar lumea-ntunecată, stă acum ascunsă-n iubire.
Stând pe o stâncă, undeva la capat de drum,
Mi se pare că totul în jurul meu e alb acum.
Atâtea lumini în seară inundă străzile pline
Ca să găsesc curajul să pot zbura către tine.
Și stelele se pare că-s scânteietoare tăceri
Iar lacrimile sunt reci și amare forme de dureri.
Îmi dai drumul să te văd și-mi zâmbești din nou
Și sufletul meu o să tresară ca-n tablou...
poezie de Eugenia Calancea (19 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre seară sau poezii despre prăpăstii
Până ne vom întâlni din nou
de-aș putea,
aș condamna iarna
în contumacie la exil,
la domiciliu forțat în nordul extrem,
e prea mult pentru firea mea temperată,
ziua asta și-a fracturat un picior,
ziua de ieri și-a scrântit mințile,
iarna nesfârșită
îmbolnăvește societatea vrajbei noastre
de gripă galopantă,
de antiromantism
și tembelism cronic
iar iubirea asta rece
abia își târâie picioarele reumatice
spre tribunalul
de primăvară.
oricum cele mai importante clipe
ale iernii au fost
primul sărut
și scrisoarea de adio,
oamenii ornamentali sunt despărțiți
mereu
de o stradă prea lungă
și înzăpezită de concurență
ca să mai alerg
după tine,
povestea iernii e povestea vieții,
un glonț rătăcit,
se termină apoteotic
într-o sclipire cosmică de cometă,
între primul și ultimul trăsnet
al iubirii,
văd o pasăre de lumină neagră,
așa că stingeți luminile
până ne vom întâlni din nou,
vă rog,
vreau să ajung acasă
pe întuneric.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?