Orbul vede în întuneric liniştea sufletului celui de lângă el.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul vede în întuneric lumina sufletului celui de lângă el.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căuta poleiala cuvintelor. Nu ştii ce se ascunde sub ea. Faptele sunt oglinda sufletului celui de lângă tine.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să suferi pierderea celui de lângă tine, decât să suferi din cauza lui...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu banul spală rănile sufletului, ci tot un suflet rănit, căci lacrima este cuvântul sufletului.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori uriaşi, de o măreţie divină, alungau liniştea obositoare a acelei dupăamiezi. Îndepărtat, dincolo de liniştea ochiului, simţeam ploaia bătând ca o aripă în pleoapele timpului.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alarmă la... stomatolog

Mi-am vizitat stomatologul –
Voiam alarmă la dantură.
O viaţă-am suferit ca orbul
Şi-acum îmi ţin seifu-n... gură.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este mereu drumul fiecăruia spre întuneric.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă o pasăre
pe o ramură frântă -
pe liniştea lacului.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebede pe lac –
e în liniştea serii
concert brotăcesc

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu banul spală rănile sufletului, ci tot un suflet rănit.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din adâncul sufletului netezeşte calea spre necunoscut.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare şi boală

Mi-am vindecat sufletul de întuneric
Dar nu-i mai vorbesc sufletului ca în copliărie.
Speranţele sunt ca fluturii de hârtie...
Dacă nu înlăturăm cauza durerii sufleteşti,
Nu ne putem vindeca gândul.
Suntem propriul psiholog, trecând cu umbrele mâinilor noastre
peste pielea încinsă a destinului.
Vindecarea musteşte-n noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o bancă ruptă –
îndrăgostiţi lângă ea
Luna-i priveşte

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea aceasta mă obosea. Am închis din nou ochii. Uneori oboseşte şi liniştea... Este ca şi singurătatea. Creează în minte imagini şi personaje ale trecutului, de fapt le prelucrează, le recrează, întunecându-ti memoria. Un drum de fum pe care mergi fără sens.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea părea mai singură noaptea. Felii de întuneric se înmuiau în lapte de stele, urmându-şi calea spre răsărit.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portarul

De pe bancă el ascede,
Ca un pui pentru grătar,
La un cont frumos... se vede,
Doar în rolul de... portar.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum altfel putem ajunge sus, decât încălţând opincă făcută din pielea celui ce ne stă la picioare?!

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulcanul

Se vede în zare, ca o lampă de foc
Un vulcan, gravând
Pe lava abia răcită urmele
Sufletelor rătăcite, plângând, suspinând...
Se spulberă cenuşa lor în fiecare atom
Pierzându-se liniştea
În vuiet de valuri încinse, până dispare...
Apoi tăcere... tăcere...
Până ce ploaia, spală-ne cu lacrimile ei,
În zeci de anotimpuri, umbrele urmelor rămase vii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aud...

Se-aud în noapte
Vocile duhurilor ce au poposit
În camera de alături.
Centrul pineal şi-a întins receptorii.
Un întuneric zguduitor
Ca un cutremur ivit
Din măruntaiele Căii Lactee.
În rest tăcere şi teamă.
Nimic nu se mişcă în afara noastră.
Uşa întredeschisă aşteaptă să iesă
Umbra lipsită de chip şi de nume.
Ce este dincolo de noi?!
Tic... tac...
Şi liniştea care vorbeşte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duduia şi prozodia

E un teren alunecos în fond,
Şi-n decolteul ei se vede... tot.
Iar el, infatuatul, vrea să ştie
Dacă duduia-i doar... o prozodie.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!