Sonet Toamnă caldă
O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă să vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul și zăpada vin îndată.
Soarele încălzește și azi câmpia
Razele lui toamna le cerșește
Grădina cu flori te copleșește
Și parcă aud din nou ciocârlia.
Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.
Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă și noaptea vine
Speram s-avem și iarna bună.
poezie de Eugenia Calancea (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre natură
- poezii despre iarnă
- poezii despre flori
- poezii despre cerșetorie
Citate similare
Aș vrea...
Aș vrea să pătrund
din nou în tainele primăverii,
aș vrea să iau soarele de mână
să-l mângâi ca să dea mai multă căldură
și apoi să ne jucăm cu razele lui
pe iarba verde din grădină
culegând flori multicolore.
Aș vrea să alergăm prin văi
și se ne bălăcim în râurile limpezi,
să curățăm murdăria din sufletele noastre
care s-a acumulat în noi de atâta vreme.
Aș vrea să ne jucăm noaptea
cu luna și stelele plimbându-ne ușor,
alături de îngeri, la lumina licuricilor,
printre stelele din carul mare în calea lactee.
Aș vrea să știu ce e fericirea
alunecând pe pământ în iarba verde,
scăldându-mă în roua dimineții
și dansând cu un buchet de flori în brațe.
Aș vrea s-avem aripi imaginare,
să putem zbura odată cu păsările în înaltul cerului
și s-ascultăm cântecele lor prin livezi.
Aș vrea să fim tot timpul cu zâmbetul pe buze
să uităm de griji, să fim ca o primăvară
plină de muguri și flori parfumate
și să aruncăm steagurile singurătății,
să fim învăluiți de îmbrățișarile noastre.
poezie de Eugenia Calancea (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre văi
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
Renaște natura
Vin brize calde purtate de vânt
Și apa intră în pământ,
Mă păcălești tu primăvară
Că sunt muguri din nou afară.
Ciripesc păsări în grădină
Stau și ascult în surdină,
Florile sunt în reînviere
Și vor ieși în premiere.
Inima mea vrea primăvară,
Dar trebuie să fie și flori afară,
Razele soarelui vin prin geam
Și trec ușor printr-un ram.
Iese la iveală un suflet înghețat,
E un ghiocel ce a renunțat
Și cred că încă îi este frică
Pentru că are încă inima mică.
Mă rog de tine primăvară
Să fie frumos afară,
Să renaști din nou natura,
Să vină din nou aventura.
poezie de Eugenia Calancea (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre păcăleli sau poezii despre muguri
Gândul ne poartă
E ziua unirii și iarna nu mai trece,
E frig afară și uneori mâinile nu le simt,
Zăpadă-i pufoasă și ai chef de ceva dulce,
Dar sper că tu vrei și asta presimt.
E un chin să urci pe munte undeva departe,
Dar te gândești și timpul parcă fuge,
Inima vrea să meargă macar o jumătate
Și ajung din nou la râul care curge.
Ziua e scurtă și imediat e noapte,
Venim de pe munte că viața o iubim,
Ajungem în casă și vorbim în șoapte,
Zăpadă-i în ghete și e ceva nostim.
Frigul de ianuarie a o crudă soartă,
Dar ce să facem vara e departe,
Noi vrem pe văi că gândul iar ne poartă
Și uneori zăpada ne desparte.
poezie de Eugenia Calancea (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre unire, poezii despre râuri, poezii despre mâini sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zâna iernii vine...
Curând, ziua e mai scurtă ca noaptea,
Natura e răvășită, se răcește încet,
Umbre, lumini și vântul schimbă din nou vremea,
Albastrul cerului și păsările dispar la pachet.
Anotimpul culorilor dispare-n tăcerea adâncă,
Clipele frumoase trec la trecut și aerul se răcește,
Iarna apare ca un uragan ce te-nspăimântă,
Acum zâna iernii vine cu mii de artificii și noaptea o trezește.
E cam pustiu în zori în iarna ce îngheață,
Furtuni și freamătul zăpezii din nou o să reînvie,
Mă-ncântă albul pur că mă trezește la viață
Și vraja iernii-ntensă mă duce ușor în poezie.
E cunoscută iarna c-o iubim ca pe-o dulce și fragilă fată,
Iubim și clipele de viscol ce-și schimbă iar veșmântul
Și naște-n vis povestea din țara-ndepărtată,
Iar gândul meu prinde din nou conturul cu farmecul și cântul.
poezie de Eugenia Calancea (29 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre uragane, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Sonet modern
Se-ntinde fără de hotar câmpia
În visul liniștii de-amiaz furată...
Doar, ca o liră-n aer spânzurată,
Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia.
Dar ce nor alb departe-n drum s-arată?
Tot vine, crește, parcă vijelia
I-ar da avânt și i-ar spori tăria
Cum trece vâjâind ca o săgeată!
Săltând în fuga roților pripite,
Ca și un monstru cu-aripi înmiite,
Căruța Modei piere la răspânte...
A izbutit doar câteva clipite
Măreața pace-a firii s-o-nspăimânte...
Sus, ciocârlia n-a-ncetat să cânte.
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, citate de Șt.O. Iosif despre muzică, citate de Șt.O. Iosif despre visare, poezii despre modă, poezii despre graniță, poezii despre creștere, poezii despre alb sau poezii despre aer
Oameni necăjiți
E dimineață iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Și fiecare strop mă doare.
În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiți,
Și au pe față doar necaz
Sunt supărați și obosiți.
Viața toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiți că mori?
Viața-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ți familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.
poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre ploaie, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre fericire, poezii despre familie sau poezii despre dimineață
Între flori...
Ce frumos e când natura îmi dă viață
și mă aduce într-o mare de visare,
cu flori multicolore apoi mă răsfață,
ca să-mi lumineze ziua un nou răsărit de soare.
În fiecare zi viața frumos mi-aduce,
natura aproape ce o prețuiește
și florile înclinându-se la răscruce,
unde copacul din umbră mă privește.
Nu întotdeauna am această șansă,
să am florile cu culorile în palma mea,
dar înțeleg și scurtez să nu fie distanță,
prin grădina deasă cu flori mă plimb așa.
poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre plimbare, poezii despre frumusețe sau poezii despre culori
Sub gene văd flori
Unde ești înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mișcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioși mă doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Și vii tiptil cu flori, dar eu îți simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ș-apoi mă uit în depărtare și văd verde împrejur.
poezie de Eugenia Calancea (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre mișcare
Natura noastră
Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puțin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.
Picături fine ușor apar,
Dar ploaia nu vrea să vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
Că vine din nou ca o balerină.
Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Și seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul să fie un nou amar.
Ne simțim că nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul că natura se pierde nu ne dă pace.
poezie de Eugenia Calancea (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre pace sau poezii despre nori
Nu vreau durere azi
Azi, nici o durere nu vreau și nu va fi,
Noaptea a trecut și-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin și las durerea toată,
Undeva în drum și nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aș vrea ca în lumină să fie al meu chip
Și zâmbetul să-mi spună că și eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi și azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere și mult vânt
Și lacrima mea să plece cu mult avant.
poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre gânduri
Nostalgii de toamnă
Mergând desculț-acum prin iarbă
Aș vrea ca soarele să fiarbă,
E cam târziu, dar timpul mai încearcă,
Să ne mai cuprindă cu căldură oleacă.
Vezi frunzele ce cad din mesteceni
Și-ți amintești de "Ce te legeni",
Stai și asculți un cântecel sublim
Și corzile sufletului răscolim.
Dansezi apoi peste struguri de soi,
Atunci când petrecerea e-n toi,
Ești curcubeu și soarele e la asfințit,
Ai vrea să fie vară la nesfârșit.
Nu vreau să pleci vară de lângă mine,
Aura ta caldă să fie și azi și mâine,
Să mă-nconjori cu căldura ta,
Cu copacii, florile și mireasma ta.
Mai vreau să stau ca scoica la soare,
Să simt apa mării la picioare,
Dar vine din nou toamna rodiroare,
Ce pentru noi e ca o sărbătoare.
poezie de Eugenia Calancea (24 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre viitor, poezii despre sărbători, poezii despre struguri sau poezii despre picioare
Natura căzută
Soarele geme-n aerul senin și cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
și prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simți căldură-n inima plină de viață.
Frunzele cad, zilele scad și ele,
iar zeița toamnei își pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puține decât ale nopții
și vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă își pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viața fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
și dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeița imaculată a zăpezii.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre recoltă
O nostalgie din vis
Simt un surâs pe fața mea,
când mă gândesc să te privesc,
pălăria mea pe cap coboară
în amfiteatrul luminilor,
acum fără un scop educațional,
ci pentru a mă reîntoarce-n timp.
Am în privire un minut de feerie
și un gram de atracție sentimentală,
încă de când eram în inima celulei de atom,
când eram în lumea zero și parcă te aud din nou,
știind că acum ești departe de mine.
Totul-i un vis ce aleargă în trecut,
dar prezentul e plin de iubire cu un plus de plutire,
cu freamăt în noaptea albă după risipa de apus,
iar dimineața pașii noștri redescoperă răsăritul.
poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute sau poezii despre metrologie
Culoarea toamnei...
Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele și ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine și noi evadăm prin ploi.
Ar fi bine să evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
Să pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.
Pădurea cu mii de culori să-mi arate
Că ești singur și a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Și poți iubi din nou doi ochi căprui.
Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Și pe jos ne ascundem într-o frunză.
poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre păduri, poezii despre pictură, poezii despre ochi căprui sau poezii despre nuditate
Îmi place natura toamnei
Poezia ei plină de culori,
aromele ei picante,
adierea ei caldă și liniștitoare
aduc mângâiere sufletului nostru.
Ar trebui să ne confruntăm
cu toamna vieții noastre
ca și copacii,
care pierd frunze,
rezistă frigului,
dar înăuntru rămân în viață.
Pentru că datorită lor trăim,
iar ei se vor întoarce la viață...
poezie de Eugenia Calancea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre copaci
În frunzele toamnei
Era cald și stăteai întinsă-n plapuma de frunze,
te rostogoleai și aruncai ușor cu ele,
mă chemai să te îmbrățișez cu căldură,
dar vântul se pornise cam puternic
și aduna frunzele-n grămezi ciudate,
de parcă făcea canapele moi,
în care ne aruncam cu plăcerea copilărească,
iar privirea ta era profundă și veselă,
plină de dragostea noastră caldă
și uneori îți urmăream zâmbetul și bucuria din ochi,
aveai energie și visai cu ochii deschiși,
sperai ca ziua să nu se termine
și să dureze așa o veșnicie.
poezie de Eugenia Calancea (22 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre energie, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Știu că e greu...
Prea repede te-ai stins ca o lumânare,
Pe mine acum sufletul mă doare,
Așa cum zilele au trecut cu soare,
În această zi durerea apare.
Uneori simt că nu mai am putere,
Când simt din nou acea durere,
Oare mă mai ridic vreodată
În viață să fiu veselă, o dată.
Când plâng inima mea slăbește,
Mă uit în sus și domnul mă-ntărește.
Pe toți să ne ajute Dumnezeu,
S-avem sănătate și să trecem de greu.
poezie de Eugenia Calancea (8 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre religie sau poezii despre plâns
În furtuna toamnei
Furtuna vine când e liniște
și alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
și râsetele semințelor zboară
spre inimi ușoare cu suspine-n suflet
și vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
așteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzește cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
și zboară fără oprire spre apus,
iar toamna își desface poala cu o moștenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu știi să le uiți
pentru a redescoperi fericirea ei.
poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs
Îmi aștern gândul
Uite cum s-așterne praful
pe toate lucrurile din casă,
dar eu vreau să-mi aștern gândul
pe o foaie aruncată pe masă.
Vreau s-aștern tot dorul din mine
ce de mult el nu mă lasă,
în suflet multe suferinți mă ține
ce-mi fac ziua nebuloasă.
Afară pășind din nou prin rouă
simt ierburile reci și fine
și-n inimă-ncepe să plouă
că frigul eu îl simt în vine.
Se simte-o lacrimă pe geană,
iar gândul la tine rămâne
și zboară ca un fulg de pană
ca s-ajungă din nou la tine.
poezie de Eugenia Calancea (24 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre dor
Vreau dragoste și armonie să strâng
Anii trec greu după o despărțire
Și toate îți vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se știe când am să mor.
Tu ești acum în viața mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.
Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Și te rog nu mă-ntreba
Cum aș putea asta schimba.
Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viața să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viața noastră e multă filozofie.
Te rog să gândești și tu ca mine,
Că vreau bucurie știi prea bine
Și știi că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste și armonie să strâng.
poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare