Recviem
(pentru Stela Popescu și Tamara Buciuceanu)
fumez o țigară, mâhnită, pe fotoliu
gânduri încălzesc în aburi de cafea
zorii comediei au intrat în doliu
pe scena României a mai murit o stea.
se duc pe rând artiștii, lumea-i tristă
și cerul plânge trei zile la rând
teatrul își destramă masca pesimistă
viorile suspină pe strune lăcrimând.
mă plimb prin pădurea de stele regală
fructul dulce al luminii îl culeg
la miezul nopții în straie de gală
printre vise de artiști mă reculeg.
îngerul meu binevoitor și tandru
mă mângâie cu petale de leandru.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prin pădurea de stele
mă plimb prin pădurea de stele regală
mângâi cu șoapte arborii de cristal
beau rouă dulce scursă cu migală
amețită de aerul cu miros de santal.
nu vreau tristețea să mă tragă înapoi
să mă îndepărteze de al zilei miraj
vreau să mai conjug iubirea la doi
cât nu-i prea târziu și mai am curaj.
aprind o candelă în liniște mă rog
vremea împăcărilor nu e târzie
chiar dacă timpul pare demagog
totuși îmi leagă sufletul de poezie.
nicicând n-am gândit viața în zeflemea
luptând chiar pentru nemurirea mea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru o stea
(in memoriam Stelei Popescu)
teatrul românesc este astăzi în doliu
s-a stins fulgerător o stea mirobolantă
umorul s-a acoperit cu negru lințoliu
se-nchide un capitol de viață culminantă.
s-a ridicat la ceruri un destin fascinant
sfinții să aplaude un talent fabulos
va străluci-ntre stele în punct fulminant
să cunoască nemurirea aproape de Cristos.
drum bun tu stea iubită de toți adorată
lași lumea în lacrimi și scena cernită
a rămas amprenta vie de glie memorată
a rămas o operă cu aur poleită.
am învățat că moartea e blândă câteodată
că ridică în lumină o credință împlinită.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diadema inimii
iubirea dăinuie între cer și pământ
poartă pe tâmple o cunună regală
între unu și doi e magic jurământ
crini o îmbracă în straie de gală.
în clepsidre se scurg săruturi suave
cuvinte s-mpletesc cu lumina stelară
în iubire nu sunt granițe și enclave
circulă pretutindeni cu ritmuri de chitară.
iubirea este panaceu universal
vindecă inima de palpitații grave
dizolvă amarul din aer provensal
este minunea timpului ce stinge lave.
dulce povară și totuși ce grea
sensibilizează cerul cu sangvină stea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Carpații plâng câteodată
(lui Mihai Constantinescu)
chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.
un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.
s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.
moartea face victime printre artiști
lăcrimează Carpații și brazii lor triști.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pădurea în gând
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea
eu știu că viața nu-i o sindrofie
suspină cerul cu plângere de stea.
mă bântuie moartea ca o stafie
cu toporul în mână lasă urme prin nea
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
vreau veselie în pădure să fie
să danseze urșii printre mure manea
să nu-i ucidă lumea plină de trufie
nici paradisul verde din conștiința mea.
imortalizez pădurea în fotografie
nici o secure n-o să pătrundă-n ea.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tamara Buciuceanu Botez, o doamnă cât o lume, un perpetuum mobile al comediei!
Ștefan Paraschiv în articolul "Actorii sau sfinții publicului" (4 septembrie 2011)
Adăugat de Mareșalul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kundalin
păcatul primordial îl port în chintesență
am mușcat și eu din fructul oprit
șarpele înșelător face-n mine prezență
cu plăcerile vieții mereu m-a ispitit.
soarbe miresmele pure ale sângelui meu
s-a încolăcit pe suflet strânge cu putere
senzația halucinantă am simțit-o mereu
că întruchipează gânduri, vise, mistere.
este Kundalini doarme pe inima mea
se hrănește cu iubire cu lumina intrinsecă
în grădina crinilor rouă dulce bea
prin pădurea de gânduri își face potecă.
tot universul meu să-l controleze vrea
armonia din altarul rugăciunilor disecă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între noapte și zi
Pe un colț de noapte-albastră,
Ferecată-n lumea-i lină,
Șade-n cer, deasupra noastră,
Nemișcată, Luna plină.
Poartă straie de lumină
Iar privirea ei măiastră,
Strălucind diamantină,
Îmi pătrunde prin fereastră.
Din felia mea de lume,
Înspre alte zări celeste,
Printre stropi de-argint și brume,
Mă strecor ca-ntr-o poveste.
Un ecou prelung aleargă...
Glas de corn în miezul nopții,
Colindând pădurea largă,
Ca un cerb în voia sorții.
Printre nori, c-o tremurare,
Suie-n taină visu-mi dulce...
Sub a zorilor răcoare,
Pe când Luna-ncet dispare,
Bolta-și poartă-n Carul Mare,
Blând, Luceferii să-i culce.
poezie de Violeta Andrei Stoicescu (septembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonata Lunii
Luna veghetoare pleoapele-și ridică
lumina solară îi încălzește chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopții visează și Timpul.
un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
așează peste mine mătăsoase dantele.
străbate cerul printre vise mărețe
șterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de noblețe
destramă abisuri a nopții plângeri.
cerne peste mine înțelepte povețe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoara din suflet
în zbor de pasăre măiastră mă înnod
doar ea mă poate purta printre stele
în oceanul luminii să arunc un năvod
să capturez liniști pentru zile rele.
drumul comorilor presărat cu capcane
e străbătut de îngeri și sfinți
ei destramă bezne abisale șicane
și armonizează liniștea din minți.
din vise mărețe mi-am făcut comoară
să mă simt bogată ca un zeu
iubiri neprețuite sublim mă înconjoară
sufletul este organizat ca un muzeu.
mi-am îngropat karma sub piatră de moară
să-mi continui viața mergând spre Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lan de caprifoi
cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindește-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.
romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a așezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.
melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenușie tare-aș vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină și plânge.
gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viață în slovă se distinge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gravură pe inimă
marea unică iubire e gravată pe inimă
să nu se risipească în valurile vieții
proaspătă mângâiere caldă și intimă
răsare însoțită de zorii dimineții.
emoțiile curg că izvorul turcoaz
murmurul șoptit e dulce încântare
iubirea mea mă ține departe de necaz
și fiecare zi e sfântă sărbătoare.
liniștea albastră curge prin gleznă
n-aș fi putut fi fericită mai mult
în brațele iubirii nu am teamă de beznă
pe petale de stele tumultuos exult.
iubirea mea rezistă marilor încercări
cu vise care zboară printre întunecări.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri lucide
gândul meu zboară și prinde viteză
trece ca o rachetă prin univers
strânge lumină- subiect de sinteză
conversând cu timpul la faptul divers.
gânduri curtează stele lucinde, boeme
timpul să nu treacă iar ca un hoinar
să se stabilească simboluri și embleme
în cuvântul dulce tandru și plenar.
gânduri se-nmulțesc câtă frunză și iarbă
dezvoltă conștiința în formă absolută
soarta să nu orbecăie ca vremea oarbă
prin lumea în schimbare revolută.
savorile gândirii în clocote să fiarbă
hrană pentru suflet eternă, disolută.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafeluța descântată
Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cușcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.
Aburi ies, se-nalță-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Și florile pe ponoare.
Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeață pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.
Te oprești să bei cafea
Din ceașca, inima mea,
Care-i dulce și ar vrea
Să fii zaț de stea în ea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment narativ
mă împrăștii în lume ca fumul de țigară
poezia înflorește sub cerul constructiv
cascada de gânduri e-o altă Niagară
fiecare val e torent cu un sens emotiv.
prin coșmarele nopții sunt o fugară
mă agăț de lumină cu valoros motiv
mă împrăștii în lume ca fumul de țigară
poezia înflorește sub cerul constructiv.
raiul îl ctitoresc ca o umilă slugară
în sufletul meu cu freamăt creativ
uneori sunt port alteori sunt gară
îngeri se opresc în mine- moment narativ.
mă împrăștii în lume ca fumul de țigară
poezia înflorește sun cerul constructiv.
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec în si bemol
floare de-argint și de petale
cuibul tău e sus pe creste
visul lin coboară-n vale
la izvorul de poveste.
floare de colț minunea mea
freamătul tău atinge misterul
roua dulce curge ca o cișmea
aromă sub bolți parfumând eterul.
plămădesc un cantec în si bemol
inimă să nu mai fii posomorâtă
te energizez cu frecții de carmol
pe-o stea tristețea fie zăvorâtă.
visul de argint ca o pasăre rară
plutește fericit pe strune de chitară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe pajiștea nopții
pe pajiștea nopții vise păstoresc
când visez frumos mă simt fericită
pietre de temelie la destin clădesc
stele mă răsfață cu lumina iubită.
iarba de poveste acoperă păcate
noroiul aspru și mâzga din gânduri
cerneluri colorate sunt amestecate
poezia nopții să curgă rânduri rânduri.
nu mă bandonez elanului de viață
fermecate pasiuni mă țin activă
lumini îngerești mă mângâie pe față
ca apă de izvor proaspătă curativă.
străbate-mă Doamne cu sfânta povață
să nu risipesc în beznă sursa creativă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beție cu miresme
trandafirii umplu pahare cu nectar
strâng roua nopții în petalele fine
aduc fericiri și iubirea în dar
în parfumul lor mă gândesc la tine.
florile speranței freamătă în zori
îmi povestesc despre o lume calmă
visele născute printre suave flori
zboară spre stele lansate din palmă.
să fie cântece și trandafiri în lume
boboci de lumină înfloresc în gând
am primit în dar o dragoste anume
vă salută pe toți rând pe rând.
din cupa unui trandafir beau rouă
mă îmbăt cu miresme nutrind viață nouă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabetul
Alfabetul e-un spectacol
cu costume noi, de gală,
poți să-l vezi, nu-i vreun un obstacol,
chiar din banca de la școală.
Literele stau la rând,
sunt frumos aliniate,
fiecare ocupând
un rol între celelate.
A e prima care trece
pe scenă, cu mare fală,
pentru voi ea va începe
Alfabetul cu-ndrazneală.
Ă vine cu pălărie,
urmând  cam supărat,
B și-un C de la "cutie",
drept pe scenă au intrat.
Apoi rând pe rând vin toate,
câte una se perindă,
N de la cuvântul "noapte",
apoi O de la ''oglindă".
Z e cea care încheie
șirul lung de mici vedete -
literele sunt o cheie
pentru scrisul pe-ndelete.
Iar când scena s-a golit,
rolul nu și-au terminat:
ne-apucăm toți de citit
Alfabetul de îndat'!
poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valțul rozelor
Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.
Întâi pătrunse printre foi,
Și le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Și suspină cum se suspină...
Și suspină cum se suspină...
Albeața lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simțiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în brațele minciunii,
Și rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le șoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ș-un valț nebun se învârtea,
Un valț din ce în ce mai tare,
Un valț din ce în ce mai tare.
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!