Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
De cea a lui HURMUZACHI ori de ce VORONEŢEANĂ.

Toate sunt rotacizante, cu grai maramureşean
Cam greu de-nţeles; de-aceea un brav om sud-dunărean,
Zis şi DIACONUL CORESI, nouă cărţi ne-a tipărit -
Liturghiere şi cazanii cu-n grai limpede gândit.

Tot pe-atunci, de mare cinste, altă carte-a fost să fie:
Un Vechi Testament ce-i zice "PALIA DE LA ORĂŞTIE".,
Nu era tot Testamentul, netraduse părţi rămân,
Dar spre prima oară-acolo-apare numele "român"...

Biblia cu psalmi măreţi l-a atras cu har sfinţit
Pe călugărul Barilă ce-a ajuns mitropolit.
E primul poet al nostru, mare maestru-n condei.
Ca mitropolit îşi luase numele de DOSOFTEI.

El a scris "PSALTIREA-N VERSURI", cum dorise şi VARLAAM,
Iar un vodă-i luase pilda: CANTACUZINO ŞERBAN,
Care-a editat Scriptura cu o limbă ca-n poveşti,
Monument al limbii noastre, "BIBLIA DE LA BUCUREŞTI".

Stilul ei toţi cronicarii, cu parfum de limbă veche,
L-au luat şi-au scos istorii: NĂSTUREL, COSTIN, URECHE.
Meşteri mari au fost NECULCE, MILESCU şi IVIREANUL.
Ale lor letopiseţe le-am citit cu tot aleanul.

Pe NEAGOE şi POPESCU, cronicari munteni, i-admir,
Dar, din toţi, un mare geniu e DIMITRIE CANTEMIR,
Folclorist, savant, istoric, filosof şi academic,
Nemţii, ruşii, chiar şi turcii, îl văd combatant polemic,

Căci ce scrie domnitorul, inspirase pe VOLTAIRE,
Pe HUGO ca şi pe BYRON, pentru ei izvor prosper.
Opera lăsată-n urmă este-o bogăţie rară:
"DIVANUL" - este-o lucrare de gândire exemplară.

La fel este şi romanul alegoric şi-ieroglific,
Precum şi cel în latină cu Imperiul cel terific,
Ori "DESCRIPTIO MOLDAVIE" şi "HRISOVUL MOLDO-VLAHIC",
Ca şi alte cărţi de seamă din tot spaţiul padişahic.

IENĂCHIŢĂ VĂCĂRESCU, harnic bard în plăsmuire,
Lăsă pentru toţi urmaşii "sfânta Patriei cinstire",
După cum BUDAI-DELEANU, fiul ŞCOLII ARDELENE,
Ne-a lăsat "ŢIGANIADA", spre a ne feri de lene...

Astăzi DINICU GOLESCU ni-i model de cum se scrie
"ÎNSEMNĂRI" din mari voiaje, ca-n a lui "Călătorie...".
ANTON PANN, "finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb" -
Ne-a compus şi imnul nostru, lăudând al Ţării Herb.

Apărură, după-aceea, mari şi harnici creatori:
NEGRUZZI şi HELIADE, ideali cugetători,
FILIMON, ALEXANDRESCU, RUSSO, PETRE ISPIRESCU,
Precum şi GÂRLEANU, GHICA, ZAMFIRESCU, ODOBESCU...

Bravul ANDREI MUREŞANU, "sol al Deşteptării noastre",
Este-un paşoptist de frunte, prin îndemnuri vii, măiastre.
GEORGE BARIŢ i-a fost prieten cu CIPARIU TIMOTEI
Ce-a fondat ACADEMIA, vestiţi patrioţi şi ei.

BARBU DELAVRANCEA-n scenă, pe ŞTEFAN cu drag l-învie,
Iar COŞBUC ne dă "BALADE", "CÂNTECE DE VITEJIE",
Sau pe DANTE ni-l traduce fără niciun echivoc.
SLAVICI e-n triumf cu "MARA" şi cu "MOARA CU NOROC".

Un savant - lingvist, istoric, jurist, enciclopedist,
Ne-a fost BOGDAN PETRICEICU, deci HAŞDEU, cel ve;nic trist
Pentru c-a pierdut pe IULIA, un geniu, copil de aur.
Ei i-a scris "RĂZVAN ŞI VIDRA" şi-alte opere-tezaur.

Cu ALECSANDRI începe măreţia poeziei...
Din Mirceşti lansează scrieri despre vraja României,
Culegând balade, doine, scriind drame, comedii;
El râdea de CHIRIŢOAIA şi-o jeleşte pe DRIDRI...

Pe genialul EMINESCU chiar şi cosmosu-l adoră!
"LUCEAFĂRUL" i se-nclină şi-l transformă-n auroră.
El e-un Simbol Viu al Ţării, de-ntreg neamul adorat,
Căci în lumea poeziei el e marele-mpărat!

Cum ai scris tu, sfânt Luceafăr, nimeni nu te egalează!
Viaţa ta şi ce-ai creat sunt o orbitoare rază...
Peste veacuri vei rămâne un gigant Poet în lume,
Prozator şi filosof, jurnalist cu sfânt renume.

CREANGĂ-i vocea-nţelepciunii absorbită din popor
Care prin "POVEŞTI" se-nalţă-n genial povestitor.
Nică al lui Ştefan a Petrei ne-a lăsat cu bucurie
Cartea cu-"AMINTIRI"-minune despre-a lui copilărie...

ION LUCA CARAGIALE, rege-n teatru, pus pe glume,
Cu "SCRISOAREA lui PIERDUTĂ" a vrăjit întreaga lume,
Iar cu "NOAPTEA FURTUNOASĂ", cu "NUVELE" şi cu "SCHIŢE",
Pe-onorabili şi stimabili i-a luat în vârf de peniţe.

Încruntat, dar cu bun ton, în fotoliu la JUNIMEA,
Stătea TITU MAIORESCU îndrumându-şi tinerimea
Ce-i sta-n jur ca să-l asculte, le da sfaturi cum să scrie,
Ca în cartea lui de "CRITICI"; şi-a fost bună-a lui năşie...

Primul simbolist din ţară, ahtiat după rondeluri,
ALEXANDRU MACEDONSKI, polemist cu vechi răzbeluri,
Este-ndrăgostit de roze, de blazoane, nopţi de mai,
Cântate-n LITERATORUL, unde-s scrise-n splendid grai.

"GRANDIFLORA", "DONNA ALBA", apoi "BRAŢUL ANDROMEDEI",
A scris GIB I. MIHĂESCU, cărţi ce-s pajura monedei,
Căci a câştigat respectul miilor de cititori
Care îl vor pune veşnic printre marii scriitori.

IORGA NICOLAE-i unic, cu-a lui mie de volume;
E-un colos în orice branşă; a descris orice din lume.
E prezent ca prim-ministru, mare academician,
Critic, filosof, istoric, dramaturg, un viu vulcan!

Fu-n conflict cu legionarii ce cu ură l-au răpus
Chiar când scria mari creaţii, fiindcă multe-avea de spus.
Alt prolific, PIŞCULESCU, iubit preot la amvon,
Ne-a tradus BIBLIA toată, semnând GALA GALACTION.

SADOVEANU, creatorul, este-un monument de limbă...
Muzicală, pitorească... Prin istorii el ne plimbă
Cu romane de-aventuri, cu descrieri de natură,
Cu "DUMBRAVA MINUNATĂ" care inima ne fură,

"NEAMUL ŞOIMĂREŞTILOR", "BALTAGUL", "FRAŢII JDERI", "CREANGA DE AUR",
"NADA FLORILOR" ori "ŞOIMII" - şi-alte opere tezaur.
Ca politician, maestrul n-a mai fost atât de mare,
Fiindcă îşi schimba culoarea după care-era mai tare...

Sunt critici ce demonstrează că, după părerea lor,
În mod cert, LIVIU REBREANU-i cel mai mare prozator,
Că-i modern şi că-n subiecte este-un geniu ne-ntrecut
Ca în cărţile "RĂSCOALA", "JAR", "ION" (ce le-a plăcut).

Dar mai sunt "ADAM ŞI EVA", "CATASTROFA", "CRĂIŞORUL",
Ori "CIULEANDRA" şi "PĂDUREA (...), unde-şi pierde frăţiorul.
Însăşi viaţa lui Rebreanu e-un roman întunecat,
Terminată-ntr-un mod tragic, când un tâmp l-a împuşcat.

IONEL TEODOREANU, evocând copilăria,
Apoi şi adolescenţa, îşi lansase trilogia
În "LA MEDELENI" şi-n cartea "ULIŢA COPILĂRIEI" -
Pagini splendide, duioase cu-aroma poeziei.

Ion Nicu Theodorescu, cum şi-a terminat liceul,
Trăia doar din meditaţii, dar cu greu câştiga leul.
Scria însă foarte bine. Ca să scrie liniştit,
S-a retras la mănăstire patru ani, călugărit.

Acolo,-ntr-o noapte rece, chiar în toiul Bobotezii,
Imitând pe Eminescu, şi-a pus nume nou, ARGHEZI,
Şi visa ca să-l întreacă pe Luceafăr şi Baudelaire,
Editându-şi LINIA DREAPTĂ - ziar cu număr efemer.

Pleacă după bani în Franţa, apoi la Geneva,-n grabă,
Unde-ajunge bijutier; dar reala lui podoabă
Este opera-i măiastră, cu geniu de făurari,
Apoi? Arestări şi critici de la stalinişti tâlhari.

Când reabilitări primise, mari onoruri i s-au dat:
"Cel mai mare bard al ţării" ziarele l-au proclamat.
Tot ce-a scris e prin vitrine... Şi "CÂNTARE OMULUI!",
Şi "CUVINTE POTRIVITE" şi- "OCHII MAICII DOMNULUI"...

Între timp, CEZAR PETRESCU scrie "FRAM, URSUL POLAR"
Şi romanu-"ÎNTUNECARE", opere de galantar.
Celălalt PETRESCU, CAMIL, a scris "PATUL LUI PROCUST"
Şi piesa "BĂLCESCU", apoi şi-un roman de-amor august...

Dramaturg dotat de muze cu talent de la debut,
A fost VICTOR EFTIMIU, în Albania născut.
A scris "MEŞTERUL MANOLE" şi "ÎNŞIR-TE MĂRGĂRITE",
Două piese-n stil poetic, minunat meşteşugite.

GARABET IBRĂILEANU, un român-armean comoară,
Critic literar de seamă, a scos DACIA LITERARĂ.
La VIAŢA ROMÂNEASCĂ scrie critici de folos,
(Iar din cartea sa, ADELA, s-a turnat un film frumos...)

MIHAI SORBU se lansează-n tragi-comedii de-amor.
Cu o piesă despre "PATIMI", terminate cu omor.
Tragic moare şi-ODOBESCU. Vina-i dragostea - arzoasa!
Noroc c-apucat să scrie "TEZAURUL DIN PIETROASA"...

După ce-a scris "ACCIDENTUL", un roma bun, diafan,
Moare-ntr-un accident tragic MIHAIL SEBASTIAN.
Înainte mai scrisese piesa "STEAUA FĂRĂ NUME",
Ca şi "JOCUL DE-A VACANŢA" - ce-i aduse bun renume.

Sunt sigur că LUCIAN BLAGA - "Nobel" ar fi meritat
Pentru "POEMELE LUMINII", pentru "DAIMONION" tratat.
Lirica-i expresionistă are sensuri noi, ascunse:
"MAREA TRECERE" e-un vis precum "CURŢI DE DOR" străpunse...

Blaga, filosof, lansează trei noi trilogii centrale:
Cea cu "SPAŢIUL MIORITIC", cu "CENZURI TRANSCENDETALE",
Cu eonul său dogmatic, idei ce le ia şi-n teatru:
În "ZAMOLXE", "ANTON PANN" şi-n "DARIA", actul patru.

GOGA a rămas poetul drag al pătimirii noastre,
Prim-ministru, dramaturg, educat în două castre,
A scris "NE CHEAMĂ PĂMÂNTUL", "CÂNTECE FĂRĂ DE ŢARĂ",
Drama "MEŞTERUL MANOLE" - şi ne-a plâns viaţa amară...

Moldovean cu suflet mare, dar cu chipul pricăjit,
ALEXANDRU N. VLAHUŢĂ veşnic va fi pomenit
Pentru cartea-i fără seamăn "ROMÂNIA PITOREASCĂ",
Unde spaţiul mioritic pare-o Patrie cerească.

Un istoric de religii, scriitor de ficţiune,
Este MIRCEA ELIADE, cu o nouă viziune
Despre dogme şi religii... Pleacă-n India, departe,
Unde-o vede pe MAITREYI despre care scrie-o carte.

E-o iubire interzisă şi-atunci Mircea pleacă-n lume...
Scrie- "ÎNTOARCEREA DIN RAI", "LA ŢIGĂNCI" - cu teme-anume.
E profesor la Chicago unde scrie ca un rob,
Dar "ISTORIA DE RELIGII" este unică pe glob!

Mare critic, LOVINESCU, simplu dascăl de latină,
S-a impus ca mare critic - arta-n faţa lui se-nclină,
Căci a scris şase volume de istorie literară
Care-s viaţa culturală din întreaga noastră ţară...

Proza psihică există. Iar la noi ea s-a ales cu
Cărţile de mulţi citite ale-HORTENSIEI-BENGESCU.
ION MINULESCU, însă, chiar din ziua de lansare,
Are până azi aceeaşi neschimbată căutare:

"DE VORBĂ CU MINE ÎNSUMI", "ROMANŢE PENTRU TÂRZIU",
Vor rămâne "spovedanii" puse pe un soclu viu!
Dacă Minulescu-i vesel, GEORGE BACOVIA-i trist,
Dar este văzut de critici cel mai mare simbolist.

Cartea-i "PLUMB" îl va impune; şi la fel "STANŢE BURGHEZE".
Din înceţoşări şi moină, George vrea să evadeze...
Reuşeşte- AGÂRBICEANU, prozator şi protopop,
Prin "ARHANGHELII", romanul ce ajunse-un film de top.

Sigur, PANAIT ISTRATI, după-atâţi amar de ani,
Încă-şi merită porecla "Maxim Gorki din Balcani".
N-avea decât vreo cinci clase, ani la rândul repetent,
Însă-avea o forţă-n suflet ce-l făcuse eminent.

Vagabond pe continente, ba chiar hoţ de buzunare,
Ca să supravieţuiască, fura, citea cărţi bizare,
Dar sătul de-aşa viaţă, a vrut să se sinucidă.
Era-n Franţa, iar francezii i-au salvat viaţa stupidă...

Marele ROMAIN ROLLAND i-a cerut să-şi scrie viaţa.
Cu talent redase totul şi... norocul i-a-ntors faţa
Când a scris lucrări măreţe: "CODIN", "KIRA KIRALINA".
Astea l-au făcut celebru - răul şi-a plătit pricina.

Ba, mai mult: Rolland l-împinse să devină comunist,
Dar văzând ce-i la Kremlin, s-a-ntors... anti-comunist!
Total diferit în stiluri e poetul ION PILLAT
Cu "ETERNITĂŢI DE-O CLIPĂ" şi "VISĂRI" el s-a lansat.

GEORGE TOPÂRCEANU-, amabil, ne-a servit "MIGDALE-AMARE"...
Prin "SCRISORI FĂRĂ ADRESĂ"-n "PARODII ORIGINALE".
E-un colos în poezie, iar eu sincer îl admir
Cum o-admir pe-a lui iubită, pe OTILIA CAZIMIR.

Iar VASILE VOICULESCU, medic, poet, dramaturg,
Va rămâne prin "SONETE (...)" un sensibil demiurg,
Imitându-l pe SHAKESPEARE cu vreo sută de sonete.
(L-au distrus în închisoare comuniştii, la anchete...)

Un Mecena-i PERPESSICIUS care-şi află vieţii rostul:
Cel mai mare editor al Luceafărului nostru.
El ne-a dat ediţii docte, critice, fără egal,
Citind cinşpe mii de pagini ale geniului-regal!

Versuri are "SCUT ŞI TARGĂ", apoi scrie cinci volume
Denumite "MENŢIUNI" - pagini critice anume -
Care, puse împreună cu lucrări de trudă rară,
Ne va da o mare carte de "ISTORIE LITERARĂ".

ŞT. O. IOSIF şi-al său prieten, ieşeanul DIMITRIE ANGHEL:
Primul i-a luat soţia celuilalt (ea... fals arhanghel!).
Dimitrie-a tras în Iosif - fără ca să ni-l omoare.
Totuşi, de la ei rămas-au mari creaţii literare...

ION BARBU se semnează, dar e Dan Barbilian,
Nu-i doar un poet de seamă, ci şi matematician.
El ne-aduce ermetismul, netrădând pe Poincaré,
Fiindcă-i "JOC SECUND" plecarea "DUPĂ MELCI", în "pas caré"...

CĂLINESCU e oglinda ce absoarbe-n ea, de-a tura,
Pe toţi ce aveau de-a face în scris cu literatura:
I-a cernut prin site dese, prin furcile caudine,
Şi dând zgura la o parte, le-a pus spuma la vitrine.

Aşa s-a ivit celebra "ISTORIE LITERARĂ (...)",
După care "EMINESCU", studiu de valoare rară,
Apoi "BIETUL IOANIDE" şi romanul "SCRINUL NEGRU".
Nu uităm c-a scris şi teatru, că era-un poet integru.

"A VENIT ASEARĂ MAMA"-a scris VASILE MILITARU,
Sfânt poet ucis în lagăr zicând: "Stalin ni-i amarul!"
GEO BOGZA va rămâne cu o "CARTEA OLTULUI"
Iar BENIUC şi-a frânt talentul cu slăvi stalinismului...

Ce păcat că mulţi avură bun talent şi bun carismul,
Care jalnic se pierdură când cântară comunismul!
Am avut şi-astfel de cazuri, ca un gol, ca o blocare,
Deşi unii-ar fi putut scrie mari creaţii de valoare.

Un exemplu elocvent despre oameni cu-acest crez
Este cazul cel mai tipic: DEMOSTENE A. BOTEZ:
După cartea lui de versuri minunate, zisă "MUNŢII",
Scrie ode comuniste ca s-jungă-n fruntea frunţii...

ZAHARIA STANCU, slujnic, se distinge prin "DESCULŢ",
Precum TUDOR MUŞATESCU prin "TITANIC VALS" s-asculţi,
Prin haioase "muşatisme" cu subiecte fel de fel,
Ce voios se iau la-ntreceri cu hazul lui PĂSTOREL.

Steaguri româneşti în Franţa - IONESCO şi CIORAN -
Toarnă visul mioritic în limba lui Pardaillan
Şi-l traduce în română: "RINOCERII", "CÂNTĂREAŢA (...)",
"ISPITA DE-A REZISTA", "VÂRSTE DE-AUR", dimineaţa...

Fratele lui Geo Bogza (RADU TUDORAN şi-a spus) -
El le scrie celor tineri "TOATE PÂNZELE-acum SUS"!
TRISTAN TZARA, dadaistul, comunist şi scriitor,
Jubila că versu-i este-un amalgam năucitor!

LEONID DIMOV, CHIRIŢĂ, cu BACONSKY şi DOINAŞ:
Patru nume virtuoase de-admiraţi poeţi fruntaşi...
PETRU DUMITRIU-n forţă părăsise România.
Era-n preţ, însă exilul i-a redus mult ierarhia.

GELLU NAUM, aromânul, suprarealist de frunte,
Cu ILARIE VORONCA, merg în vers pe-aceeaşi punte.
ŞTEFAN BĂNULESCU însă ia un premiu naţional
Pentru cartea de nuvele "UN REGAT IMAGINAR".

Cu "PRINCEPELE" şi cu "GROAPA", BARBU EUGEN se-impune,
Fiindcă sunt două romane, din ce-a scris, cele mai bune.
Totuşi, cârcotaşii, -n şoapte, ne-au spus că-s un plagiat...
Prin revista SĂPTĂMÂNA ce-o avea, în toţi a dat!

VADIM TUDOR, din slugarnic ceauşist, a-ntors-o tare
Şi cu BARBU, fac partidul numit România Mare.
E-un naţionalist năvalnic prin ce scrie-n ton fierbinte
Şi-nfruntând pe Iliescu, candida ca preşedinte.

NICOLAE LABIŞ este din toţi barzii "Mierea floarei"!
El domneşte-n veci prin inimi scriind "MOARTEA CĂPRIOAREI"
Era un copil-minune, un geniu necontestat.
Sunt ceva dovezi urâte, c-ar fi fost asasinat.

Avem şi poeţi creştini slăvind cerul cu glas tandru:
Primul dintre ei fusese demnul IOAN ALEXANDRU.
Alţii mai sunt TRAIAN DORZ şi COSTACHE IOANID.
Drumul Crucii nu e simplu, dar, prin vers, poţi fi un ghid!

NICHITA HRISTEA STĂNESCU a fost binecuvântare
Pentru limba românească aşteptat de ea cu-ardoare.
El sosi pe-un cal albastru să-i înalţe-un tron măiastru
Ca inovator poetic prin "OUL ŞI SFERA"-n astru...

Corpul drept şi două aripi, precum fluturele-n zbor,
Aşa este trilogia din romanul "ORBITOR"
Ce-i aduse faimă mare pentru CĂRTĂRESCU MIRCEA,
Precum şi "LEVANTUL"-aşteaptă "Nobelul" să vină-aicea!...

ANA BLANDIANA are premii internaţionale
Şi-alte premii pentru versuri, deci şi premii naţionale.
Fondatoare de PEN-Club şi de-o Civică-Alianţă,
Cea mai mare din poete, croind stanţe cu-eleganţă.

Mare-i şi MARIN SORESCU, cel "SINGUR PRINTRE POEŢI",
Cu cartea "LA LILIECI" şi-alte zeci de cărţi, de vreţi.
Piesa "IONA" e-o minune, că-i jucată an de an.
Merita a fi ministru şi mare-academician!

Au mai fost poeţi de seamă TOMA GEORGE MAIORESCU,
NINA CASSIAN şi FELEA, FRUNZĂ şi PARASCHIVESCU,
VERONICA PORUMBACU, BANUŞ şi ŞERBAN CORNELIU -
Faima lor de altă dată, azi e-ntr-un balon cu heliu...

HORIA VINTILĂ scrie în trei limbi - şi ia "Goncourt",
Mare premiu! Şi-l refuză pe motiv necunoscut...
Piesa lui TEODOR MAZILU "PROŞTII SUB UN CLAR DE LUNĂ"
Bagă frica-n comunişti şi-i oprită (doar o lună)!

ION VINEA e abstract, ca ION CARAION
Care-i ne-ntrecut în versuri amalgate-ntr-un bruion.
Dintre disidenţi reţinem pe DUMITRU ŢEPENEAG,
Bătăiosul PAUL GOMA şi DINESCU lângă steag.

Nicidecum pe-această listă PĂUNESCU nu e pus,
Fiindcă-i fostul bard de curte, deci la polul cel opus.
Totuşi, ADRIAN e mare-n multe pagini ce-a lăsat,
De aceea sunt mulţi tineri care-l au ca preferat.

Şi-n Moldova de dincolo sunt destoinici scriitori:
Poetul GRIGORE VIERU, editat de multe ori;
NICOLAE C. DABIJA, prozator de mare clasă,
La fel IONEL CĂPIŢĂ - România-i a lor casă!

Despre critici ce să spunem? Unii-aşa i-au desemnat:
"Criticul nu este altul decât un poet ratat."
Sunt, fireşte, vorbe-n glumă. El e-un analist complex,
Totdeauna imparţial, nelovind mai jos de plex...

Avem critici de onoare, admirabili dirijori,
Sunt vreo şaptezeci la număr - mulţi au fost şi scriitori.
Nu putem cita acuma decât doar câţiva din jur:
NICOLAE MANOLESCU cu-o "ISTORIE (...)" aur pur,

OVIDIU S, CROHMĂLNICEANU, harnicul ION ROTARU,
PETRU POANTĂ, M. N. RUSU şi DIMITRIE PĂCURARU;
PAUL CORNEA, ALEX PIRU, ALEXANDRU CIORĂNESCU,
TUDOR VIANU, ION POP, ca şi MIRCEA IORGULESCU.

EUGEN D. SIMION, preşedinte academic,
POPA MARIAN şi SASU AUREL, un bun polemic,
ALEX ŞTEFĂNESCU, ULICI LAURENŢIU, CIOCÂRLIE,
ZIGU ORNEA, BUŞULENGA... şi mulţi merită să fie...

Dar oprim aici povestea scriitorilor din ţară.
V-aţi putut convinge, credem, că-i o schiţă prea sumară.
Geniul românesc puternic e-un ocean strălucitor:
El va creşte şi mai mare, cu un splendid viitor!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea şi Viaţa veşnică

Domnul Isus ne-nvăţat cum viaţa s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toţi să fim
Şi ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvăţat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credinţă viaţa nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim

Cine-n Mine se încrede Viaţa veşnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie şi viaţă şi salvare
Prin credinţa în Hristos noi primim făgăduinţa
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruinţa
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieţii noi vom intra în veşnicie
Căci Pavel aşa ne spune eu sunt mort faţă de Lege
Şi trăiesc pentru Hristos viaţa sfântă se-nţelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credinţa sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credinţă
Şi-a fost gata să ucidă a fiului lui fiinţă
Dar Dumnezeu l-a oprit şi i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credinţa neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Şi Avraam în sfinţenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credinţa sfântă în Dumnezeu Sfânt şi viu
Tot aşa şi noi acum prin credinţă avem viaţă
Prin credinţa în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalţă
Legea şi porunca a fost până a venit credinţa
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruinţa

Prin credinţa în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viaţa de Hristos toţi ascultăm
Şi fiinţa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viaţa sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învăţat
Iar când totuşi se întâmplă în greşeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Şi îi cerem dar iertare fiinţa noastră să o spele
Căci avem viaţa sfântă cu toţi astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste şi oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul celor neprihăniţi

Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Şi lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit

Ce începe-n viaţa lui
El duce la bun sfârşit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit

Bun e a lui început
Şi viaţa lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză şi avut
În Hristos — Emanuel

Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare

Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viaţa trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l ţină

Oamenii neprihăniţi
Meşter îl au pe Hristos
Şi pe calea celor sfinţi
Înfloresc a lor dorinţi
În Mielul cel glorios

De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat şi omul
Şi i-a dat a Lui Cuvânt

În viaţa de credinţă
Începutu-i diferit
Şi prin har şi-n biruinţă
Pentru a omului fiinţă
Domnul a fost răstignit

Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Şi atâtea-s fără pată
În viaţa ce-a fost dată
Prin sfinţenie şi rugăciune

Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Şi el iată s-a smerit

Aşa mic el s-a văzut
Şi pe Domnu aşa mare
Şi era necunoscut
Deşi Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare

Însă iată că sfârşitul
I-a fost rău şi nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Şi Saul s-a prăpădit

Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos

Petru dar cel credincios
A căzut şi el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit — şi serios
Suferit-a pe Calvar

Şi el Petru s-a întors
La credinţa sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi

Rămâi Petru-n faţa turmei
Tu dar să o păstoreşti
Implicat în greul gijei
Să-ntăreşti darul credinţei
Căci apostol Petru eşti

Şi sfârşitul i-a fost bun
Pe braţele Lui Hristos
Al vieţii sfinte drum
I-a fost soare şi parfum
Pentru Mielul glorios

Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veşnicia
Ce-şi păstrează armonia
Uniform pân" la sfârşit
01 sept. 2019 Betania

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curriculum Vitae

Puţin ne pasă cine-i, al cui, şi cum îl cheamă.
El a trecut liceul cu cea mai slabă notă,
Apoi s-a făcut actor. Dar faţa-i idioată
N-a încântat pe nimeni, cel mult pe câte-o damă.

A-ntrat apoi în oaste şi-a stat, cum bag de seamă,
În lazaret trei toamne, pus bine de-o cocotă.
Ieşind, a scris novele, dar n-a scris bun o iotă;
Apoi s-a făcut pictor şi-artist de panoramă.

Cu timpul un istoric i-a dat să scrie copii,
Dar nu ştia sintaxa, scria ca-n timpul mitic
S-a hotărât în urmă să-şi deie ortul popii.

S-a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic,
Că l-au tăiat din ştreanguri, şi-atunci ştergându-şi stropii
P-obraz, şi-a dat de petic, fondând un ziar critic.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din Infinit

cinste slavă şi mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi şi-a dat viaţa
sus pe cruce la Calvar
şi scuipată i-a fost faţa
să ne dea viaţa-n dar

cinste slavă şi onoare
îi aducem Lui Mesia
şi-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veşnicia

pentru noi Isus şi-a dat
şi viaţa şi Fiinţa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentinţa

fără pată fără vină
El viaţa şi-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoţi şi farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieţii Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
să susţină că-i Viaţa
Lumina din Infinit
ce străluce dimineaţa

n-a fost nimeni pe pământ
ca şi El ca să susţină
că e Fiul Celui Sfânt
şi trăieşte fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
şi să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

şi Hristos l-a înălţat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca şi Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca şi Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca şi Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieţii veşnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ şi din lumină
şi din apă şi din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
şi Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe braţe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu şi-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispăşit
şi pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
şi noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispăşirea şi iertarea
omul iarăşi mântuit
să trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulţumesc o Tată Sfânt
mulţumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaşte gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu preţul vieţii am luptat să întemeiem un neam
Şi am avut un Mircea, un Ştefan sau Mihai zis şi Viteazul
Duşmanii l-au ucis pe el dar nu şi crezul

Şi jertfa lor ne face pe toţi a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii şi mame
Şi-am suferit de boli şi de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credinţă am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi şi ţară
Aşa a apărut o generaţie rară

A fost o închinăciune a naţiei
În astă lume de dor şi certuri
La Dumnezeu şi bunul de Cristos
Sperând ca ţării să-i fie de folos

Atunci au apărut ai noştri oameni mari
Oameni de ştiinţă dar şi cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuşi,
A fost un Noica, Tuţea, şi un Aron Cotruş
 
Asupra ţării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge şi ură au apărut
Puhoi de bolşevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare

Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Ţărâna să le fie uşoară celor ce nu mai sunt
Celor ce ţara şi-au iubit-o sub sfântul legământ

Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
Să văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu ştiu de-a fost un om...

fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit şi-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
şi acum ca şi atunci, în iubirea-i neclintită,
ţara a cântat în rând, dragostea şi-a lui iubită

răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă şi ne cheamă,
când suntem mai abătuţi, când iubim, când timpu-i dramă
şi cum el a aranjat spaţiul, cerul şi natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleştează gura

nici nu ştiu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană şi pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit să trezească din morminte,
pe cei mulţi şi prigoniţi, astăzi rupţi de cele sfinte
şi atunci ca şi acum versul său ascunde doruri
şi de ţară şi de crâng şi de flori şi păsări stoluri

trece timpul peste noi şi înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt şi veghează şi îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munţi, sub lună
şi de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Israel şi Adevărul

Lui Israel i s-a pus
În faţă ca el s-aleagă
Un hoţ mare şi Isus
Care fiinţă-i e mai dragă

Atunci el plin de-ngâmfare
Hoţul iată l-a ales
Căci n-a vrut în ascultare
Să îşi ţeasă a lui mers

Şi cu hoţul a rămas
Pe Isus dându-l la moarte
Şi-a înscris al vieţii pas
Doar pe valuri tulburate

Cel mai scump dintre popoare
Mai ales — mai minunat
Şi-a ţesut a lui pierzare
Pe Hristos l-a condamnat

El Israelul iubit
Cel mai înţelept popor
Pe Isus l-a răstignit
Însuşi după placul lor

Preoţii cei mai de seamă
Pe Hristos l-au condamnat
Şi sentinţa lor umană
Prin Pilat au aplicat

Moartea crudă — răstignirea
Adevărului curat
Celui care e iubirea
Şi e sfânt — nevinovat

Hristos dacă va trăi
Vor veni atunci romanii
Pe noi ne va nimici
Căci noi îi vom fi duşmanii

Iată dar că Israel
Pe Hristos l-a condamnat
El să scape — numai el
Morţii Isus a fost dat

Şi prin moartea Lui Hristos
Au crezut că au salvarea
Dar văzură tot pe dos
Au primit doar condamnarea

Creatorul răstignit
A murit apoi pe cruce
Căci păcatul ne-a plătit
El lumina ce străluce

Singurul fără păcat
Fără umbră de greşală
La moartea-a fost condamnat
De fiinţa noastră goală

De lumină şi dreptate
Însă plină doar de ură
Isus a fost dat la moarte
Însă doar după Scriptură

Pentru noi Domnu-a murit
Pentru toată omenirea
Căci păcatu-ntreg plătit
Trebuia — şi-ntreagă firea

Noi suntem cei vinovaţi
Noi — întreagă omenirea
Şi am fost doar morţii daţi
Pentru veci s-avem pieirea

Israel a căutat
Să scape de deportare
Să nu fie alungat
Izgonit în depărtare

Dar iată de ce-a fugit
Peste asta el a dat
Căci apoi s-a răzvlătit
Şi romanii-au atacat

A rămas Ierusalimul
Mai pe urmă asediat
L-a înconjurat vrăşmaşul
Cu care el a luptat

Şi-a căzut oraşu-ntreg
Cum Hristos a prorocit
Şi-atâţia cum nu-nţelg
A fost iată nimicit

Două mii de ani aproape
Israel doar fără ţară
A sorbit a lumii ape
Trecând prin foc şi prin pară

Vine vremea când Hristos
Din nou îl va ridica
Ca poporul glorios
Cinste care îi va da

Căci Mesia aşteptat
Va veni a doua oară
Israel fiind curat
Locuind în a lui ţară

Domnul îl va curăţa
Prin furtuni şi valuri grele
De el grijă va avea
Ca luceafăr între stele

Atunci va fi bucuria
Ca o mană-n Israel
Căci Domn le va fi Mesia
Din Ber-Şeba la Betel
18-mai 2018 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente

Poem
Oameni mari şi învăţaţi
Au trecut pe acest pământ
Generali şi împăraţi
Cu putere în cuvânt

Unora li s-au supus
Chiar şi neamuri şi popoare
Şi atîţia le-au adus
Bogăţii şi închinare

Însă viaţa şi-au sfârşit
Şi s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Şi-au căzut toţi în uitare

Dar istoria ne-nvaţă
Şi cultura despre ei
C-au avut şi ei viaţă
Odată cu adânc temei

Alexandru şi Napoleon
Împăraţi de seamă ai lumii
Toţi s-au dus pe-al morţii ton
Lăsând loc deşărtăciunii

Goethe Schiller şi Petrarca
Epicur Spinoza şi Traian
Şi-au pierdut de-a pururi barca
În al amintirilor mărgean

Pe a lor învăţătură
Prea puţin preţ azi se pune
Căci a altora statură
Mai profund azi se impune

Dar a fost cineva-n toate
Ce-a pus preţ pe om — pe cinste
Şi deşi-a trecut prin moarte
I-au rămas a Lui cuvinte

Doar a Lui învăţătură
Se pune în aplicare
De atâţia prin Scriptură
Căci putere-n Sine are

Prin Cuvântul Lui Hristos
Doar atâţi şi azi trăiesc
Omul Sfânt Cel mai frumos
Ce e Mirele ceresc

Şi ce-a spus Hristos Mesia
Iată şi azi se trăieşte
De cei ce vor veşnicia
Şi-Evanghelia îi creşte

Nimeni nu-şi cată salvarea
În a lumii-nvăţătură
Viaţa veşnică-ndurarea
Ci-n Cuvântul din Scriptură

Dintre marii învăţaţi ai lumii
Nimenea nu a promis
Viaţă veşnică la unii
Şi intrare-n Paradis

Numai Domnul— El Hristos
Omului dă veşnicia
Celui care aici jos
Ţine-n sine omenia

Şi caută cinstea şi iubirea
Trăind în neprihănire
Înflorind desăvârşirea
Şi-având drept la mântuire

Vedeţi azi cum se-mplineşte
În Scriptură ce e scris
Cuvântul ce ne vorbeşte
Şi ce Domnul ne-a promis

Doar Scriptura ne arată
Că omul va propăşi
Dar viaţa cea curată
Chiar el o va părăsi

Cum se poate-nţelepciunea
Amprenta să şi o pună
Însă vai neprihănirea
Să dispară ca o glumă

Iată-n lumea aceasta crudă
Acesta e adevărul
Căci păcatul ne inundă
Şi-şi amplifică misterul

Cine s-ar mai fi gândit
Căci ştiinţa va-nflori
Şi păcatul cel cumplit
În lume s-a răspândi

De ce omul nu trăieşete
Viaţa aşa cum i s-a dat
Ci ştiinţa-şi risipeşte
În tot ce este păcat

Unde ştiinţa e în floare
Cum se poate ca păcatul
Să planeze-n lumea mare
Şi nu cinstea oare altul

Sunt lucruri ce condamnate
Au fost aspru în trecut
Însă azi sunt aclamate
Cinstea iată s-a pierdut

A murit chiar şi pudoarea
Şi ruşinea s-a topit
Omul nu mai vrea salvarea
Căci păcatul l-a orbit

Cinstea nu mai este ţintă
Ci păcatul— fărdeleagea
Însă noi viaţa sfântă
O vrem azi— oglindă legea

Vrem să fim curaţi şi sfinţi
În lumină să trăim
Nu-n păcat să fim pierduţi
Pe Hristos să-l proslăvim

Haideţi dar în curăţie
Viaţa nouă s-o trăim
Privind înspre veşnicie
Ai Lui Isus—toţi să fim

Numai El e Adevărul
Şi ştiinţa cea profundă
El ne este aici ţelul
Ce-n lumină ne inundă

Slavă-i fie Lui Hristos
Glorie cinste onoare
Din păcate El ne-a scos
Şi ne-a dat a Lui salvare
17-07-2017 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată ceata

Toată ceata creştinească
Astăzi să se veselească
C-o stea mare s-a ivit
Sus, la mândrul răsărit.

Şi strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său

Să se nască-n Viflaem
Precum prorocit avem
Şi sa-i facă mântuire
De la veşnica pieire.

Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu-a Lui celui cel sfânt
Următori a lui nepoţi.

Mântuirea se vesteşte
Precum steaua străluceşte,
Sus la sfântul răsărit
Sfânta lege s-a ivit.

Legea sfântă-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întunerec foarte

Iar la răsărit lumina
Sfânta lege, rădăcina,
Sădită de Dumnezeu
Prin cel iubit fiul său.

Astăzi Mesia cel sfânt
S-a născut jos, pe pământ
Şi asta ne-a dovedit
Trei crai de la răsărit.

Aur, smirnă şi tămâie
S-au adus cu bucurie
Şi cu smirnă s-a-nchinat
Cerescului împărat.

Păstorii ţin mărturie
C-au văzut ce va să fie
Şi-aleargă ca să vază
Ce s-arată atâta rază.

Şi-l aflară înfăşat,
Pruncu-n iesle îi culcat,
Iar Maica sa preacurată
Lângă El stă supărată

Căci în Viflaem oraş
Nu şi-a căpătat sălaş
Şi-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos, pe pământ

Irod marele-mpărat
Foarte rău s-a supărat
De vorba celor trei crai,
S-a făcut un mare vai.

Dar şi Iuda cel viclean
S-a făcut mare duşman
Vrând pe Hristos, fiul sfânt
Să-l piardă de pe pământ.

Pe toţi pruncii i-a tăiat
Ce împrejur a aflat,
Dar Tatăl sfânt minunat
Pe Hristos l-a apărat

Căci un înger a trimis
De-a spus lui Iosif în vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre Fiul lui Dumnezeu.

Şi de-acum prin vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor de-o bucurie
Şi de-o mare veselie

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul cel mai mic

Odată o pildă Domnul nostru-a spus
C-un om bogat ce avea doi fii
Dar fiul cel mai mic s-a dus
Să bată-n lumea mare doar câmpii

Iar fiul cel mai mare la casa părintească
Rămas-a să lucreze pe-al tatălui ogor
Cu muncă şi cu sârg viaţa să-şi trăiască
Acasă dar clădindu-şi prin muncă-un viitor

Şi fiul cel mai mic averea şi-a pierdut
Cu fetele stricate şi oamenii cei răi
Sărac curând ajunse şi-un om necunoscut
Căci a călcat porunca — de la părinţii săi

Şi-a fost lovit amar de atâta sărăcie
Căci el ajunse la porci îngrijitor
Chiar el ce-odată avese — atâta bogăţie
În zdrenţe ajunsese ca orice cerşitor

Însă prin neagra noapte un glas el auzi
Întoarce-te acasă căci tatăl tău te aşteaptă
Şi el la sânul lui din nou te va primi
Căci el e atât bun — şi tatăl tău te iartă

Şi iată dar băiatul spre casă a plecat
Iar tatălui îi spuse ceva — că fiu-i se va-ntoarce
Şi tatăl lui nerăbdător mereu l-a aşteptat
Acasă dar voind ca să-l primească-n pace

Când iată dar pe drum venea din depărtare
Un chip necunoscut — creştea şi tot creştea
Când tatăl îl aştepta cu atâta nerăbdare
Căci pe băiatul lui acasă din inimă-l voia

Şi iată chipu acela mai mare şi mai mare
Cine-o fi oare — or" n-o fi chiar băiatul meu
E el — şi se avântă deodată-n alergare
Şi-n braţe îl cuprinse chiar pe băiatul său

O fiul meu o fiul meu — ce mare bucurie
Iar să te revăd acasă c-ai venit
O să te îmbrac ca fiu şi-o să-ţi dărui o mantie
O fiul meu — o fiul meu iubit

Eu nu sunt vrednic ca numele să-ţi port
Şoptise fiul cel mai mic cu atâta întristare
Dar tu eşti fiul meu şi eu îţi dărui tot
Căci dragostea mă arde cu atâta frământare

Aduceţi haina cea mai bună pentru al meu băiat
Şi puneţi-i inelu-n deget căci astăzi îl primesc
Se-ntoarce fiul meu acasă şi atât m-a bucurat
Căci dorul azi mă face mai mult să îl iubesc

A fost pierdut — dar s-a găsit şi iată-l lângă mine
S-a-ntors băiatul meu acasă şi eu în sărbătoare
Iarăşi îl primesc căci nu e orişicine
E mare bucuria — o vai e atât de mare

Dar fiu ce rămase acasă — rămăsese-n curte
Nu vrea să intre-n casă căci tatăl l-a primit
Pe fiul cel mai tânăr ce nu voi s-asculte
Şi-averea lui întregă el şi-a prăpădit

Doi oameni iată — în faţă ni se arată
Fiul cel mai mare în casă ce-a rămas
Dar inima lui crudă pe fratele nu-l iartă
Şi nu-l mai vrea în casă nici măcar un popas

Şi fiul cel mai mic ce-acum el s-a întors
Din nou la tatăl său şi care l-a crescut
Dar nu mai vrea nimic căci iată e pe dos
Ştie că averea — praf el a făcut

Eu văd în fiul cel mai mare — îl văd pe Israel
Iar fiul rătăcit — neamurile care
Îşi văd distrusă viaţa şi-l vor pe-al vieţii Miel
Căci vor ca să se scape de moarte şi pierzare

Fiul cel mai mic la tatăl s-a întors
Şi astfel fu găsit din plin de tatăl său
Dar fiul cel mai mare era neserios
Deşi era acasă — era în sine rău

El nu vedea iubirea şi n-o înţelegea
Trăind dar în belşug şi fără suferinţă
Tot că-i aparţine lui — însuşi el vedea
Şi nu-i păsa nicicum de-a fratelui fiinţă

El nu privea prin Duhul ci numai doar prin fire
Vroind să aibă totul vroia numai avere
Cum fratele mai mic odată în neştire
Aşa gândi odată firea doar cum cere

Tatăl Cel din ceruri vrea să ne desprindă
De tot ce avem aicea averi şi chiar comori
În El să ne încredem viaţa-ni să depindă
De-a Sale slăvi din ceruri — şi nu de-ai firii zori

Şi nu dar de pământ de bunuri şi averi
Ci doar de Fiul Lui Isus — pe veci să fim legaţi
Căci El este Lumina ce ne-a adus de nicăieri
Şi ne-a luat cu Sine să-i fim pururea fraţi
31-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele mele

ca şi Pavel cel din Tars
n-a fost nimeni pe pământ
să ghideze al nostru pas
înspre cerul Celui Sfânt

n-a fost nimeni să ne-nveţe
să călcăm pe a lui urmă
pe cărările răzleţe
să facem parte din turmă

ca apostolul cel mare
al neamurilor ales
n-a fost nimeni pe cărare
viaţa aşa — s-o fi-nţeles

Pavel — cel întors la Domnul
pe drumul înspre Damasc
a ales să-ndrepte omul
pe-al iubirii sfinte teasc

călcaţi pe urmele mele
căci şi eu calc pe-a Lui Hristos
de vreţi şi voi să fiţi stele
pentru Domnul — aici jos

înspre Isus dar privirea
de aici să v-o-ndreptaţi
să trăiţi mai viu iubirea
de surori şi-ai voştri fraţi

Evanghelia iubirii
fraţilor — voi s-o trăiţi
pe cărarea mântuirii
să fiţi cu toţii azi sfinţi

luaţi dar învăţătură
şi trăiţi Cuvântul Sfânt
viaţa doar după Scriptură
s-o aveţi aici oricând

căci sunt mort faţă de Lege
dar sunt viu pentru Hristos
El de Sine să mă lege
să-i slujesc aici frumos

Legea doar pân" la Ioan
şi prorocii au ţinut
dar noi vrem ca şi Avraam
al credinţei veşnic scut

căci viaţa prin credinţă
o primim şi nu prin Lege
de-n a Domnului Fiinţă
ne-ncredem — să ne dezlege

chiar de firea pământească
de pământ — de astă lume
ca-nspre patria cerească
să umblăm prin rugăciune

cea mai amplă-nvăţătură
iată Pavel ne-a lăsat
ca a noastră azi făptură
să aleagă ce-i curat

Legea el doar ne-o descrie
ca fiind îndrumător
înspre patria cea vie
şi-al nostru Mântuitor

spre Isus Hristos Mesia
Martorul cel credincios
ce zidise veşnicia
şi din lume El ne-a scos

profunzimile Scripturii
prin Pavel azi ne sunt date
pe cărarea mântuirii
s-avem hainele curate

nu prin Lge ci prin har
mântuirea ni se oferă
prin credinţa asta dar
şi-a vieţii sfinte eră

altă Evanghelie nu vrem
ci vrem cea propovăduită
de Pavel prin sfânt îndemn
s-avem viaţa-n noi sfinţită

doar prin mila Lui Isus
şi prin sfânta-i îndurare
să vedem al nost" apus
prin al Domnului sfânt soare

linia desăvârşirii
să ne fie ca o ţintă
prin Isus Domnul iubirii
dar trăind viaţa sfântă

glorie azi Lui Hristos
fie-i slavă şi onoare
căci din lume El ne-a scos
să ne fie-n veci salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 octombrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

El domină Universul

A murit Învăţătorul sus pe cruce atârnat
Şi mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului— văpaia
Sferinţelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea ţărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viaţă ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a aşezat
Pe Cel mort — ucis pe cruce — al vieţii împărat

Iar sabatul înfăşoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează şi pe lamele de vânt
Se naşte o întrebare căci al vieţii Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viaţă împlinind deplin Scriptura
Şi acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura

Cine dar l-a dat la moarte şi cine l-a osândit
Numai bine în viaţă când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinşi de duhuri rele pe atâţi i-a dezlegat
Şi-o viaţă nouă viaţă sfântă la atâţia El le-a dat

Pe cei prinşi de atâtea boli crude şi înverşunate
Isus i-a scăpat de ele şi le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muţilor le-a dat cuvânt
Pe leproşi i-a curăţat — i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală şi durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în braţe Domnul Însuşi i-a luat
Numai bine orişiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine peşte din belşug l-atîţi Domnu atunci le-a dat
Şi-a făcut doar numai bine pentru atâţia din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor

Unii dintre ei au spus că li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în duşmani
Şi-or veni ca să distrugă ţara-ntreagă chiar şi neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Şi aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator şi Domn al vieţii
El domnină Universul dar şi zorii dimineţii
Mâna Lui ne-a plămădit din ţărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
Să trăim în ascultare viaţa noastră pe pământ
Căci am fost iubiţi în toate de al Tatălui Cuvânt

A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca să fim salvaţi pe veci smulşi din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia fraţii Lui pe veci să fim

De ne-ncredem dar în El şi doar El ne este ţintă
Vom intra odată-n cer — cu Isus la a Sa nuntă

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi Lumina

-Poem-
Ca a Domnului Fiinţă
Nu este şi nici n-a fost
Să ofere biruinţă
Chiar şi astăzi prin credinţă
Omului — un veşnic rost

Ca El nimeni n-a vorbit
Filozofi nici împăraţi
El la Sine ne-a primit
Viaţă — şi ne-a dăruit
La cer sus să fim luaţi

Veşnicia numai El
Şi astăzi dar ne-o oferă
El Hristos Emanuel
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ce împarte a lumii eră

Mesia — ce ne-a arătat
Şi astăzi se împlineşte
Omul multe a-nvăţat
Cunoştinţe-a căpătat
Însă vai el se-nrăieşte

Cu a lui înţelepciune
Mai bun el ar trebui
Să trăiască-n astă lume
Totul când i se supune
Înţelept pentru a fi

Dar Cuvântul Celui Sfânt
Cât e azi de adevărat
Iată omul pe pământ
A lăsat Sfântul Cuvânt
Pe Isus l-a exilat

Nu mai e de trebuinţă
De Cuvântul Lui Hristos
Nici de har şi de credinţă
Omu-şi spune — biruinţă
Voi avea pe pământ jos

Şi omul iată azi luptă
Împotriva altui om
Bătălia e-ncepută
Şi nimeni azi nu ascultă
De-al vieţii sfinte Domn

Prea puţini azi mai privesc
Spre Isus Lumina lumii
Şi pe El Domn îl doresc
Căci din inimă-l iubesc
Pe Prinţul Înţelepciunii

Nimenea nu a promis
Omul că în veşnicie
Va ajunge-n Paradis
De trăieşte cum e scris
În Legea Vieţii vie

Doar Isus — El ne-a promis
Fericirea-n veşnicie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
În Legea Vieţii vie

Numai Mesia Isus
Ne-a vorbit de veşnicie
Şi de Tatăl Lui de Sus
Şi că omul de-i supus
Va primi răsplata vie

Şi El iată ne-a promis
Fericirea pe vecie
C-o să fim în Paradis
De-mplinim ce este scris
Mire-n veci o să ne fie

Nici un om mare al lumii
Scriitor sau împărat
N-a promis asta mulţimii
Căci izvoarele luminii
Omul nu le-a explorat

Nimenea de pe pământ
Nu a susţinut că-i viaţa
Ci doar Fiul Celui Sfânt
Şi al Tatălui Cuvânt
În soare ce-şi scaldă faţa

Numai Mesia Hristos
Singur a mărturisit
Într-un chip aşa frumos
Pentru voi viaţ-am scos
Şi la voi iat-am venit

Eu sunt Viaţa şi-Nvierea
Şi Lumina lumii sânt
Eu vă dărui înfierea
În Mine s-aveţi plăcerea
Să-mpliniţi al Meu Cuvânt

Cine crede dar în Mine
Viaţa veşnică o are
Căci El face ce e bine
Şi-a păcatelor mulţime
Prin Mine — are spălare

Cine crede în Hristos
E spălat de-a lui păcate
Că-l urmează aici jos
Şi trăieşte aşa frumos
El lumina o împarte

Mesia Isus Hristos
Ne e Domn şi călăuză
Şi-a Lui drum e cu folos
Din lumina vieţii scos
Adevăru să-l pătrunză

Nu-i nimic aici sub soare
Ca a Lui Hristos lumină
Ce ne este azi cărare
Prin milă şi îndurare
Ca pe palme să ne ţină

Numai El e Adevărul
Numai El a îndrăznit
Să ne spună că e ţelul
Ce ne duce iar la Tatăl
De aceea — El a venit

Nimeni n-a mai susţinut
Că e Calea şi Viaţa
Şi că e-al omului scut
Doar de aceea s-a născut
Să ne lumineze faţa

Nimeni n-a mai afirmat
Că e Uşa şi Adevărul
Adevărul cel curat
Oamenilor ce-a fost dat
Din cer chiar de Însuşi Tatăl

Însă nici aşa frumos
N-a fost nimeni să susţină
Pe pământ aicea jos
Că-i a omului folos
Că e viaţă şi lumină

Tot ce-a spus a confirmat
Cu iubirea şi viaţa
Numai El trupu şi-a dat
Murind dar pentru păcat
Să ne lumineze faţa

El e-al nostru Creator
El cu Tatăl împreună
Şi ne e Mântuitor
Până-n vecii vecilor
E Păstorul de la turmă

Pentru noi El a murit
Ca să ne plătească vina
Pe Golgota răstignit
Viaţa El şi-a dăruit
Noi să îi urmăm lumina

Căci lumina şi Adevărul
E Isus Hristos Mesia
Pentru sfinţi doar El e ţelul
Numai El iubise omul
Să-i dea viaţa — veşncia

Cine se încrede-n El
E salvat de a lui vină
Căci Hristos Emanuel
E-al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Şi e Viaţă şi Lumină

Singurul fără păcat
Ce-a trăit jos pe pământ
El e solul — Minunat
Calea ce ne-a arătat
Din Cuvântul Celui Sfânt

Numai El este Lumina
Numai el e Adevărul
Ce ne cheamă-ntodeauna
Să primim şi noi cununa
Chiar din ceruri de la Tatăl

Nimeni nu ne-a mai chemat
Veşnicia să ne ofere
Ci Isus crucificat
El ne-a spus că-i Împărat
Şi ne are în vedere

Oamenii toţi ne-au hulit
Şi ne-a spus doar rătăciţi
Cu ocară ne-au lovit
Şi atâţi ne-au părăsit
De ei am fost prigoniţi

Nuimai El — Hristos Mesia
Cuvântu ne-a învăţat
Şi ne-a spus că veşnicia
Ne-o oferă — bucuria
De-a fi fii de Împărat
Doar a Lui Învăţătură
Ne-nvaţă să fim curaţi
Să trăim după Scriptură
Cu suflet şi cu făptură
Lui să-i fim pe veci predaţi

Nimeni altul n-a mai pus
Accent doar pe curăţie
Ca şi Domnul nost" Isus
Ce pe braţe ne-a adus
Fraţi să-i fim în veşnicie

El s-avem un duh curat
Şi astăzi iată ne cere
Nu omul ce-a învăţat
De-a fi cât mai necurat
Dar să aibă aici avere

Pe avere El n-a pus
Accent nici pe avuţie
Ci Mirele nost" Isus
Advărul ne-a adus
Să intrăm în veşnicie

Am pierdut un Paradis
Altu dar să câştigăm
În cer sus să fii admis
Prin Cuvântul sfânt şi scris
De El dar să ascultăm

Glorie dar Lui Mesia
Slavă Celui Prea Înalt
Ce ne oferă veşnicia
Să trăim iar bucuria
Ce odată ni s-a dat
13-11-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos-- al nostru Soare

Domnul Isus ne-a trimis
Evanghelia să o vestim
Să intrăm în Paradis
Împlinind tot ce e scris
Fii ai Tatălui să fim

Domnul Isus ne-nvăţat
Evanghelia Divină
S-avem sufletul curat
Spălat de orice păcat
Însuşi noi să fim lumină

Apostolii pe Isus
L-au vestit odinioară
Căci Domnului s-au supus
Şi-Evanghelia au dus
Omenirii — să nu piară

Ei drept centru l-au avut
Pe Isus Hristos Mesia
Cel ce toate le-a făcut
Din adânc necunoscut
Inclusiv şi veşnicia

Centrul vieţii lor a fost
Hristos Mirele cel Sfânt
Şi-au făcut din Domnu-n rost
Cu toţi rămânând la post
Cât au fost pe acest pământ

Evenghelia ne-nvaţă
Şi nu Vechiul Testament
Căci Hristos ne dă viaţă
Şi spre ceruri ne înalţă
A Lui să fim permanent

Până la Ioan doar a ţinut
Legea Sfântă ce s-a dat
De-atunci Isus ni-e avut
Ne e stâncă ne e scut
Mielul Sfânt la moarte dat

Noi prin jertfa Lui Isus
Suntem astăzi ce suntem
Şi al Legii vechi apus
Îl vedem — căci Ea s-a dus
Căci pe Isus îl urmăm

Viaţa noastră e Hristos
Şi nu Legea din Sinai
Şi vrem să trăim frumos
Căci din lume El ne-a scos
Toţi ca să intrăm în Rai

Evanghelia ne-nvaţă
Pe Hristos să îl iubim
Căci spre Tatăl ne înalţă
Şi în veci ne dă viaţă
Ai Lui dar — pe veci să fim

De ce oare ne uităm
Înspre sfinţii din vechime
Când pe apostoli îi avem
Stele sfinte să-i urmăm
Căci Mirele iată vine

Gata-i trâmbiţa să sune
Îm poporul Celui Sfânt
Ca aleşii să se adune
Şi să lase acestă lume
Sus pe nori după Cuvânt

Dar nouă ni se vorbeşte
Azi de sfinţii din vechime
Nu că Mirele soseşte
Şi-ai Lui să fim ne doreşte
Numai — numai pentru Sine

De David de Moise de Ilie
Ni se predică în adunare
Nu de Cel ce stă să vie
Să ne ia în veşnicie
După sfânta-i îndurare

Iată Mirele revine
Ca să-şi ia a Lui mireasă
Nu strigă o iată nime"
Pentru mine pentru tine
Să ne ducă-n cer acasă

Evenghelia-i lăsată
Pentru Vechiul Testament
Parcă nu Ea ne e dată
Prin Ea inima curată
Să ne fie permanent

Parcă-i mai strălucitoare
Azi lumina din vechime
Nu Hristos veşnicul soare
Ce ne este aici cărare
Murind iată pentru mine

Nu Hristos este Lumina
Şi nu este El Viaţa
De ce dar rămâne-ntruna
Mai pe urmă — mai în urma
Celor ce nu-ţi dau viaţă

Când Hristos ar trebui
Ţintă veşnic să ne fie
Căci El poate izbăvi
Şi pe noi a ne sfinţi
Să păşim în veşnicie

Hristos este Dumnezeu
El e-al nostru Creator
Ce ne-nvaţă aici mereu
Noi să-i fim poporul Său
Căci El ni-e Mântuitor

El cu Tatăl ne-a creat
Şi a pus lumina-n noi
Să-i cântăm neâncetat
Toţi cu sufletul curat
Până-n ziua de apoi
25-10-2022 Mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va fi o pricina de bucurie (Isaia 53)

Cine a crezut ce se vestise
Cine a ştiut ce Dumnezeu promise
El a crescut 'naintea Lui
Şi după placul Domnului
Odraslă slabă şi bărbat
Lăstar dintr-un pământ uscat
N-avea frumuseţe, strălucire
S-atragă înspre El privire
Dispreţuit şi părăsit
Cu suferinţa obişnuit
OM al durerii se mai cheamă
Şi noi nu L-am băgat în seamă
Totuşi suferinţa ne-a purtat
Durerea noastră a luat
Şi noi am crezut că-I pedepsit
Lovit de Dumnezeu, smerit
Dar El, Isus ce-a fost dat
Străpuns a fost pentru păcat
Zdrobit pentru a noastră fărdelege
Şi pus să reînnoiască orice lege
Pedeapsa care dă pace
Căzut-a peste EL. Nu zace
Prin rana Lui creştini voi fiţi
Prin rana Lui tămăduiţi
Noi rătăceam ca nişte oi
Dar Domnul ne-a adus înapoi
Asupra Lui căzu nelegiuire
Cu toate că de sus avea sfinţire
Şi când a fost El chinuit
Nu a deschis gura, n-a vorbit
Ca un miel e socotit
Ce-l duci la măcelărit.
A fost luat prin apăsare
Dar cine de atunci a dat crezare?
Cine-a crezut că e lovit de moarte
Şi pus păcatul să ni-l poarte?
Groapa sau mormântul spus
Între răi El a fost pus
La un loc cu cel bogat
Făr' să fie vinovat
Domnul a găsit aşa
Suferinţa să I-o dea
Dar, după ce jertfă-I dat
Pentru orişice păcat
Multe zile va trăi
Lucrul sfânt va propăşi
Va vedea ai Lui urmaşi
Urmându-I pe sfinţii paşi
Rodul muncii-Şi va vedea
Şi atunci S-o înviora
Suflete va transforma
Păcatul va îndepărta
De aceea partea Lui
Este partea Domnului.
Numărul Lui a fost pus
La un loc cu cei de sus
Pentru că El s-a rugat
Pentru cel ce-i vinovat
Pentru că viaţa Şi-a dat
Pentru orişice păcat.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opere de artă vii

Atâtea opere de artă
Ai marilor artişti ai lumii
Prezintă faţa minunată
Şi gingăşia caldă a femeii

Chemarea gingaş-a iubirii
Se vede-n artă peste tot
În florile alese a firii
Şi bine le văd cum eu pot

Cea mai gingaşă fiinţă
A omenirii e luată
Şi e transpusă cu credinţă
În arta fină prelucrată

Şi chipul gingaş al femeii
În artă parcă e o ţintă
Spre ea se-ndreaptă şi ateii
Pe orice credincios l-ncântă

În arta fină literară
Femeia-i cea mai asaltată
Cu chipul gingaş— să ne pară
Că ea pe veci e mai curată

Şi în scluptură ea deţine
Rolul prim de exprimare
Cu însuşirile-i divine
Dar adormită astăzi pare

Deşi în artă par reale
Nimic nu-i viu ci totu-i mort
Sunt doar închipuiri azi goale
În unic strigăt peste tot

Aceasta-i arta omenirii
Atât de gigaşă dar mută
Sub focul gingaş al privirii
Ea doarme şi nu te ascultă

Şi tace tace— nu-i cuvânt
Şi nici umblet să o descrie
Nu îşi ia din loc avânt
A ei făptură— nu e vie

Dar este unul ce din artă
Făcu un sens şi o menire
Să ştie dar planeta toată
Căci El lucrează din iubire

Viaţa— El doar a creat
Şi rândunica aici şi zborul
Băiatul scump şi minunat
Ursul cerbul şi cocorul

Şi fata tânără fecioară
Aici— e gingăşia-ntruchipată
Ce-ţi smulge a ta inimioară
Cu-a ei fiinţă minunată

Dar toate iată aici sunt vii
Şi ele viaţa o trăiesc
De multe nici astăzi nu ştii
Dar ele totuşi se găsesc

Aceasta-i arta Celui care
Ne-a plămădit cu mâna Sa
Şi noi suntem a Lui lucrare
Ce i-am furat chiar inima

Isus Hristos e Creatorul
Cu Tatăl Sfânt cel Prea Înalt
E Cel— ce a zidit izvorul
Şi apa— pentru omul însetat

Artistul Sfânt din infinit
Ne-a dat întregă gingăşia
C-a Lui pe veci ne-a socotit
Să-i fim de-a pururi— avuţia

A Lui e arta şi iubirea
A Lui e viaţa pe pământ
Iar omu-i este moştenirea
Căci El— e-al Tatălui Cuvânt

El e Meşterul Cel mare
Prin care totu-a fost creat
Şi lună stele om şi soare
Şi văzul care ni s-a dat

Idee praf şi vârf de munte
Lumină stâncă şi talaz
Cu omul viu ca să-l înfrunte
Pe mare ca şi pe-un islaz

Isus Hristos e Adevărul
Şi Viaţa este pe pământ
În El ne este pe veci ţelul
Căci e-al vieţii veşnice Cuvânt

În El ne-am ancorat şi-n El
Ne e-nflorită mântuirea
Isus e unicul nost" fel
De aici de-a îmbrăca iubirea

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Ştii, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu ştiai?
Lucian: Nu. Nu ştiam... Şi spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ţi fi menţionat numele, cel puţin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce şi ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu ştiu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deşi aş fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aş fi mărit puţin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ţi-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puţin o dată.
Lucian: De unde ştii? Dacă n-ai văzut, cum poţi susţine că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducţie?
Sonya: Sigur, am dedus după mişcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria şi după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-aţi separat, e mereu tristă; cred că nu se gândeşte decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susţii că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu ştiam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aş vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum ştii: Are unul şi scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri noi

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare... ce să mai! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş'cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi....

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie... dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

Însă după cununie, pân' să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Şi tot din motive care... l-au făcut să-şi ia nevastă.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă... viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învăţătură
Cum viaţa s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniţi trăind doar în părtăşie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veşnicie
Şi-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat şi de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viaţa să fim slobozi de păcat
Spălaţi dar şi-n curăţie toţi de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Şi-n lumina Lui cerească pe atâţia ne-a zidit
Câţi în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Şi Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toţi — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toţi dar să ne scăldăm
Şi Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învăţat lumina toţi să fim azi pe cărare
Trăind viaţa-n curăţie şi-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvăţat de Tatăl Sfânt şi ne-a spus că ne iubeşte
Şi că Tatăl lângă Sine pururea El ne voieşte
Dar ne cere prin Scriptură viaţa nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veşnicie cu toţii dar noi să fim
Haideţi dar în sfinţenie noi astăzi să-l onorăm
Şi întreaga noastră fiinţă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viaţa nouă doar prin har şi prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul şi astăzi ne cere
Să trăim în sfinţenie doar prin har şi nu-n vedere
Ci-n credinţa Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinşi în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — fraţi dar să ne sprijinim
Şi robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruinţa Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Şi crescută-n floarea vieţii doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideţi toţi să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină şi de toate ne-a spălat
Să avem în veşnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veşnică salvare
21sept. 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!