Ispită sacră

Fără stare
şi fără preget
m-am poziţionat
la răsărit
ca să văd splendoarea
dimineţii de apoi
caut neîncetat
în stare de extremă urgenţă
un loc plin de lumină
plus inspiraţie elocventă
şi iarăşi caut febril
un loc undeva
la răsărit de eden
de unde s-ar putea
accesa raiul îngeresc.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existenţă

Există atâta energie
În lumea înconjurătoare
Şi nu suntem în stare
Să o captăm
Există atâta inspiraţie
În natură
Şi noi nu o putem accesa
Există atâta
Lumină în univers
Şi noi bâjbâim
Pe întuneric
Faptul că şi alţii fac aşa
Nu e o consolare
Mici măcar o scuză.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără de preget, chiar de ştim priveliştea iubirii

Fără de preget, chiar de ştim priveliştea iubirii,
Şi ţintirimul cel mărunt cu nume care plâng,
Şi groaznicul abis a-toate mut în care alţii
Sfârşesc: fără de preget mergem amândoi
Afară spre copaci bătrâni; fără de preget
Întârziem, loc printre fiori aflând, în faţa cerului.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umorul e o stare de spirit fără stare, dar cu sare.

aforism de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mergi prea mult spre răsărit, s-ar putea să ajungi la apus.

aforism de David Boia (23 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Şi te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?

Poate te-ai ascuns în nori
Că sunt albi şi maiestuoşi,
Şi plutesc nepăsători...
Poate te-ai ascuns în nori.

Poate te-ai ascuns în munţi
Prin prăpăstii de coşmar
Frigul aspru să-l înfrunţi...
Poate te-ai ascuns în munţi.

Poate te-ai ascuns în mări
Printre alge şi corali
Undeva în alte zări...
Poate te-ai ascuns în mări.

Oare unde ai plecat
De nu pot să te găsesc
Şi te caut neîncetat...
Oare unde ai plecat?

poezie de Octavian Cocoş (1 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic
Spre Eden.

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea are frumuseţea ei

îmi place să stau în patul ce miroase a noi
unde îmi alin tristeţea în zile fără rost
când primăvara nu înseamnă nimic,
când plimbarea în grădina fără capăt nu-şi mai are menirea
flori de cireş parfumate îmi distrag privirea goală,
în loc să schiţez un zâmbet ochii-mi lovesc pământul
iarba verde ţipă la mine şi vrea să alunge griul,
apoi vorbesc cu cerul,
caut soarele ce pare ascuns de o veşnicie,
ciripitul păsărilor, o compoziţie chinuitoare mă osteneşte acum
dar tristeţea are frumuseţea ei
eu o perecep subtil, în tăcere
şi caut acolo unde nu mai este nimic, o vindecare...

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să Te caut...

Unde să Te caut Domnul meu,
Fruntea mea s-a aplecat să moară,
Şi-un ascuns de vreme curcubeu
Cu durere trupul mi-l măsoară.
Unde să Te caut, mire sfânt-
Luna-mi stă pe deget şi mă strânge-
Stelele mi-s toate la pământ,
Ochiul mi s-a-mpovărat de sânge.

Unde să Te caut, Tată bun?-
Ceru-mi stă pe umeri şi-o să cadă,
Rătăcind de gânduri un nebun
M-a încins la mijloc cu zăpadă.

Unde să Te caut, Tată drag,
M-a-nghiţit durerea jumătate,
Uşa mi-e deschisa fără prag
Şi la uşă nimenea nu-mi bate.

Unde să Te caut? Unde eşti-
Prabuşită plâng cu disperare-
Nu mai am lumină la fereşti
Plânsul meu s-a înnecat în mare.

Şi-a rămas doar scâncetul şi eu-
Bol de apă limpede şi tină-
Unde eşti, răspunde-mi, Domnul meu,
Vino-n viaţa mea şi mă alină...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e totul să ai o floare

Urmând dar firul vieţii
Eu caut nu ştiu ce...
Ştiu bine că există,
Dar parcă tot nu e.
Livada îmi închină
Mereu parfumul ei
Şi-o creangă îmi anină
În păr, doi mugurei.
Splendoarea nu mă lasă
Eu caut şi găsesc
În mugurii aninaţi
Un zâmbet îngeresc
.........................

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Şi ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăţ inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Şi ca viaţa, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar, unde-i lumina divină?
La câţi ani, lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă şi are vise.

Şi, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât, Sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor,
În lume şi-n toate.

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăţ inima,
Ca noaptea instelată
În viaţa mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar unde-i lumina divină?
La câţi ani lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există şi are vise.

Şi, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor
În lume şi în toate.

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repertoriu

Un cântec îngeresc
Peste planeta albastră
Va răsuna divin
Asta fără doar şi poate
Ca un ecou repetitiv
În hiperspaţiu
Ca un poem exhaustiv
La lumina unui nou
Răsărit perpetuu
Efectiv sacru
Elocvent cucernic
Până la stadiul de sublim
Făurind reverii
Potenţial benefice
Pentru noi pământenii.

poezie de David Boia (7 decembrie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magii de la răsărit

M-am întors...
Zilele treceau greu departe de casă.
Mi-a fost dor de grădina cu meri,
De Ampoiul îngheţat
Şi chiar de trenul ce urca spre Zlatna.

Uliţa satului este pustie...
Ici colo o lumină licăreşte la geam
Calc pe amintiri,
Mă aplec, le iau in braţe
Şi-mi încălzesc cu ele inima.

Păpuşa doarme într-un colţ.
Săniuţa mă strigă din pod.
Zăpada albă încoronează munţii
Şi acoperă liniştea din vale
Timpul s-a oprit în loc întrebător.

- Te cunosc de undeva?
- Da, mă cunoşti, m-am schimbat, adevărat,
Dar tu eşti gravat pe retina ochilor mei
Cu zâmbet de copil, cu omul de zăpadă
Şi cu "Magii de la răsărit"

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua
pasăre foşnitoare
mângâidu-te
iarăşi timid
la răsărit de Eden

gogyohka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatonări

Dintr-o stare prezumtivă
Am adunat aspiraţii cu biciul
Dar au murmurat în serie
Şi au vociferat în şiruri
Apoi au rămas în formă incertă
Numai cu duhul clemenţei
Voi mai accesa desăvârşiri
Şi voi invoca providenţa
Sau mai bine cu vorba bună
Mai ales prin fante de lumină
Simbolurile acum joacă feste
Permanent în sensuri multiple
Dacă aş putea să le stabilizez
În prezent ar deveni o invenţie
O inovaţie tocmai de elogiat
Tatonând continuu pe contur
Se deviază de pe axa tăcerilor
Şi se intră în domeniul acţiuni
Reuşitele ar putea fi dispuse
Printre semne ortografice
Survin din situaţii propice
Sau pot să deţină ghilimele.

poezie de David Boia (9 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum mobile

În stare de veghe
Îmi caut un alter ego,
Să-i intuiesc menirea,
Să-l împletesc cu binele
Să-l dăruiesc cu iubire,
Cu iubire divină mai presus
Să-i dedic acele versuri
Cu metafore şi idile
Voi căuta, accelerat
Să-mi caut eul propriu
În orice situaţie
Din orice poziţie
Ca să-l fac desăvârşit.
În har şi adevăr.

poezie de David Boia (25 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erudit

Când ceva s-a isprăvit
Dincolo de asfinţit
Nu te lăsa biruit
Apucă-te de clădit
Nu te lăsa copleşit
Mai este un răsărit
Şi un loc blagoslovit
Mai e ceva de oferit
Implică-te negreşit
Participă implicit
Undeva la infinit
Vei deveni erudit.

poezie de David Boia (2 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

rai (vezi şi paradis)

Raiul nu este un loc, ci o stare de spirit.

definiţie clasică de John Burroughs
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea, ca un blestem

La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Aşa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.

Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit şi starea de necesitate.
Aveam şi noi, şi ei, stări şi necesităţi,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârşit,
am fost în stare de orice.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!