Prispa dorurilor mele
Tu te-ai mutat într-o stea albastră
din sufletul gălbui al verii
stai așezat pe prispa dorurilor mele,
îmi asculți bătăile incerte ale inimii
dimineața îmi cânți metaforele rătăcirii,
iar noaptea un vals al durerii și nemărginirii.
Vântu-mi îmbrățișează trupul de petale
răsăritu-mi risipește picurii de ceață din colțul ochilor
prin secundele seculare aripile mele te caută
dincolo de costelația iernii.
Ești de negăsit
a rămas doar o dâră de fum prin praful de stele
a unui biet rob vrăjit de mătăsurile învechite
ale unei dansatoare inepte de fado.
Cred că am murit!
treptele norilor de vis s-au surpat
azi, o fantomă rătăcește agale
pe potecile infernului lirei...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre visare
- poezii despre vară
- poezii despre vals
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre sclavie
Citate similare
Tată!
Tată! Udă-mi aripile
Până-n izvorul de cais,
Tată! Iartă iluziile
Din trupul norilor de vis.
Tată! Cântă-mi prin neșoapte
Din ceru-ți galben gutuie
Vise îngerești în noapte,
Luminile să mă mângâie.
Tată! Zidește-mi durerea
În carnea plângerii mele,
Tată! Arată-mi cărarea
Să urc cu tine spre stele...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iertare
Timpul infernului din mine
Timpul meu s-a scurs într-un mic infern:
prin copacii
care plâng trăirii dezrădăcinarea pădurii visării
ramurilor, frunzelor și florilor iubirii
dar și amintirea anilor din inelele vieții.
prin oceanele nașterii din miazănoapte
ce sărută fiecare răsărit viu de vis
sorbind cu nesaț fiecare picătură de viață
din amontele râurilor nordice.
prin iarba violet a luncii durerii
aciuată pe umbra tălpilor tale
din izvorul ruinelor secate
de liniștea neagră a uitării și strigătul sângelui meu.
prin hamadele lunii
dezgolite de gravitația întrupatei iubiri
rămânându-i doar neagra seceră
într-o infernală așteptare.
atunci nu-mi păsa că timpul trecea
agale prin florile albe din infernul lui Dante
dar, probabil!
a picta adevărul timpului infernului din mine
e cu neputință....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre iad, poezii despre viață, poezii despre negru, poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre uitare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cârmaciul
Cârmaciul călătoriei privea lumea
dinlăuntrul insulei idealului:
păsările ivorii ce erau umbra vieții oamenilor
trandafirii-violet înflorindu-și petalele
înghimpau deschiderea trăirii
fluturele nopții săruta petalele înlăcrimate ale iubirii
după ce zburase din floare-n floare
o păpădie prin vântul risipirii poleniza lumea cu vise
o furnică trăgea după sine paiele durerii lumii
ploaia porții norilor șoptea pământului
lacrimile diluviului final
maiestos vulturul pleșuv plutea prin înaltul năzuințelor.
Apoi, a venit noaptea
cârmaciul plutea pe aleile goale ale cometei gândului
venea de la petrecerea neantului alb
jucase la ruleta gri a lumii
viitorul ivoriu al copiilor cu fire albe
pierduse
iar noaptea sfâșietoare
a iernii din noi
înghițea zorii trăirii veșniciei...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre alb, poezii despre vânt, poezii despre vulturi, poezii despre viitor, poezii despre sărut sau poezii despre sfârșit
Te caut acum
prin visele mele rătăcești
ai fost ridicată la rang
de nebunie și te străduiești
să mă omori din dragoste
cu dragostea mă strivești
te prefaci într-o spumă de mare
pleci într-o părere cât să pui
jar în inimă și sare pe rana
sufletului unde te-ai cuibărit
și de unde a înmugurit iubirea
ai fost primăvară pentru mintea
sufletul și trupul meu
te caut în noaptea de iubire
se schimbă anotimpul
simt rugina în suflet
eu te caut cu disperare
tălpile mele s-au înfipt în pat
aripile sunt agățate de pervaz
îmi fac vânt să zbor și
să te readuc în cuibul
lăsat în sufletul meu rănit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre schimbare, poezii despre primăvară sau poezii despre noapte de dragoste
De ce POEZIE?
Mi-ai cartografiat inima până-n cel mai îndepărtat colț al ei
milimetru cu milimetru, găsisem de toate
galere, drakare, caravele, goelete, fregate și galione
chiar celebrul Titanic
e drept toate naufragiate, epave ale gloriei de-altădat'
îl găsisem până și pe Homer
adormit pe-o rimă de Iliadă
dar găsisem un colț ce nu se lăsa cartografiat
speram printre lacrimile condamnatului
la trăirea propriei vieți
că e luminița din crângul înflorit
în sufletul toamnei
era doar Poezia
lacrima și durerea, cântul și doina
visul din roua dimineților grele
metafora coralilor din mărilor tale
respirația inimii mele...
Dezmățul din rouă
Iubite,
austrul ne-aduce mirosul renașterii ploii
al primăverii șoaptelor moi
amanetate-n iubiri, zarafului Roșu
pe vreo doi zloți
miroase a trifoi cosit și-a lămâiță
prin luncile lumii, prin văi și prin visuri
miroase-a prigoană,
Iubite,
a dor și durere prin inimi și vintre...
Iubite,
fluieră vântul
e cântul durerii din doina nescrisă
ce-o ascultam în doi, cândva,
prin tristul zăvoi,
prin maci și albăstrele cu susur de îngeri
din cornul de aur al nimfei durerii...
Iubite,
ți-a înmugurit aripa stângă
iar pe cea dreaptă
ți-au crescut toporași, viorele și fluturi
Iubite,
miroși a iubire și a dezmățul din rouă
trăit într-o vară
prin praful nostalgiei, din Luna cea nouă
și sărutat de primăvara șoaptelor mele
din afrodisiacul durerile tale...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre poezie, poezii despre inimă sau poezii despre rouă
Speranța
Azi, sunt bine...
pentru că nu au fost amanetate toate visele lumii
da, sunt bine în multe feluri, cu multe nuanțe
dar absolut toate cu optimismul vibrant al inimii mele
sunt o pasăre Phoenix singură,
închisă-n colivia propriului vis
sau sunt un fluture obosit prin zborul amurgului
da, sunt o harpă tristă cântând suav un Lied
ori poate o mierlă fericită zburând prin secera lunii
dar sunt și-un talisman norocos dezmierdând o stea
sunt Inanna ghinionistă dintr-o altă eră
și sunt un milion de petale și frunze,
trăite prin simfonia albaștrilor aștri.
Azi, sunt doar speranța...
cea mai adorată, dorită, iubită femeie a lumii
poate și a ta!
dacă i-ai cunoscut duioșia, liniștea și bucuria
nu o vei mai putea uita
nicicând
o vei căuta sub toate cerurile albastre din nopților tale,
prin toate stelele căzătoare,
dar și printre toți muritorii
pe toate câmpurile înmiresmate ale lumii,
visând că într-o zi o vei reîntâlni pe un peron uitat al timpului
Așteptându-te....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre tristețe, poezii despre superlative, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre păsări
Abisul durerii
Mistuit de răni lăuntrice, îngenunchez în abis,
Cu degetele încerc să-mi pipăi sufletul,
Însă cetatea tristeții nu poate fi pătrunsă,
Călătorie fără potecă, către noaptea mormântului...
Râuri roșii de sânge și trandafiri se revarsă peste cărare,
Toate se ineacă însă în oceanul lacrimilor mele,
Privirea mea de sânge, îți mângâie brutal trupul blajin,
Eu nu te văd, te simt doar în suflet.
Vreau să-ți cauți lacrima printre lacrimile mele,
Îmbrațișează-mi trupul pustiu,
Doar așa vei putea asculta clopotul inimii mele,
El a bătut odată, doar pentru tine...
Petale roșii îmi picură în suflet,
Mă dezbrac incet de trup și privesc în ochi nemărginirea,
Noaptea adâncă se ingroașă, trandafirii palpită,
Am trecut prin lume ca un îndrăgostit, cu un suflet roșu aprins.
poezie de Timis Andu
Adăugat de Timis Andu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre prăpăstii, poezii despre sânge, poezii despre râuri sau poezii despre ocean
Îmi ești...
Îmi ești... suflet- dor - durere - trup
Și frumusețea- ntregului pământ,
Din tine, floarea pasiunii, rup
Și-n căușul palmei, iubire frământ!
Îmi ești... hrana depărtării mute
Din roua dimineții, îmi dai să beau,
Prin clipe de anotimpuri- punte,
Iubire - dor - dorința, cu inima le vreau!
Îmi ești... ploaie- vânt- furtună- nori
Din adâncul mării de valuri cutremurat
Și lacrima arzând a ochilor lumină
Pe altarul iubirii m-am consternat!
Îmi ești... iubire- soare dintre munți,
Balsam pe suflet - mângâiere
Și depărtarea Lirei pe care-mi cânți,
Mă rog să nu sune, doar amăgire!
poezie de Ileana Pușcașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre muzică sau poezii despre munți
Cântec de menestrel
îmi simt trupul vibrând cu ardoare
într-un dans știut numai de el
cu iubire nesfârșită scăldată în soare
la margine de vis cântă un menestrel.
nu știu ce e ziua fără soare-n cuvânt
nu știu ce e noaptea fără licăr de stele
miresmele de vară se-mprăștie în vânt
prin versatile rime trec secundele mele.
în lumina ochilor dragostea se joacă
să nu mai curgă lacrimi arzătoare
seducții ancestrale sufletul descarcă
nu mă mai tem de moarte sunt o visătoare.
prin iubiri am găsit mângâierea cerească
le ordonez în versuri expresii curgătoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Aripile de dimineață
Am încercat să zbor,
dar toți îmi spun că aripile mele sunt pentru înot.
Mi-am încercat întâi aripile din somn,
Aproape reușisem.
Cu răsuflarea tăiată planam peste câmpii albastre și domuri înalte,
mă înălțam și coboram aievea.
Cât vis era în zbor și-n vis câtă zburare
când se-ncheiau sub aripi
imensități albastre-n continuă urcare!
Plutind pe mai departe,
din aurora boreală mi-am tăiat o parte.
Erau minunate ca aripi, dar prea mari erau
și, când m-am rotit într-o parte,
amețită de-atâta adâncă imensitate,
au alunecat la nord, acolo unde erau învățate
să stea și să fluture.
Aripile de miazăzi când le-am vrut
pe la subsiori, când luam viraje, s-au descusut.
Într-o poiană, un fluture bătrân
mi le-a dăruit pe ale sale.
Spunea că înțelepciunea vieții nu e să zbori,
Ci, cât mai mult, să stai în nemișcare.
Cu-asemenea aripi subțiri,
care imediat mi s-au rupt,
să gândești așa nu-i de mirare.
Atunci m-au găsit aripile de dimineață:
înalte, albe, sidefii, cusute fără ață,
parcă din nori, parcă din ceață,
parcă sunând a micșunele,
clopoței argintii la încheieturi,
pe margini, boabe de rouă cu stele,
nici cântec de leagăn doinind,
nici auz de pasăre albă auzind,
Urcând și sunând, spațiile deschizând,
sufletul înălțând
la marginile mării hodinind,
când apusurile vii cerurile-nchid,
fremătând în zori, peste mări, în argintii zale,
înotând prin ceruri umbrite de stele,
Mari cât ale crinilor petale.
C-o sete nebună de viață, de parcă
nicicând nezburând, nicicând neîncetând,
ar fi pornit din însuși izvorul de viață,
mai pure decât crinul,
mai limpezi decât seninul,
argint de porumbiță picurându-mi pe spate,
dor de zări și viață, dorul de departe,
dorul de lumină, lumină neâncetată,
neatinsă, neapropiată,
adevărată!
poezie de Dania Vasilescu din Aripile de dimineață
Adăugat de mihai51
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre dor, poezii despre crini, poezii despre aripi, poezii despre înțelepciune sau poezii despre înălțime
Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]
Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa și a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
Stelele prinse-n vals s-au înroșit,
Și vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;
Visez că-n patul meu tu m-ai vrăjit,
Și scos din minți apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Și pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;
Speram să vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc și-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
Mai bine un cocor aș fi iubit;
Căci an de an se-ntoarce neîncetat.
Îmi închid ochii, lumea a murit.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)
poezie de Sylvia Plath, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Degeaba
Flori roșii de iubire
Îmi răsăreau în plete,
Când alergam bezmetici
Prin lanul de lumină...
Mă-mpiedicam cu roua
Ce-mi strălucea pe ghete
Și nu voiam decât
Noaptea să vină!
Tu îmi sorbeai din palme,
Linia vieții toată.
Și linia iubirii
O ancorai de-o stea...
Încălecam cu gândul
Pe norii albi de ceață
Și nu voiam decât
Noaptea să stea!
Timpul s-a scurs de-atunci
Și-a dus cu el, departe,
Potecile întinse
Spre lumea de povești...
Îmi cresc doar tălpi în umăr.
Și e noapte.
Te caut, dar degeaba,
Nu mai ești!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre păr
Taci!
Cerul plânge
Tristețea din sufletul meu,
Bătrân Prometeu...
Vântul cântă neliniștea mea,
Nuntirea unui ieri cu un mâine.
Sunt gustul de pâine...
Trupul se risipește în râuri,
Pe geamuri.
Clepsidra își cerne secundele
Iar sufletul, ca o vioară,
Își cântă simfonia amară.
Mereu în contratimp cu visele mele
Se perindă apusuri
În repetatele răsărituri.
Au murit frunze,
Au căzut stele...
Au înflorit câmpii
Și copaci...
Doar eu sunt mereu mai bătrână -
O reumatică beznă
Rănită la gleznă.
Sst! Taci!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre vioară, poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Dansul din trenul vieții
Mă prăbușisem din nou printre oameni și fiare,
aduceam cu mine zborul prin galaxiile uitate
trăiri, dureri, libertate,
vânturile nefirescului, faetoanele și velele neantului.
dusesem însă peste tot cu mine
profunzimea, stălucirea și nostalgia ochilor lui
negri cu iradieri de toamnă și chihlimbar.
Nu puteam să înțeleg respirația căutării
din sufletul de rouă al frunzelor
ce îmi alintau diminețile și-mi adumbreau serile înnoptate în sine.
apoi, l-am găsit printr-un joc hilar al ursitoarelor
ce dansau înlănțuite în pașii sălbatici al ielelor morții.
mă aștepta resemnat și trist pe marginea unei stele albe
din constelația rodiilor.
"Te-așteptam de-o viață, nălucirea mea dragă,
îmi șopti răpus de dor"
iubirea lor îi topi într-unul
pentru eternitate.
dezlănțuite, clipele nu puteau fi oprite.
regăsiseră paradisul jumătății din puzzle-ul lipsă.
Dar el, șovăitoare stea, alunecă frenetic, maiestuos de rece
prin galaxia din piatra îndoielii, viu colorată în sensurilor tăcerii,
însămânțând durere,
lacrimi de dor, albe neliniști în raiul dintre ape,
iar ea, plăpândă floare,
un mac prin mărăcini și pierderi
dansa suav pe aripile deziluziei eternului pierdut
din trenul vieții...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre umor
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre privighetori
Iubirea cu mize florale
Noaptea cu dinți de dulăi
Pune-n ferestre ecouri florale,
Bisturiul oblic al ochilor tăi
Îmi face transplant de petale.
Trupul călit cenușă îmi este
În brațele tale încinse de foc,
Inima ascunde o rară poveste
Ghicită în unduiri de ghioc.
Venele mele-s corzile-ntinse
Ale viorii spre care mă porți
În mocnirea dulcilor vise
Prelungite de veșnice nopți.
O, Doamne, ce semn se arată
În noaptea cu mize florale,
Ochii tăi spre stele mă poartă,
Îmi pune iubirea-n petale!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre transplant sau poezii despre foc
Buzele-ți îmi cântă visul
În sărutul tău, femeie, buzele șoptesc timide
Când aștern pe ale mele vise din efemeride,
Am să le adun pe toate, picături nemuritoare,
Stropi din zâmbetul prin care îmi ești lună, îmi ești soare
Te voi legăna cu ochii, voal privirea-mi ți-e pe umeri,
Pielea ta străluce stele, printre ele te enumeri,
Nici nu știi... dar fără tine, cerul plânge câteodată,
Îi dispare tot albastrul într-o mare agitată
Dulce liniște sublimă, povestește-mi de iubire,
Doar acolo sunt acasă, precum într-o mănăstire,
Te ascult, de vrei, de-a pururi, glasul tău îmi dă binețe,
Buzele-ți îmi cântă visul, lângă tine-s tinerețe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre tinerețe
Palmele de dor
Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde ești tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îți acopeream ochii cu liniște
Caută-mi un puzzle!
Așterne-mi în inima foc,
Desfă-ți mijlocul sânilor!
Și te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îți deschid ochii cu dimineața ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sâni sau poezii despre lut
Rugăciune de dimineață
mamă tu știi îmi fac rugăciunea în stilul meu și merg pe mâna Lui prin această ceață
în toate zilele dar în una nu îți voi vorbi despre
abilitatea speranței
de a fi nevăzutul misterioasei flori de culoarea edenului
ce mă face să doresc soarele în zile
în care cu ochi de albină chiar
mă simt moale și mă las în grija ei
iar tu îmi întinzi oasele degetelor
să mă prinzi în brațe cu o forță impersonală
ca în ceasul din seară când m-ai scăldat în apa dintre curcubeie ascunzând complet noaptea stră-mângâiată de efluvii îndepărtate și întărite în toate articulațiile mele de întâmplări acoperite
cu cercuri decupate în jumătăți și lipite în chip de plasture
mamă nu plânge
în oasele mele e liniște
îmi amintesc exact ziua și ora ieșirii mele din copilărie
uite pielea-mi uscată se exfoliază iarăși
îmi aud din tine bătăile inimii
în timp ce
se scrie acest poem
să-mi facă bine lăcrimând peste cele trei degete împreunate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre degete, poezii despre vorbire, poezii despre seară sau poezii despre puls