Doar atât

doar un moment de dans
între pereţii calzi şi cu oglinzi
ca într-o închisoare la nesfârşit
doar atât
şi dansul se făcuse infinit

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda dintr-o baie albă

eram înconjurat de pereţii albi
cu imperfecţiuni albe
într-o baie albă proaspăt curăţată
în oglindă se reflecta
liniştea

zbuciumul

şi cât de puternică
albă
lumină
rece
ca în saloanele spitalelor
bec nepăsător şi sincer

în lumina asta descoperisem riduri noi
în oglinda asta înşelătoare
în care se ascundea
misterul tot al lumii

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinainte

din tot ce azi se ştie
din mâine ce se va
o să rămână urma
în infinit pustie
nici moartă şi nici vie

în care-o altă minte
un alt soi de-adevăr
va oglindi în sine
departe de cuvinte
adâncul dinainte

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între

voi scrie aici

roşu

iar tu îţi vei crea
deja lumea ta
roşie
într-un vis al tău
unic
iar cuvintele astea
vor fi puntea
dintre lumi
pe care n-o
vom traversa
niciodată
eu voi rămâne
în partea mea
privind
de la distanţă
cum aceste cuvinte
se alungesc
şi leagă
lumile noastre
roşii atât de diferite
una de alta
acest pod de-o
palmă

între
infinituri

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi realitate

încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate
fereastra prin care
o să privesc depărtarea, -
ea însăşi o fereastră
a sunetelor spre nesfârşit.

ştiu,
poate că e doar o iluzie ce se termină aici
ca respiraţia în camera cu multe oglinzi...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

Firu' îşi trage din fusu' existenţei de sine,
De-a fi... cum şurubu' în filet de mişcare.
Erg e lumii în secunda din unu, se pare...
Deci cu totu' e-un dans, din balans tot provine.

Şi piatra în statuie mişcare-i, nucleul,
Iar floarea-nspre soare-i dans zilnic, o horă...
Albina e-n luping-extaz drag de-o floră
Şi, păsări 'şi dansează în penaj curcubeul.

E dansul de rut între mii lighioane,
Să încânte anturaj, să atragă privire,
Să-şi lase perpetuu gamet, moştenire...
Instinct pân' la urmă, natura-n canoane.

Doar omul, îşi face din dans o plăcere
Să-şi unduie corp, fără a spune cuvinte...
Diziac, Afroditei, asprimea dezminte,
Or maniile nimfei femeii... de-o vrere.

E mai mult de atât, e sublimul spectacol
Pe scenele lumii, estrade, în iatac.
E dansul emulului 'n săbii, în atac...
Un vis că atingerea-i gaj de oracol.

E anticul artei, din corp doar făcut
Aşa cum e el, dezgolit în expresii...
Limbajul mişcării să-şi spună obsesii
C-un iz de fluid... de-un frumos început.

E corpul, de corp alipit, ca-n sărut...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corpul e doar o închisoare care te invită la moarte, trebuie să evadezi în viaţă din el păstrându-l ca viaţa nu ca mintea. Doar astfel poţi vedea că această limitare a formei nu eşti tu. Tu eşti Nenăscut, doar visezi că ai fost limitat la o formă, deşi tu rămâi în continuare infinit. Doar trezeşte-te din farsa asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Atâta linişte acum
Şi atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Şi atâtea amintiri de odinioară.

Atâta linişte, de mă înspăimântă,
Şi tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârşit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.

Atâta linişte, de un perpetuum nesfârşit.
Atât zbucium între două fiinţe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viaţă fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.

Atâta linişte cât poate cuprinde noaptea în vise,
Şi tot atâtea speranţe renasc dimineţile.
Dimineţi, punţi între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.

Atâta linişte...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

umbră
a trecutului
netrecută
orbecăire
prin viaţă
picături de lumină
pe pereţii de întuneric
linişte
în nelinişte
doar frunza îşi
aruncă verdele
peste privirea obosită
primăvara îşi leapădă
culorile
întunericul orb
izbindu-se
de ziduri de lumină
aştept fără să ştiu ce
făra să ştiu
de ce
stropi de soare pe
fereastră
plouă cu gânduri
îngândurată
culeg flori şi
le presez
între pereţii sufletului
cufundată în mine
privesc
dansul culorilor
beţia primăverii.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cine

spre sfârşit nu mai era nimeni care să lupte contra ta şi liniştea te învăluise cu pânza ei legănându-te într-o armonie înfricoşător de adevărată în care
parcă te pierdusei şi glasul devenise din ce în ce mai şters vorbele tot mai lipsite de sens încă-ţi răsunau pe buze
eu cu cine mă lupt
eu cu cine mă lupt

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul lui Michael Jackson

E adevărat, în dans era o minune,
Iar fetele atât de excitate,
Mai ales când se ţinea de "chestiune",
Urlau mereu... descreirate.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

corbitor

în locul unde se reculeg apele
cerul nu ajunge
umbrele se multiplică la fiecare pas
desculţ, în mantia de argint a lunii îmbrăcat
aud muzică înăuntru şi lunec în dans
dansul mă are şi nu eu pe acesta
sunt ram subţire sau nici măcar atât – traiectorie
părere că zbor descărnat – nu…
aşa cum mă ştiţi sunt doar umbrele
proiectate, în ele dansul îşi are măiestria
întâlnirea într-o secundă
a tuturor emoţiilor, simbioze, culori
forme, sunete… lumina-i de fapt
singura atitudine…!
Ba nu, şi ochiul, altfel de unde aş şti
sau văd cu buricele degetelor
cu tălpile, buzele, cu genunchii
cu genunchii rădăcini

ghem de foc stern rotind eliptic
continuu
trupul meu de vânt…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi introduce doar atât de multe cuvinte într-o carte poştală, doar atâtea într-o convorbire telefonică, doar atâtea într-un spaţiu înainte să uiţi că, uneori, cuvintele sunt folosite doar pentru a umple golurile.

citat din Sarah Kay
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când

cu urechea lipită de pernă
batăile inimii nu-mi dau voie să adorm
îmi aud mintea ştiu că
mâine am examen
dar nu pot s-adorm

cândva am visat că m-am născut
şi încă nu m-am trezit

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dans

Dansul e cel mai frumos drum între două puncte.

definiţie de Gigi Căciuleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptarea este un dans de o viaţă. Cu cât dansezi mai mult, cu atât devii mai priceput. Dar niciodată nu dansezi perfect. Cu cât eşti mai nefericit, cu atât mai dificil devine dansul, pentru că trebuie să dansezi cu nefericirea ta. De aceea este atât de importantă acceptarea. Cu cât accepţi mai mult viaţa aşa cum este ea, cu atât dansul devine mai uşor.

citat din Paul Ferrini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul iubirii

Vino să-ţi fiu, iubito, partener
La dans între pământ şi cer
În lumea asta plină de mister
În care totul pare efemer!

Ne-om avânta la dans vioi
Uitând angoasele din noi
Vom trece peste griji, nevoi,
În ritmul vieţii, amândoi.

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acele clipe regretam că mă născusem, că eu, cu existenţa mea tulburam o armonie atât de profundă şi risipeam în pelin o atât de largă seninătate. Mă consola doar gândul că, în cele din urmă, nici eu nu eram vinovat, ci vinovată era doar o nepotrivire a astrelor, o soartă rea ce făcuse ca mări întregi de neîncepută blândeţe să treacă la distanţă de un deget pe lîngă iubire.

Gheorghe Truţă în Pagoda
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi în fiecare moment oportun faptul că ai oportunitatea şi putere să iei hotărâri oportune pentru viitor nu doar pentru moment.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul dintre mine şi timpul meu

fereastra prin care
o să privesc depărtarea, -
ea însăşi o fereastră
a sunetelor spre nesfârşit.

poate e doar o iluzie ce se termină aici
ca respiraţia în camera cu multe oglinzi...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie de mine... (transcendent)

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Privesc la o străină... un străin...
Pe un fundal ce n-arată senin.

Mii de priviri se-aruncă asupra mea,
Şi toate ale mele... despre ea;
Niciuna nu m-alege să exist...
Şi plâng... şi râd... şi nu mai rezist!

Cumplite simţăminte s-aleg dintre trăiri,
Şi mă privesc în una... cum respiri;
Şi stai şi te priveşti a te găsi...
Dorind să intri în puterea lui A FI.

Mii de oglinzi mă taie cu ochi mulţi...
Să îmi vorbesc, când tu nu ştii s-asculţi...?
Nu ştiu care din ele sunt din mine,
Zăresc doar străluciri divine.

Mii de cuvinte le-aud cum mă numesc...
Şi strigă nume noi, ce nu le desluşesc.
Aşa de tulburată mă aflu eu cu mine,
Atât de împărţită între oglinzi străine...

Cobor spre sine întru a mă pătrunde,
Găsesc doar lumină, întuneric... unde
Speram să fie una care să-mi zâmbească,
Pe chipul ei lumina să se nască!

Mii de oglinzi reflectă chipul meu...
Niciuna nu m-arată cum sunt eu!
Mă aflu-n faţa ei... stau în faţa mea...
Şi m-a ars durerea coborând în ea!

S-a spus povestea doar în parte...
Şi pagini tot se-adună... într-o carte;
Rămâne un sfârşit pe care-l scriu acum...
Şi-apoi închid final vechiul album.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!