Stanţă burgheză

Arta de a aşeza seara paharul de lapte pe noptieră
lângă cartea deschisă
se învaţă sau nu privind pe geam florile de măr, micii bulbi verzi până vezi
coaja sângerie, parfumată, a mărului.

Precum farmecul discret al caligrafului
care copiază scrisori de dragoste, cu tot cu greşeli şi desene.
Atunci când îi refaci în minte discursul erotic şi pui sau scoţi virgule
sau întinzi pe covor piciorul paralel cu al său, atât de prezent în absenţă.

Când loveşti uşor gura paharului precum o harpistă îşi acordează spinarea.
Când întorci pagina şi vezi în marile pierderi o mare prostie.
Când închizi cartea, scuturi paharul după spălare şi, cu spaimă adormi,
cu gândul la fericirea care te aşteaptă,
indiferentă şi egală cu sine.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este foarte normal

În fiecare dimineaţă,
o femeie frumoasă vine spre mine
şi îmi toarnă cafea,
ştergând masa cu o cârpă galbenă,
verde sau mov,
în funcţie de anotimp (şi de dracii pe care
îi ţine în poşetă, la îndemână).

Eu mă prefac că nu văd,
când se apleacă şi mâna ei brună ca ciocolata
lasă în aer uşor o dâră de zahăr.

Ea e sora mea, Nefertiti, regina,
iar eu, Akhenaten, mirele şi, tot eu, fratele.
Dar degeaba ţes în minte vorbe ciudate,
ea, practică foarte, întreabă mereu:
- Ei, ai terminat de băut?
Cât e ceasul, băiete?
Ţi s-a terminat tura, frumosule?

Atunci ştiu că e nervoasă şi zic:
- 9 şi 59 de minute şi 59 de secunde!
Sau: Ai dormit rău? Ai văzut iar stele verzi pe pereţi?
Sau (asta o păstrez să o înfurii): Ţi-a murit azi-noapte pisica?

Dar când o văd obraznică şi absentă,
şi egoistă cum numai femeile noastre pot fi,
ştiu că îi e frică de moarte, sora cea mare,
şi o îndemn să ia un covrig
sau o bucată de pizza.

Pentru că, dacă ţi-e frică sau dor, pizza face minuni
şi nimic nu se compară cu un frate
care, când pleacă la căsăpit sclavi pe plantaţii,
îţi scuipă întâi în sân să treacă deochiul.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcând

Când vei veni la mine la cruce să-mi aprinzi
La cap o lumânare, te rog să nu-ţi întinzi
O mână cum se face la gară sau în port;
N-am să mă pot abţine să ţi-o sărut, nici mort.

Să-ţi iei la revedere mai bine cu piciorul
Când vei pleca spre casă călcând în mers amorul
Care precum un şarpe de tine se va ţine;
Să mai opreşti o gură de măr şi pentru mine.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste două

cuburi de gheaţă torni în paharul
mare whisky de două degete
roşu din secară şi malţ
cu trabucul aprins poţi fi calm
când ceilalţi erau stresaţi
încerci să calculezi traiectoria
paharului la gură de poţi gândi
te laşi mulţumit într-un fotoliu
care îndeamnă la visare
fumul de trabuc cubanez
urcă deasupra capului şi ascunde
zâmbetul discret sau dispreţuitor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul unei cărţi asupra noastră este real doar atunci când simţim nevoia să-i împărtăşim intriga: să iubim când personajele iubesc, să plângem când eroii suferă sau mor.
Practic, dacă nu simţim toate acestea, poveştile rămân în starea lor latentă, adică litere moarte.
Cartea nu aparţine nimănui. Nici celui care a scris-o, nici celui care o citeşte sau o cântă.
Desigur că Cioran este Cioran. Apoi devine Camelia când Camelia îl citeşte. Ioan, Tudor sau Filip când este citit de aceştia.
Noi suntem povestea cărţii. Cartea suntem noi!
Când cineva îmi spune că îi place cartea mea şi mă întreabă dacă o poate cânta, este uimitor pentru mine. Un scriitor scrie pentru ca alţii să citească şi să lase o moştenire.

Tot ceea ce scriu aparţine oamenilor, eu sunt doar curatorul!

finalul de la Insomnii în alb-negru de Camelia Opriţa (2007)
Adăugat de Catalin Angelo Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dragoste şi ură e ţesută lumea

precum o pânză de penelopă
în aşteptarea apocalipsei
sau doar a iubirii perfecte
precum îţi tot şopteşte sufletul
că ar putea fi undeva aiurea
dincolo de orice iluzie
ţesută din cuvinte
când pe faţă când pe dos
când într-o răsucire de borangic
uneori cu sfinţenie
alteori cu toţi dracii
dar atât de strâns
încât şi galaxiile râvnesc
ca la o altă îmbinare de perfect

vezi tu iubire
nu avem limbile destul de lungi
încât să ne împletim tăcerile
de dincolo de orice altă poezie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND RECUNOŞTI PREZENŢA ATÂT CORPUL CÂT ŞI "eu"-L FALS INTRĂ ÎN ABSENŢĂ. Tu spui că "TRĂIEŞTI DOAR ÎN PREZENT." Mai era unul care zicea că dacă îţi mişti ochii pupilele pierzi prezenţa. Oare vezi contradicţia? Realizezi că e dualitate? Există un tu şi prezentul în care stai, nu cumva e prea mare aglomeraţia acolo? Tu eşti Prezenţa, Prezenţa nu e o acţiune, cum ar fi cea de "a sta în prezent", Prezenţa nu e corpul care face acţiunea de a nu-şi mişca pupila sau orice altă scamatorie!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să negi sau să închizi ochii în faţa defectelor tale nu le va face să dispară. Doar struţul crede că dacă bagă capul în nisip nimeni nu îl vede. Acest concept ne spune că trăsăturile care ne provoacă o reacţie negativă atunci când le vedem la alţii, le avem într-o formă mai directă sau subtilă, în noi. Merită să gândeşti aşa doar prin prisma faptului că ajungi să îţi pui întrebări legate de tine atunci când te enervează trăsăturile altor persoane. Este amuzant să vezi un om care îl ceartă pe altul pentru că e leneş şi nu face nimic cu viaţa lui doar ca să te uiţi mai atent la viaţa celui care ceartă şi să vezi că şi el este într-o perioadă "nu foarte productivă" a vieţii lui. Şi-a recunoscut propria lene şi îl ceartă pe celălalt pentru că este MULT mai simplu să vezi la altul ce ai în tine decât să te priveşti pe tine. De aici vorba românească, "în loc să vezi paiul din ochiul altuia, mai bine să vezi bârna din ochiul tău." Ce facem de fapt, atunci când îi certăm pe alţii? de obicei ne certăm propriile trăsături pe care nu ni le recunoaştem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este misticul?

În cinstea Ieroschimonahului Nil Dorobanţu

Abia atunci devii tu mistic
când dinspre lumesc, îţi întorci ochii
către Hristos Schimbat la Faţă pe Tabor;
Abia atunci o vezi pe Fecioara Maria
în Lumină lină necreată,
când în trupul tău ascetic
fiorul sexualităţii s-a stins demult.
Teofaniile sunt daruri pentru toţi,
precum Hristos Euharistic
Se împarte tuturor flămânzilor –
căci nu există mistică individuală
sau sfinţenie personală.
Coboară-Mi Lumină lină din minte în inimă!

poezie de Cătălin Varga (1 iunie 2020)
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu sau eu, luăm o întâmplare ca fiind un dezastru absolut, pentru Dumnezeu poate fi un un fapt minor care va trece curând. El vede vieţile noastre tot aşa cum noi vedem un film după ce am citit cartea. La cinema, când ceva rău se întâmplă, simţi cum cei de lângă tine tresar, speriaţi. Absolut toţi, mai puţin tu. De ce? Pentru că tu ai citit cartea şi ştii că eroii cei buni vor reuşi în final. Dumnezeu îţi vede viaţa cu aceeaşi încredere şi calm cum ai văzut tu filmul. Numai că... El nu doar că a citit cartea: El a scris-o!

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om care vorbeşte corect, se poate ca în vorbire să comită greşeli: atunci când este uşor indispus sau obosit; când este iritat; când este peste măsură de absorbit de alte lucruri. Aceste aserţiuni pot fi uşor confirmate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te îndrăgosti...

Nu te îndrăgosti de o femeie care citeşte, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie...
Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.
Nu te îndrăgosti de o femeie care gândeşte, care ştie ea ce ştie şi, mai mult, ştie să zboare; o femeie sigură de ea însăşi.
Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care ştie să-şi preschimbe trupul în spirit; şi, cu atât mai puţin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură şi care să nu ştie să trăiască fără muzică.
Nu te îndrăgosti de o femeie însufleţită, lucidă şi ireverenţioasă.
Să nu-ţi doreşti să te îndrăgosteşti de o asemenea femeie. Pentru că, atunci când te îndrăgosteşti de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubeşte sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci... NICIODATĂ.

poezie de Martha Rivera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu-ţi oferă bucurie mai mare ca aceea pe care o simţi atunci când învingi dificultăţile, când păşeşti dintr-un succes într-altul, când îţi pui dorinţe noi şi când le vezi îndeplinindu-ţi-se.

citat din Samuel Johnson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici vârstele nu vin treptat. Deodată îl vezi pe cel de lângă tine bătrân şi nu ştii când s-a întâmplat. Tot aşa, te trezeşti într-o dimineaţă şi vezi că e primăvară. Te uiţi şi deodată vezi că lămâiul e înflorit. Îl miroşi, apoi te uiţi cum se aşază seara ciorile venite de la bulgari fix în copacul din faţa casei, cum se numără între ele, înainte să se împrăştie la culcare. Sau vezi porumbeii sălbatici cum îşi fac cuib şi aleg doar lemnişoarele de tei.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul şi butoiul cu vin

Te-nşeli crezând că dacă bei cu paharul mic,
N-o să goleşti butoiul, iubitul meu amic.
Tu asta ţine minte, când bei cu înfocare:
Paharul mic goleşte chiar şi butoiul mare.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu venin

Când neputinţa ne cuprinde
Zăngănim paharul cu venin,
Iubirea noastră pare că se vinde
În crâşma unui fioros destin.

Tu ieşi pe uşă şi eu ies pe geam,
Nici raza amintirii nu ne leagă,
În mine tot trecutul e balsam,
Prezentu-aduce moartea în desagă.

Nu neputinţa, ci-ndârjirea noastră
De-a îmbuiba paharul cu venin
Lăsă în urmă o lumină-albastră
Crucificând iubire şi destin.

Ne-om întâlni cândva sau sunt iluzii,
Visele noastre tocite-s în trecut?
Răspunde-va durerea cu perfuzii
În sângele tăcerii din sicriul mut!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris şi despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu ştiu, Doamne, însă ştiu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept şi se cuvine
Să-mi pui în faţă-al vieţii calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât şi vorbe,
Şi lucruri ce-am lăsat, şi ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ţinut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aş fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine ştii ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut şi spus ai scris îndată
Şi dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste şi iartă.

poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti o forţă a binelui şi a pozitivismului sau ai mai degrabă tendinţa să vezi jumătatea goală a paharului? Atunci când cineva împărtăşeşte ceva cu tine, ai tendinţa să îi arăţi ce nu este bine, să-l critici sau să-l demoralizezi? Ţie îţi place să te afli în preajma oamenilor optimişti sau a celor care sunt veşnic nemulţumiţi? Evoluţia nu poate să aibă loc atunci când avem o atitudine negativă, când criticăm şi distrugem visurile noastre sau ale celor din jur. Asigură-te că gândurile şi cuvintele tale încurajează întotdeauna cel mai bun rezultat posibil şi împărtăşeşte şi cu cei din jurul tău acest mod de gândire şi acţiune. Transformă orice situaţie negativă într-o lecţie pozitivă şi mergi încrezător mai departe pe calea ta.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti fericit?

Când eşti fericit?
Atunci când vezi
Un trup perfect,
Dar care priveşte în altă direcţie,
Sau atunci când
Priveşti un trup
Care îţi surâde
Cu fiecare celulă
Şi ştii,
Că urmează
Infinite posibilităţi,
De a fi fericit?

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hortense Robbins

Numele meu era prezent în toate ziarele –
Când cinam undeva
Sau când călătoream undeva,
Sau când închiriam o casă la Paris,
Unde eram parte a aristocraţiei.
Întotdeauna mâncam sau călătoream,
Sau mă tratam la băi, la Baden-Baden.
Acum sunt aici să onorez
Spoon River, aici lângă familia din care cândva am apărut.
Nimănui acum nu-i pasă unde am luat cina,
Sau am trăit, sau cu cine m-am conversat,
Sau cât de des mergem la Baden-Baden.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot fi prietenă cu oricine. Cu oricine. Dar nu cu bărbatul pentru care mi-aş fi negustorit fericirea în primul bazar din Rai sau din Iad, după cum ar fi cerut Goethe, pe loc, pentru care mi-aş fi dat viaţa fără să mă fi uitat o clipă peste umăr. Ce prietenie e asta? Cum să nu-ţi vină să urli când vezi o altă femeie atingându-l, zâmbindu-i complice, întinzându-i şerveţelul la masă, sorbind "o lingură de vin" din paharul lui? Poate, dacă nu l-ai iubit.

citat din Teo Trandafir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!