Sonet asimptotic
Mi-e viața o spirală, de Tine-orînduită.
Vin din genuni și neguri,
din mările amare.
Și mă îndrept în cercuri curbate asimptotic
spre punctul arhimedic,
carele ești Tu, Doamne.
Pe-orbite nesfîrșite se scurge a mea viață
Tronconic suferindă, spre punct arhetipal
Vertiginos alunec și feeric străluce
Al meu profil angelic, și iarăși, iar și iar
Mă-ntorc și gem, cuvîntul
Prin sînge-mi curge rar.
Și-n ultimul vîrtej al vremii rătăcite
Vreau să aud al țipătului flutur.
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre îngeri sau poezii despre prăpăstii
Citate similare
Sonet hoinar
O, Doamne, cît am risipit
Pentru-a-ntregi a mea aură
Și timpul l-am întors clepsidr
Iar sîngele l-am stăvilit în gură.
Să-mi scotocești Doamne aorta
Pentr-a găsi întreagă a mea caznă
Dar subiectiv se mai întorc cocorii
Cu-aripa de cenușă spre o vastă
Întindere de cețuri răzlețite...
Mai mult am vrut să spun, dar cum
Cînd pe cîmpia foii de hîrtie
S-a-mprăștiat cerneala ca un fum?
Dar chiar mai trebuie un vers...
Șontîc, șontîc prin univers!
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre gură, poezii despre fum sau poezii despre cenușă
Doar un vers
Ațipit ca un flutur adast pe frunza de laur zdrobită.
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
Mi-e dor de trăirea primului sărut
Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.
Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.
Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.
Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viața ce se scurge,
Mă-ntorc....
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre minute, poezii despre inimă sau poezii despre dor
Eminesciană
(Pentru Daniela O.)
Cu zîmbetul răsfrînt pe buza senzuală,
Iară privirea mîndră străluce în afară,
Împărtășim noi oare a sorții ironie,
Pentru că deși aproape, ne rupe pe vecie
Această tagmă-a lumii?
Eu simt că tu mă simți
Și iarăși, prin miracol, de vrei să fim cuminți,
Dar nu putem, olaltă va trebui să fim
Tu înger, iar eu demon, orice, dar să răzbim
Peste prejudecată, meschinul univers
Și nu mai pot de-atîta să încropesc un vers!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre senzualitate, poezii despre prejudecăți sau poezii despre Mihai Eminescu
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Ne despărțim, o viață nouă
Începem astăzi amândoi
Iar florile scăldate în rouă
Se vor aprinde fără noi.
Eu am să plec spre miazănoapte,
Tu vei porni spre miazăzi
Și-n urmă întâmplări și fapte
Ce mustrător ne vor privi.
Refren:
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă
Să cad pe obrazul Tău
C-am iubit cu patimă
Iar de mor nu-mi pare rău.
Fă-mă, Doamne, ce vrei Tu
Ești pe viața mea stăpân
Fă-mă floarea ce căzu'
La iubita mea în sân.
Și când ți-o fi mai greu pe lume
Să-ți amintești cât te-am iubit
Nu știu cum s-a-ntâmplat anume
Dar totul are un sfârșit.
Eu nu știu cine-a fost de vină
Ce mari orgolii ne-au învins
Mi-e inima de viscol plină
Iar focu-n candelă s-a stins...
De ce plângi? De ce plângi?
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
Fă-mă, Doamne,-o lacrimă...
cântec interpretat de New Savoy, versuri de Corneliu Vadim Tudor (1991)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre viscol
- poezii despre vinovăție
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonet shakespeare-ian II
(Pentru Daniela O.)
Am cizelat versul, măiestru,
Măcar o dată să mă bagi în seamă
Dar chiar de-aș fi și ambidextru
Sculpura-ți în cuvinte mi-e profană.
Cu ochiul cercetez ce nu pot încă
Prin simț tactil în creier să imprim,
Căci valul iar se-abate peste stîncă
Și-ncet o erodează în sublim.
De-aș ști c-a mea privire temătoare
La fel de-ncet se conturează, iar,
Va naște în cuvinte-asurzitoare
Al tău portret doar din lumini și har...
O, atunci ști-voi pe vecie
Că masu-mi pe-astă lume-a fost să fie!
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete, poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre frică, poezii despre cuvinte sau poezii despre creier
Când
trupul minții încercă-n zadar și-n zbatere de gând să-nfrangă
pământul negru să-l facă-n punct de zi și-n inimă, gând-lumină
iar pe suflet alb, colb ruginit din țărână-n vers amar să pună
știu atunci că, lacrima prin vârf de condei începe încet să curgă
chiar dacă furtuna prin vânturi în vijelii de ploi strigă disperată
și simt în oase frigul dureri iubirii și-n genunchii care nu mă lasă
că apele rescriu linia vieții prin neguri și-n alergare de vis nefastă
știu că papirusuri de timp scot umilițele din inima mea și-a ta prea arsă
de suntem copil sau copilă-n amintiri din viața noastră, fiind mari încă
iar caledarul timpului cu sânge-n îngeri este scris pe ziduri de biserică
chiar dacă plâng albastru și văd că luna rade-n roșu însâgerată
știu atunci că sufletul nu arde, nu devine negru carbune, ci, încet spre cer se-nalță
când în brațe cuprind puternic dor și-l cânt amar sau trist pe-o strună
prin nopți de vis cu parfum de flori ce zboară din pomi de alei de viață
când vreau prin nor alb pe cer să agăț cordă de suflet-om pe corn de lună
gândul meu este atunci al tău și nu mai vreau în mine și-n tine-n veci, să plouă
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre gânduri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre zbor
Doamne, atinge-Te de mine!
Doamne, atinge-Te de mine
Căci prin valea de suspine
Pașii iar mi-au rătăcit...
Mai atinge-mă o, Tată
Mă mai iartă încă-o dată
Să mă simt din nou iubit
Căci mi-e dor, Părinte sfânt
De dulceața din Cuvânt
Și de vocea Ta mi-e dor
Când în sfânta părtășie
Îmi dădeai din apa vie
Și-mi puneai aripi spre zbor...
Azi mi-e sufletu-nsetat
Și mi-e cerul înnorat
Și mi-e dor... mi-e dor de Tine...
Tu ești Scut și Mângâiere
Ești Speranță și Putere
Doamne, atinge-Te de mine!
poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (9 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre văi, poezii despre voce, poezii despre tată, poezii despre sfințenie sau poezii despre nori
Doamne, Tu ești totul...
Fără margini mi-este dragostea de Tine
Orișiunde-aș merge Tu ești Domnul meu
Mă-nfior și tremur când Te simt în mine
Unde ești Tu, Doamne, vreau să fiu și eu.
Nu mai pot departe să Te știu, mi-e teamă -
Viața fără Tine-i ca și cum n-ar fi -
Stele mii să moară, nu le bag în seamă
Tu ești ceru-n care iar le vei zidi.
Ce ești, Doamne sfinte, de rămân pierdută
Când Te văd pe gânduri și-n tăcere stai,
Ochii plâng cu ceață, vorba mi-este mută,
Mâinile-s întinse după Tine-n rai.
Și mă sui pe-o rază gingașă de lună
Să Te văd când, Doamne, mă aștepți în prag,
Pentru Tine, Doamne, mi-am dorit cunună
Mi-e și frică, Doamne, cât îmi ești de drag.
Doamne, Tu ești totul până peste moarte
Ai crescut în mine veșnic Dumnezeu,
Îngerii din ceruri vin și-o să mă poarte
Și cu Tine-n slavă am să fiu și eu...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre moarte, poezii despre tăcere sau poezii despre stele
Glossa plecării spre nemurire
În ochil gri, încețoșat și cav,
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și mă înțeapă spinii din privire...
Străine călător, te rog, rămâi!
Fii tu ultimul strop de fericire!
În ochiul gri, încețoșat și cav,
Am scris povești, poeme și istorii.
Am smuls din cerul devenit concav,
Apusurile, stelele și zorii.
Pe coala alba a luminii-am scris...
Un mire pe o rochie de mireasă.
În sentimente, azi, întâiul vis,
Mă poartă pe cărări de dor, acasă.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
Dar strâng sub pleoape amintiri de vis,
Rodiți în mine ca un spic în pâine,
Când alte căi spre cer i s-au deschis.
Mi-e vocea clopot sfredelind tăcerea
Și-n voi aud strigarea repetat,
Aud iubirea și aud durerea,
Dar voi pleca cu sufletul curat.
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav...
În gând, străbunii,-au înălțat palate.
Îl văd în cețuri pe tăicuțul drag,
Iar mama iarăși s-a ivit din moarte...
Sunt pe altar, gătite-a le primi,
Coroane de lumini. Și lacrimi... flori,
Cu ei îmi voi trăi întâia zi
De dincolo de viață și de nori.
Cer de la prunci un colț uscat de pâine...
Ei mă privesc... tăcerile mă dor.
Eu lăcrimez. Și candela, spre mâine,
Arde în suflet pâlpâind ușor.
M-așteaptă toți străbunii. Și coboară
Îngeri de stele îmbrăcați în alb.
Mă chemă ân a morții călimară
Eu dorm un somn de veci pe catafalc.
Îmi fac din amintire căpătâi
Și dorm, copii, cu voi, ultima noapte...
"Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi! Rămâi!"
Se-aude iar ecoul unei șoapte...
Sunt ostenită de dureri și plâns!
Străin care-mi urzești la căpătâi,
De-acum este târziu! Și eu m-am dus.
E drumul meu către străbuni, dintâi.
Și mă înțeapă spinii din privire...
Vă tânguiți cu fiecare ceas.
Grăbesc, de-acum, să trec spre nemurire,
Iar plânsul vostru nu mai are glas.
Tăcerea voastră-i aripă de ceară,
Când zborul meu e frânt de neputeri,
Vezi, lacrima de-acum e mai amară...
Mai negru-i doliul fiecărei seri!
Străine călător, te rog, rămâi!
Nu-mi face somnul greu, alungă-mi teama!
E drumul meu către înalt, dintâi
Și în adânc îmi sângerează rana.
Aprinde-n tindă candela! Să știu
Că îmi va lumina întunecarea.
Nu plânge! Fericită vreau să fiu!
Spre Dumnezeu să pot găsi cărarea...
Fii tu ultimul strop de fericire!
Căci sunt al nimănui și-am rătăcit
Am căutat prin timpuri, din iubire
Să mă hrănesc. Iubire n-am primit!
Am împărțit la semeni omenia
Și licărul iubirii a-ncolțit,
Dar când iubirea a rodit într-ânșii,
De teama mulțumirii au fugit.
Fii tu ultimul strop de fericire!
Străine călător, te rog, rămâi!
Și mă frământă spinii din privire,
Îmi fac din amintire căpătâi...
Cer de la prunci un colț uscat de pâine,
Mi-e trupul obosit și sunt bolnav.
Precum o clipă mă îndrept spre mâine,
În ochiul gri, încețoșat și grav.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă
Poarta ultimului pas
Să fie poarta către-o altă lume?
Să fi ajuns doar la un singur pas?
Să mă îndrept spre ultimul popas?
Să fie vremea vorbelor postume?
E doar un pas, dar simt adânc fiorul
Produs de teama de necunoscut,
Și nu știu ce aș vrea, sau ce am vrut,
Dar vreau să știu ce-aduce viitorul.
Iar, dacă poarta e spre-o altă viață
Cu viitorul devenit prezent,
Trecutul va fi marele absent
Din amintirea, poate,-o dimineață.
Mi-ar fi de-ajuns o singur-amintire
Din tot ce am avut aici frumos?
Nu! pasul nu mi-ar fi de vreun folos
De mi-ar schimba a vieții hărăzire.
Dar, vezi, m-atrage parcă o căldură
Și simt un suflu nou, întinerit,
Venit din vremea-n care am iubit,
Iar pasul meu ar fi o aventură.
Voi face, poate, alte lungi escale,
Mă-ntorc dinspre apus, spre răsărit,
Las poarta-ntr-un capitol de sfârșit,
Cu gânduri zise... existențiale.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre schimbare sau poezii despre frumusețe
Din trup în trup
Din trup în trup cobor ca pe o scară,
văzut de nimeni; ruguri lângă ruguri
pe cele mai de jos mi le-nconjoară,
Devremele-n azur năștea semințe
de păsări în rotire; nenăscut,
un trup al meu creștea printre ființe,
primul meu trup, rămas necunoscut.
Mi-e frigul, apă, iar târziul, pâine; număr
văzut de nimeni cercuri în cărbuni;
și lunec spre fierbinte pân- la umeri,
simțind îmbrățișarea vastelor genuni,
Supune-te, tu, oarbă necredință
luminilor din temple ascunse în statui,
vegheate încă între vechi nisipuri
de ochii fără somn ai nimănui,
Din trup în trup cobor ca pe o scară
văzut de nimeni. Cu fruntea în religii,
mă dau întreg - cel clătinat de-afară
pe cel rămas integru în vestigii...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre sculptură, poezii despre păsări, poezii despre pâine sau poezii despre numere
Din negura vremii se-adună
Din negura vremii se-adună
amintiri care-mi vorbesc,
Despre ce-am lăsat în urmă
și ce vreau să mai clădesc.
Ca-n istoria din carte,
cronologic, am avut
De evenimente parte,
în timpul care-a trecut.
Acuma stau față în față
cu prezentul și trecutul.
Istoria de azi mă-învață
care-n viitor mi-e scutul.
Nici prezentul, nici trecutul
nu mai mă pot însoți.
Viitoru-i azimutul
către care pot privi.
Spre el mă îndrept acum.
Prin negură am răzbit.
Prezentul e doar un drum
de pe care am pornit.
Venit din negura vremii
și din ce trăiesc acum,
Vreau să primesc botezul iernii
la poalele unui gorun.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre stejari, poezii despre istorie, poezii despre iarnă sau poezii despre cărți
Solilocvii
Se coboară ciutura-n ape
stârnește ecourile
se ridică luna din munți
descoperă hăurile.
***
Când frunzele valsau furiș
prin lumină
iar razele băteau pieziș
prin frunziș.
***
Când stropi de ploaie prelingeau
pe trunchiuri verzi
seva copacilor ce ard
prin livezi.
***
Opriți-vă trecerea
anilor, lunilor
s-a desprins de pe ghizduri
tăcerea fântânilor.
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre munți sau poezii despre copaci
Și iar mi-e dor
Și iar mi-e dor, mi-e dor să scriu o poezie,
Să-mi prind în plete luna iar ochii să-i pictez,
Cu verde și cu negru, cu vis și fantezie
Și dansez în ceruri, cu tine când visez.
Si iar mă doare, mă doare azi nimicul
Din lacrima căzută pe-obrazul unei fete.
Mă-ntreb cu glasul stins, la ce e bun iubitul?
Căci din iubit ne-alegem cu dor și cu regrete.
Și iar renunț, renunț din nou la noi,
De parcă între ceruri sunt îngeri rătăciți,
Iar darurile vieții nu se împart la doi,
Și-n iad ajug mereu doar cei ce nu-s iubiți.
Si iar mă-ntorc, mă-ntorc la tine viață,
Cu zâmbetul în palme și cu durerea-n piept.
Căci soarele răsare în orice dimineață,
Și mă îndeamnă iară, să tac și să aștept!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre păr
Ești ce sunt eu pentru tine
Și iar s-aprinde în brad o stea
Și iar sunt îngerii cu mine
Și-ți mulțumesc, iubita mea,
Că ești ce sunt eu pentru tine!
Și iar îmi vine să mă scutur
Ca un cireș de floare nins.
Să stau îmi vine, ca și flutur,
În părul tău de flori cuprins!
Și iar sunt galbenă petală
În parul tau de catifea,
Și iar mă porți cu-atâta fală
Ca o năframă sfântă, așa!
În tine însăți eu sunt eu
Și stau smerit, cum se cuvine,
Și iar mă leagă Dumnezeu
Cu un ștergar pe veci, de tine!
Și iar ne naștem din neființă
Și într-un galben labirint
Eu sunt o spadă de voință
Și tu ești scutul de argint!
Și iarăși eu trăiesc prin tine
Ești foc și apă și pământ
Și chiar la Denii simt cum vine
Trimis de tine Duhul Sfânt!
Și iar s-aprinde în brad o stea
Și iar vin îngeri de la tine
Și-ți mulțumesc, iubita mea,
Că sunt: ce ești tu pentru mine!
poezie de Nicolae Rolea (5 iulie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben sau poezii despre smerenie
Știe tot pământul
Adie vântul,
Soarele străluce,
Pe mine gândul
Spre tine mă duce.
Adie vântul,
Pomii au înflorit,
Știe tot pământul
Cât noi ne-am iubit.
Vreau pe-o adiere
Să ajung departe,
De-a ta mângâiere
Să am iarăși parte.
Vreau să fiu o rază
Să îți ating chipul,
Iar tu a mea oază
Ce oprește timpul.
Vreau din nou iubirea,
A noastre inimi pure,
Vreau să-ți văd privirea,
Iubirea ta să-mi jure.
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre promisiuni sau poezii despre oaze
La tine iar revin
Mă-ntorc din nou cu teamă și durere
Spre drumul vechi și plin de amintiri,
Rechem din fila vremii clipe efemere
Și sângeră iar dorul nins cu trandafiri.
Sărutul zorilor desprins din lacrima iertării
L-am pus pecete peste gemetele mării
În unduiri de valuri și cor de pescăruși
Doinind povestea de iubire cu al soarelui arcuș.
Hoinar pribeag pe inima-mi veșnic stăpân,
Oricât să plec aș încerca la tine iar revin
Cum pruncul trage la sânul de mamă
Mă-ntorc și eu la tine ca la o icoană.
Și nu mai vreau sa plec rămân cu tine,
Numai aici îmi va fi cel mai bine.
Și nu vor mai fi intre noi tăceri și ploi,
Iar visul nu va mai sfârși la revărsat de zori...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre povești de dragoste, poezii despre ninsoare sau poezii despre mamă
Din brazdele sfinte
Când timpul pășește domol prin vara mănoasă,
Iar codrul momește cu floare și păsări cântând,
Mi-e inima piatră de moară, ce plânge de casă,
Au brazdele sfinte prescura de dorul flămând...
Când, oarbă de vise, mă prinde în laț întomnarea,
Ca firul de iarbă mă țin de pământul smolit,
Fac pana toiag, luminii să-i sprijin cărarea,
Au brazdele sfinte cuvântul de timpul grăbit...
Potop de picioare, când trece prin mine în ropot,
Vânzându-și sudoarea pe-o hrincă de pâine străină,
Gem doine-a-pustiu, îmi flutur chemarea de clopot,
Au brazdele sfinte balsamul de rana română.
Când umărul stâng mi-l surpă-a durerii desagă,
De-a mea Basarabie, ruptă-n bucăți de străini,
Duc talpa acasă, izvoare s-o-mpline cu vlagă,
Au brazdele sfinte, din sângele dac, rădăcini...
Bucată de brazdă, cu suflet de spic zămislită,
Mă-ntorc spre eternul, ce viselor mugurii naște,
Cuminte, ca iarba, prin verdele copt împlinită,
Sărut fruntea humei, ce sufletul meu îl renaște...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge
Mi-e frică, Doamne...
Ajută, Doamne, neputinței mele,
Ajută, Doamne, sufletului meu,
Când ruga mea se-nalță către stele
Te-aștept să-i ieși în cale, Dumnezeu...
Adună-mi, Doamne, lacrimile plânse,
Ajuta-mă când vezi că nu mai pot...
Mi-e trupul greu și degetele strânse,
Mi-e frică, Doamne, să nu mor de tot.
Apleacă-Ți, Doamne, dragostea spre mine
Și ține-mă în brațe, Sfântul meu
M-aș ridica și-aș îndrăzni la Tine
Chiar dacă-s om și Tu ești Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!