Pseudo geneza

Enormul
plutea deasupra unui ocean
de plictiseală
decorase un soi de univers şi
tot aia
plictiseala se instaura universal expansiv

Enormul
trase un nor pe nas
fumă vulcanic niscai piscuri şi
născoci vietăţi puzderie care
de plictiseală se ucideau între ele

Enormul, răzui un loz, ultimul
făcu opera nemuririi sale
femeia

(s-a dus dracului plictiseala)

Trăi cu ea o vreme până ce
sătul de mofturile ei să-i tot deseneze edenuri
să-i acorde atenţii sporite
îi rupse coastele în bătaie şi-i născoci din ele
un Adam nătâng şi înfumurat
apoi
i-o cedă...

fraier, Adam nătângul
(care trăise deja o experienţă eşuată - divorţul de
focoasa Lilith, desenată de o clonă a Enormului)
zburda singuratic mânios şi dedat la self service până ce
împins de o tânjire neînţeleasă ori ghinion
îşi aruncă ochii peste gardul edenului

Eva, goală, îşi mângâia sânii, coapsele
părăsită şi cumva un pic văduvă
fiindcă Enormul nici gând să mai dea vreun semn
superlativ de plictisită
de tunată în atâtea selfie

se prefăcu foarte fată mare la Adam care
puse botul la mere, la orice şi oriunde sugera Eva
din priviri

se aşternură pe făcut fii şi fiice vreme de vreo doişpe triburi
care mai de care mai viciaţi, criminali, curve şi hoţi
ascunşi sub perfide evlavii şi nobile intenţii

veni apoi civilizaţia care industrializă până la refuz
edenul

apăru ca din senin un fiu pretins al Enormului
care sfârşi nasol
fiii şi fiicele nu se dezminţiră
ăsta vru doar să salveze pe Adam şi Eva de la
toxinfecţia alimentară datorată abuzului de mere
apucă doar să-i înveţe cum să distileze merele putrede şi
teoria aia cu... cui pe cui se scoate pentru care, demonstrativ
suportă ditamai cuiele

veniră apoi urmaşii fiilor şi fiicelor
pretinzând retrocedarea edenului pe motive de
ereditate

Adam, nu şi nu – Eva ştia ce ştia şi fugi cu banii de pâine -
umblă şi acum în sus şi în jos pe via salaria

nătângul tot nătâng
inventă politica, fotbalul şi religiile sau totuna -
abonat la play boy stă pe un şezlong
c-un deget lins dând foaia
aşteaptă să fie înghiţit pământul de
un black hole

black hole? îi aminteşte (ancestral) de ceva

Enormul, răscoleşte moaştele şi-i dă Evei să le pupe
sunt toţi cei cu care l-a înşelat

ambientalistă prin vocaţie
Eva dezvăluie taina
mărul acela molfăit cândva cu impertinenţă
se numeşte acum în analele ştiinţifice
Terra

Enormul a înnebunit sau i-o fi de la trasu pe nas nourii
le rupse coastele la cei doi ingraţi şi
născoci lui Adam un alt Adam
Evei o altă Evă
şi întoarse clepsidra
până la
staţia apocalipsa numărul patru cu peronul pe stânga

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După crearea lui Adam, actul la fel de important este crearea Evei. Crearea ei nu e reproducere, e creaţie de sine stătătoare. Este intervenţia divină, personală şi în actul creării Evei. Nu-i face pe amândoi odată şi apoi îi desprinde. Reluarea Evei din Adam este act personal şi special a lui Dumnezu, dar, la crearea ei, participă şi Adam, cu visul, cu actul oniric, un alt univers nesfârşit, de taină.

citat din Ion Buga
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul şarpelui

Şarpele în grădină
Dacă n-a fost Dumnezeu
Atunci a fost zborul
Şi energia din sângele lui Adam.

Sângele din trupul lui Adam
Care s-a strecurat în Eva
Era elementul nemuritor
Despre care Adam a jurat c-a fost iubire.

Sângele din trupul Evei
Care i s-a scurs din pântec –
Înnodat pe cruce
Nu avea nume.

Nimic altceva nu s-a întâmplat.
Din iubirea care nu poate muri
Se revarsă milioane de chipuri
Şi epiderma agoniei

Pentru a atârna... o coajă goală.
Suferinţa încă
Nu întunecă grădina,
Nici cântecul şarpelui.

poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etern

Marea mea iubire, enormul meu calvar,
Veşnicul aliat, eternul adversar,
Tandrul meu iubit, temutul meu barbar,
Superbul vis frumos, groznicul meu coşmar.

Marea mea iubire, enorma mea povară,
O zi rece de iarnă, o zi de primăvară,
Cea mai dulce fiinţă şi cea mai amară,
Mă vindeci de tristeţe, tot tu o faci să doară.

Marea mea iubire, enormul meu chin,
O lavă fumegândă, un pârâu cristalin.

Marea mea iubire, enormul meu infern,
Se spulberă-n zori visul dar tu rămâi ETERN.

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eutherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Să-ncepem, deci, cu începutul,
Aşa cum ne-a-nvăţat natura:
Adam a inventat sărutul,
Să-i mai astupe Evei gura.

epigramă de Elis Râpeanu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza cu acrostih

Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri şi cam decorativ.
E vremea pentru puţină decadenţă! - îşi zise -
Dar Eva nu ştia decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze şi el
Gând nou:
Adam pe faţă, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiţia creatoare şi
Ieşită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se aşeză gânditor, sprijinit de un măr,
Işi făcu planul şi-l desfăcu,
Unul pe faţă, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine ştie ce hazard
Mai aproape de sine cu o veşnicie:
Auzi - zise adresându-se şarpelui -
Rogu-te, am auzit că merele ar avea efecte terapeutice?

acrostih de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: De ce-ai venit?
Limbău: Am cules informaţii proaspete...
Adam: Despre ce?
Limbău: Despre nevastă-mea...
Adam: Spune...
Limbău: Am urmărit-o atent... Am văzut-o intrând în Biserica Amzei...
Adam: Ascută, Limbău. Dacă vrei să scapi de nevastă-ta, de ce nu divorţezi?
Limbău: Nu la mine mă gândesc, tovarăşe colonel! Mă gândesc la ţară...
Adam: Bine! Vom face cercetări... Altceva?
Limbău: Nevastă-mea are legături cu popa Arvinte, despe care lumea spune că a fost legionar...
Adam: Ce fel de legături...
Limbău: Conspirative. Poate şi de altă natură... Sunt tineri amândoi... Ar trebui arestaţi!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evei

Toamnă lungă şi ploioasă...
Numai Eva-i dezbrăcată.
Doar Adam al ei nu vine,
Frunza să mai pice-odată.

De-ar fi în ceruri toamnă
Ar ştii şi el, Adam
Secretul Evei sale,
Cu frunza de pe ram.

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (cu veneraţie sinceră): Bună ziua, Maestre....
Poetul (surprins): Maestre? Ce vorbe fără rost!
Adam: Vă cunosc opera! Sunteţi un mare spirit...
Poetul (trist, reţinut): Sunt doar o umbră, care îşi caută noaptea ei cu lună plină... Dar n-o găsesc. Mă orbeşte falsa lumină... E prea multă beznă sclipitoare în jur...
Adam (declamă): "Cât negurile vieţii putem să le desfidem,
Alt soare să aprindem pe vechile ei căi."

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Poate nu mă pricep la lucrurile astea, dar... ne-am sărutat. Nu e ca şi cum aş fi sărutat multe fete. Poate doar una.
Joan Girardi: Mda.
Adam: Poate a însemnat ceva pentru mine.
Joan Girardi: Poate şi pentru mine a însemnat ceva.
Adam: Eu nu... nu ştiu cum să mă comport acum.
Joan Girardi (chicoteşte): Nici eu.
Adam: Poate e cum a spus tipul ăla de la campania antidroguri. Dragostea romantică e ca o boală mintală. Apare pur şi simplu. Ce să-i faci?
Joan Girardi: Poate că nu suntem încă pregătiţi.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam la semafor

Mi-e sufletul răspântie de semne,
Care-ncotro şi care nicăieri,
Nu s-a născut un om care să mă-ndemne
Spre mine omul cel de până ieri.

Aceste vorbe le-ar fi spus Adam
La prima lui răscruce. Mai târziu
Le-am îngânat şi eu când aşteptam,
La semafor, al câtelea nu ştiu.

poezie de Marius Robu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Mi se pare o mare ticăloşie să-ţi torni nevasta...
Limbău: Dimpotrivă! E o dovadă de devotament suprem faţă de ţară...
Adam: Familia este celula de bază a societăţii...
Limbău: Poporul este adevărata mea familie...
Adam: Ieşi afară...
Limbău: Poftim?
Adam: Ieşi!
Limbău: Am înţeles! Trăiască pacea între popoare!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (declamă, calm, fascinat): "Te-am străvăzut prin toate a tale pavezi grele
Nativu-ţi bloc de aur a rezistat întreg,
Supus regalei ape a ironiei mele,
Cu care muşc pe oameni, să-i cerc şi să-i aleg..."
Lupoi (apăsat): E clar!
Adam: Ce e clar?
Lupoi (agitat): Aur!... Apă regală!... Aici, în miezul republicii, poetul plânge după monarhie...
Adam: De unde ştii, Lupoi? Când a fost proclamată republica, tu erai în puşcărie...
Lupoi (încurcat): Burghezia m-a înfundat! A fost o sentinţă politică!
Adam: Minţi! Te-au condamnat pentru furt! Erai şef de depozit! Ai jefuit magazia poporului!
Lupoi (panicat): Permiteţi să raportez! Magazia era a unui patron! O căpuşă exploatatoare! Pe vremea aceea, poporul nu avea magazie proprie...
Adam: Vrei să spui că ai furat în numele revoluţiei?
Lupoi: Exact! După ce i-am golit depozitul, patronul meu a intrat în faliment. A fost o lovitură grea dată orânduirii capitaliste!
Adam: Ieşi afară!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hiro: Căutăm o formulă care...
Adam: O formulă? Eram sigur că mai devreme sau mai târziu se va întoarce împotriva lor. Le-am spus chiar să o distrugă.
Ando: Deci ştii pe cineva care ar putea s-o fure?
Adam: Poate... Eu cu ce mă aleg dacă vă spun?
Hiro: După ce vom îndeplini misiunea, promit să te închid într-o celulă foarte spatioasă.
Ando: Cu fereastră!
Hiro: Şi aerisire.
Adam: Las-o baltă.

replici din filmul serial Heroes
Adăugat de Alexandra Burcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

Nu Eva este vinovată
De soarta grea a noastră,
Adam e cel ce vina poartă,
Căci el i-a dat o coastă.

epigramă de Iulian Marian Chimigeru (20 ianuarie 2009)
Adăugat de Iulian Marian Chimigeru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neatenţia Evei

Din fruct oprit, e consfinţit
Adam, nătângul, a muşcat,
Căci Eva nu i-a dat.. cuţit!

tristih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat pe Adam şi pe Eva

În ziua-a cincea a creat
Şi peşti şi păsări zburătoare.
Pe toate El le-a inventat,
Din Duhul Lui le-a dat suflare.
A şasea zi e mult de lucru,
Căci este zi de pregătire.
Şi-a terminat întrânsa Domnul
Tot lucrul Său de la Zidire.

El a făcut în acea zi
Orişice soi de animale
Şi pe Adam din lut trezit,
Spre gloria Măriei Sale.

Apoi a mai făcut pe Eva
Din coasta lui Adam luată,
Şi prima nuntă tot atunci
A fost îndată celebrată.

Ca o pecete a Zidirii,
În ziua-a şaptea, Dumnezeu
Făcu odihna împlinirii,
Sfinţind pe veci sabatul Său.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul din vecini

Când Eva şi Adam erau în rai,
Pe frunze de-ntuneric ei cântau din nai,
Şarpele dansa din şolduri pe tulpină
Până-n ziua-n care veniră o vecină.

Eva pizmuitoare se uita atentă
Făcând din ochii ageri câte-o piruetă,
Adam sedus de mărul, vecinii lui, din sân
Dori să se înfrupte, se rugă la Stăpân.

Domnul, o, Preabunul, a încuviinţat
Şi-Adam fără astâmpăr mereu s-a înfruptat,
De-atunci este zicala că mărul din vecini
Este mai bun la alţii chiar dacă are spini!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mărul lui Adam nu poţi să faci cidru, compot de mere, dulceaţă de mere, plăcintă de mere, salată de fructe, suc de mere, ştrudele de mere şi tort de mere.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

În braţele tale, ca în braţele lumii de început
Trăiesc din nou creaţia
În pacea suflării lui Dumnezeu
Peste lutul şi iubirea din care sunt făcut

Eşti EA, dar de păcat nu mă mai tem
Din pom fructul cules
Demult a fost muşcat
Adam şi Eva, de la început, suntem

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!