ploaia s-a oprit
chiar între Cer şi Pământ -
ar vrea să ningă

haiku de Ion Ene Meteleu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeţii...

RĂTĂCIND...

Sunt trist şi la fel de cenuşiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Şi vântul îmi suflă din faţa,
Ce greu se-naintează în viaţă!
Ce drumuri cu gropi şi hârtoape!
Sfârşitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată şi netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o ştiu...
Şi-s la fel ca un nor cenuşiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timiditatea nu e o ruşine, e o manifestare a bunului simţ.

Ion Ene Meteleu (2013)
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil dotat, şcolit, e ca pomul altoit.

Ion Ene Meteleu (2013)
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tremură frunza
şi de vânt şi de toamnă -
tristă-i peluza

haiku de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul şi gândul sunt sateliţii naturali ai dragostei.

aforism de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

inimi cernite
suflet hoinar şi zurliu -
natură moartă

haiku de Ion Ene Meteleu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumuseţe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară şi caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mişându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Tăcerile evadează din spasmele
Cuvintelor nerostite...
Un vulcan erupând
În toamna unui oraş fumegând.
Trenul uitării s-a oprit
Între cer şi pământ.
S-a spart cochilia gândului
De tristeţea mormântului.
Viaţa este o groapă comună
În care sunt aruncate de-a valma
Lacrimi şi sentimente.
Vântul spulberă gudronul şi cianura
Depusă pe cearşaful de opiu.
Suntem ultimul cadavru
Respirând noaptea.
Altarul tăcerii este pregătit...
Un pas spre plus infinit...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Ploaia, buruiană deasă,
vrea pământ de cer să ţeasă,
şi pe vechi şi-atâtea căi
ploaia şterge paşii tăi ...

Pe unde-am iubit odată
creşte buruiana beată,
părul tău se stinge-n ploi,
nu mai ştim nici noi de noi,

şi ca ploaie, şi ca vânt,
ne tot pierdem în pământ ...

poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Bălaie, cu pletele-n vânt,
S-a coborât pe pământ.
Pe cer vin cocori cenuşii...
Circhinii din vii, viorii,

Se-apleacă în rugi spre pământ...
În mustul dulceag din pământ
Se-ascunde poveste de toamnă,
De nuci, de gutui şi de mamă.

Trec răuri de prunci către şcoli
Şi cântă cu ploaia în zori...
Copacii-s de-acum ruginii
Iar eu... te aştept să revii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DAC-AŞ PUTEA...

De-aş putea, ţi-aş aduce,
Tot raiul pe pământ,
Să ne plimbăm de mână,
Tu înger, eu un sfânt,
Să ne-aşezăm la umbra
Dulcelui pom oprit,
Să admirăm EDENUL
De DOMNUL zămislit.
Iar eu să culeg mărul,
Din el să-ţi dau să guşti,
Să-mi dai apoi sărutul,
De buze să mă muşti
Şi cerul peste noi,
Cu ploi de flori să toarne
Şi-apoi să ne-nchinăm
La sfinţi şi la icoane,
Şi-n iia înflorată
Sânii să îţi tresalte
Iar părul lung, de aur
Să curgă râu pe spate
Să-ţi împleteşti în trei,
Cosiţele cu lauri.
Şi-n jur, zburde copiii,
Ca îngerii, o droaie,
Din nori de bucurie
Să se stârnească ploaie,
Şi după noi, potopul,
De flori şi fericire
Din care să bem stropul
Mirific de iubire!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa între cer şi pământ e o linie matematică infinit de subţire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi aceşti mici paşi este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică şi în morală.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te-ntorci...

Dacă te-ntorci,
Să nu uiţi s-aduci dragostea,
Şi vezi, să ai grijă de ea,
Să nu ţi-o fure cineva!
.
Dacă te-ntorci,
S-aduci cu tine dorul meu,
Ce ţi-l tot trimiteam mereu,
Când fără tine mi-era greu!
.
Dacă te-ntorci,
Să-mi aduci gândul înapoi,
Ce-a tot rătăcit printre noi
Să ne unească pe-amândoi!
.
Dacă te-ntorci,
Am să te-aştept c-un trandafir,
Să vii pe-o boare de zefir,
Parfumul tău vreau să-l inspir!
.
Dacă te-ntorci,
Nu te voi mai lăsa să pleci,
Chiar dac-ai vrea să mai încerci,
Vreau să rămâi a mea pe veci!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potop

Norii s-au spart
în miliarde de cioburi,
Cad pe Pământ,
nu pe alte globuri;
Fulgere albe,
în zigzaguri brăzdează
Drumul spre cer,
când şi când luminează.

Cioburi de gheaţă,
pe Pămant cad rotunde,
Ploaia e rece
şi-un fior mă pătrunde;
Ştiu că e ziuă,
dar afară e beznă
Şi simt cum mă arde
reuma din gleznă.

E mijlocul verii,
dar tremur ca varga,
Prin valuri aleargă
pompierii cu targa.
Vântul izbeşte
cu crengile-n geamuri
Eol şi-a scăpat
bidiviii din hamuri.

Strada-i un fluviu
şerpuind printre case,
Veneţia parcă
la noi se mutase;
Frunze şi flori,
navighează-n derivă,
Grâul din câmp,
a rămas de-o colivă.

Cu ce ţi-am greşit,
Dumnezeule Mare,
Deşi ne dai ploi,
n-avem de mâncare,
Şi casele iarăşi
ne cad în ruină,
Credinţa Ta, oare,
nu e tot creştină!?

Parcă-i începutul
sfârşitului lumii,
Măcar să n-apară
şi germenul ciumii,
Durerea şi teama-s
la culmea răbdării,
Şi-i tot mai aproape
pragul disperării...

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.

De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.

Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.

Ploaia răpăie pe casă.

poezie de Mitică Ion din Şah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să ningă

A trebuit să ningă şi a nins
În prima zi de iarnă.
Totul îmi pare un paradis,
Un loc unde îngerii la sfat se îndeamnă.

A trebuit să ningă şi a nins
Peste o ţară plină de durere,
Unde un foc năprasnic e aprins
De un om rău şi lacom de putere!

A trebuit să ningă şi a nins
Peste dealuri, văi şi coline.
Un covor alb s-a întins
Peste satele noastre bătrâne.

A trebuit să ningă şi a nins
Şi mă rog să nu se topească,
Căci e frumos totul ca în vis.
În ţara mea românească!

poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există iubiri ce se sting ca lampa rămasă fără ulei ori ca torenţii ce seacă atunci când ploaia s-a oprit. Dar dragostea adevarată este asemeni puternicului izvor care ţâşneşte din pământ; curge mereu, nesfârşit.

citat din Sfântul Isaac Sirul
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi corpul vrea să fie pământ în pământ, sufletul vrea să fie cer în cer.

Lope de Vega în Rimele sacre (1614)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!