Cum zbura pe stradă un rinocer

înainte de roată a fost câine
a trăit s-a gudurat a lătrat
şi a muşcat ca un maidanez
a mers cu coada în vânt
fudul cum nu a mai fost nimeni
până într-o zi
când a vrut să muşte
o roată de la o super maşină

pe deasupra străzii zbura
nu ştiu de unde un rinocer
avea o eşarfă albă şi pantofi sport
iar vântul se lovea monoton
de bătrânele porţi

s-a trezit dis-de-dimineaţă
tristă şi mahmură
roată la o roabă plină
de zgură
puţin cam descentrată
murdară de moloz
şi nu ştiu de ce
avea o poftă nebună
să-l muşte de popou
pe dobermanul vecinei aglaia
îmbrăcată uşchit
cu panglici mov
şi o beretă verde
adusă de pe vaporul
cu mustăţi şi lunetă

ce păcat, nu erai acasă
te dădeai în parc pe o trotinetă
frumoasă şi suplă ca o bicicletă
magazinele deja nu mai vor să-mi vândă timp
şi am nevoie urgent şi Doamne cât îmi e de frig

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele eu ca o roată

după ce a muşcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinţi întuneric
şi ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
ţopăind nevrotic

moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca uşor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraş
şi a murit

după ce a fost muşcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinţi
la şcoala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
dinspre turnul de apă
o sirenă sfâşia cerul cumplit
doi preoţi traversau strada grăbiţi
era iarnă

îţi voi cânta iubito despre oraşul uitat
pe o creangă subţire de prun
şi cum au înflorit într-o duminică
ochii tăi pe străzi
şi cum se aude de atunci lătrând
sfâşietor câinele meu

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roată roată

ce faci? mă întrebi aproape răstit
mai nimic îţi răspund
soro
cam tot timpul mă gândesc
la trupul meu refugiat
de o bucată de vreme în suflet
trup de roată bătrână
plină de rugină cu haine de gumă

cu toate astea încă mai visez
să devin roata de rezervă
a Lamborghini-ul lui lady gaga
ce splendoare de maşină
neagră
o picătură fierbinte de întuneric
fulgerând cu zgomot şoselele
şi înghiţind asfaltul infernal
pe autostrăzile lumii

sigur m-aş opri
la drumul din piatră cubică
şi aş împărţi eşarfe multicolore
două versuri şi câteva căpăcele cromate
pentru valve
şi m-aş bucura până la leşin
de aerul tare din pneuri

dar mă trezesc rostogolindu-mă
de colo colo încurcat
în tot felul de prezoane
şuruburi pe stânga
cioburi de parbrize
abulic tot bombănind aiuritor
cuvinte zălude
- calitatea şi frumuseţea unei roţi
este rezultatul efortului şi inteligenţei
a mii de ingineri
o iubire nebună pecetluind
rostul ei în lume şi un cric

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata vieţii

Roata vieţii, ţineţi minte!
Când vrea merge înainte.
Când dă de puţin noroi,
Roata o ia înapoi.
Roată, roată rotitoare,
Nu eşti ca apa-n izvoare.
În loc să dai lumii viaţă
Tu îi iei orice speranţă.
Ascultă-mă roată bine!
Am să mă lepăd de tine.
Îmi iau sufletul cu mine
şi mă duc unde-mi convine.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu trei felinare şi o roată bolnavă mintal

vreau să-ţi povestesc iubito
despre oraşul cu trei felinare
şi o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoaşă
şi de atâta fericire plesneam

despre oraşul unde
specialiştii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulţeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineaţa a explodat
în bucăţi mari de lumină
şi de chin

despre oraşul în care şeful
secţiei de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpaţi
din pântecul căreia ţâşneau la viraj
ceasuri cu pendulă şi un cuc turmentat
până într-o zi când şeful de post
a interzis berea şi negrul de fum

îţi voi povesti
mai ales despre ambulanţa care plimba
în jurul spitalului judeţean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cu trei felinare şi o roată bolnavă mintal

vreau să-ţi povestesc iubito
despre oraşul cu trei felinare
şi o bancă uitată în parc
unde în fiecare zi primeam o gogoaşă
şi de atâta fericire plesneam

despre oraşul unde
specialiştii în administrat
supozitoare în urechi
se înmulţeau alarmant
iar trupurile noastre se zvârcoleau
pe o frunză neîncetat
până când dimineaţa a explodat în sfârşit
rupând din noi bucăţi mari de lumină
şi de chin

despre oraşul în care şeful
secţiei de reparat timpul
era mereu cu degetul arătător
îndreptat spre o cisternă cu apă
sau către umbra mea firavă
de om cocârjat
dar de cele mai multe ori arăta
către femeia călare
pe o motoretă carpaţi
din pântecul căreia ţâşneau la viraj
ceasuri cu pendulă şi un cuc la costum
până într-o zi când şeful de post
a interzis berea şi negrul de fum

îţi voi povesti
mai ales despre ambulanţa care plimba
în jurul spitalului judeţean
o roată cu ciucuri bolnavă mintal
şi nu se mai făcea
niciodată tu şi nici dimineaţă în inima mea

poezie de Petre Ioan Creţu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată...

Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira şi nu ştiu cum
Îmi văzuse ieri pe drum

Cărticica colorată
Unde un băiat şi-o fată
Aveau jucării, hamac
Şi răţuşte mici pe lac.

Aveau roată ca o scară
Şi-nvârtea piatra la moară,
Iar găina făinoasă
Avea creasta luminoasă.

Vântu-mi zise cu mirare:
Scoate cartea din sertare
Şi citeşte o poveste
Mie şi păpuşii tale.

Uite-ţi dau spice de grâu
Să le porţi mereu la brâu,
Pâinea-n casă să-ţi sporească,
Aşa ca-n povestea noastră.

Să nu-mi citeşti una tristă,
Că n-am mâneci, nici batistă...
Aia ce e? Călimară?
Scoate, deci, povestea afară!

Şi-ncepui a scrie-scrie,
Ceva de copilărie.
Dar povestea mea deodată
Se opri... A fost odată.

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară (mai 2019)
Adăugat de Ioan Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgărele cu mustăţi

Sunt un câine pe care nu-l mai iubeşte
nimeni
de aceea stau lângă strachina mea
pe care cade bruma
şi a devenit la fel de ruginie
ca frunzele pe care
doar vântul le mai ţine
înainte de a îngroşa pământul.

Zilele au devenit din ce în ce
mai puţin luminoase
trec una după alta
fără a mai aduce nimic în plus
afară de amintiri.

Am fost odată fericit
curtea prin care alergam
mi se părea cea mai frumoasă grădină
din câte pot exista
ascultam paşii stăpânilor mei
ca pe o declaraţie de dragoste.

Acum nu mai aud decât asprimea
din glasurile lor
când mă strigă din pragul uşii
ca să-mi arunce un os.

I-am iubit aşa cum numai un câine
poate iubi
numărând ceasurile lungi
de aşteptare
până la momentul întoarcerii.

Curând va sosi iarna
fulgii de nea o să-mi umple
strachina
ca nişte bănuţi
iar eu mă voi transforma
într-un clovn de zăpadă
cu tichia pusă pe cap
care pe nasul-morcov are mustăţi
şi vântură zăpada
cu coada

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu mi-a plăcut să dorm lângă moarte. Mda, iar ea, până acum cel puţin, a fost destul de blândă şi indiferentă. A fost cuminte dar, poate, într-o zi o să se obrăznicească, o să se sălbăticească şi o să mă muşte ca un câine turbat, aşa cum în 2002 îl muşcase o haită de maidanezi pe A. în timp ce se chinuia, bietul, să ajungă la noi în Vamă.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întâmplat în vara asta verde şi nebună. Frankie avea doisprezece ani. Nu făcea parte din niciun club şi nici din altceva. Devenise o fiinţă singuratică, care dădea roată pe la uşi şi se temea.

citat din Carson McCullers
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul un câine pe şosea

Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconştientul, cui îl las?

Din când în când, îi este dat să cadă,
Şi el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Şi, uneori, solemn, într-o baladă.

Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Şi ne uneşte câteodată plânsu-mi.

Mi-e sufletul un câine şchiop ce vine,
Pe o şosea, prin vifor, către tine.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(un tu, un poem)

şi dacă pănă la urmă
nu sunt născută din coasta ta,
ci TU ai luat o mână de lut,
ai pus-o pe roată
şi în loc de ulcior sau de oală
te-ai trezit cu mine cuminte şi albă
întrebând cât mai e
până iubim?

cred că îmi era foame
şi m-ai hrănit din palme
cu gânduri ca ii înflorate,
cred că îmi era sete
şi mi-ai dat să beau rouă
din ochiul tău sau din lună
până am învăţat rostul
şi mersul în două cuvinte.

şi pentru că nu mi-ai răspuns
la prima întrebare
vin mereu înapoi pe roată,
TU mă mângâi şoptit
cu privirile tale,
degete simple de cuvinte
ce văd.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de roată

Trăgeam de steaua aceea cu toate mâinile
cu toate mâinile mâinilor
până am răsucit o şină de cale solară.
El stătea între două boţuri de stânci
încurcat
cu două vagonete
unul la apus altul la răsărit. Scurgea!
Scurgea cercul. Şerpii pe roată
trăgeau alţi şerpi
cu o roată în spirale
deraiată.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cincea roată

Era a cincea roată şi-a plecat
La unchiul ei, un car cu boi, îmi pare,
Dar ditamai în funcţie, cu stare...
Mă rog, i-a dat un post călduţ, de stat.

Căci boi erau să tragă... cât au tras,
Iar cele patru roţi s-au învârtit...
Un timp, nu mult, pân' s-au îmbogăţit
Şi au lăsat-o-n carul de pripas.

Ce să mai stea, să-nvârtă numai ea
Un car falit, cu boii ăia doi?
S-a dus rapid, ca roată de altoi
La car cu bani grămadă... la saltea.

Ce-a tras acolo, nu pot să vă spun,
Dar n-a stat mult, c-a fost control cumplit
Şi noul car de muncă-a fost scutit
Pe câţiva ani – de-un jude, presupun –

Ce ghinion pe roata cea drăguţă!
Păi, chiar aşa, să nu se-nvârtă ea,
Nu să trăiască bine, cum ar vrea,
Dar nici măcar ca-n vechea ei căruţă?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea ceramică

A început ca o roată
de olar
ca o roată de cer olărit şi ceramic.
La început a căzut o gărgăriţă ceramică
şi s-a spart în mii de furnici.
Apoi au căzut mii de furnici ceramice
şi s-au spart într-o muscă.
Musca ceramică a căzut şi s-a spart
în mii de bondari. Bondarii într-un câine.
Câinele ceramic a lătrat de mii de ori
ceramic
apoi a căzut
şi s-a spart într-un stăpân...
Stăpânul ceramic a căzut şi s-a spart
într-o femeie şi un bărbat
ceramic
ceramică
şi care au căzut şi-au tot căzut
în păcat...
Păcatul ceramic s-a urcat
şi s-a spart în iertări, în mii de iertări
ceramice
care au urcat, au urcat
şi s-au spart într-un Cuvânt..

Apoi au mâncat din castroane de lut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Roată, roată, roată, roată,
Te-aş mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuşi şi o roată!...

Vrei să spui că omul n-are
Şi o roată-nvârtitoare?
Ba să ştii că şi el are
Şi-încă două-n angrenare!

Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Şi nu bate din aripă!...

Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Şi nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!

Peste mări şi ţări se duce
Şi-ntr-o clipă te aduce.
Colindă cerul cu stele
Astrele şi toate cele.

Tot creştinul se gândeşte
Şi nicicând nu se opreşte
Gândul e făcut să zboare
Şi când eşti în adunare!

Zburătoru-acesta ştie
Far' să scrie pe hârtie
Se-nvârteşte fără stare
Fuge şi din adunare!

Când se predica cuvântul
El, mai repede ca vântul,
Zboară şi nimeni nu ştie
Când concepe o prostie!

Însă totuşi este bine
Că n-are acces oricine!
Duhul locuieşte-n minte,
Roata merge înainte!

Mintea merge roată, roată
Nu se-opreşte niciodată...
Şi-acum vezi că omul are
Şi el roată în dotare?

Poate că ne-ar fi ruşine
De-ar avea acces oricine
Ca să vadă ce gândim
Câte rele plănuim

Stă în loc sărmanul frate,
Se gândeşte se socoate,
Şi, privind cu ochii roata,
Mintea la păcat se-ndreaptă!

Dacă vrea ochii să-nchidă
La păcat să nu se-ntindă,
Roata minţii totuşi merge
Lucrând la fărădelege!

Atunci cum să se ferească
Bietul om să se păzească?
Cum s-oprească roata asta
Să nu-l mai pască năpasta?

Unde-ar fi să se ascundă?
Cine poate să răspundă
Dacă-n orice loc sub soare
Roata merge-n goana mare?

Iată care e secretul
Citând din Scripturi versetul
Când citim în psalmul unu
Ce ne vorbeşte Stăpânu'

Cugetând să ai în gură
Doar Cuvântul din Scriptură,
Şi atunci va fi ferice
Roata mare-o să se strice!

Când închizi ochii anume,
Tu să stai în rugăciune!
Şi-atunci roata se opreşte
Răul nu se mai porneşte!

În concluzie se poate,
Orice om să se socoate
O invenţie perfectă
Dacă-ar fi, tot se defectă!

Dar e-o roată concepută
Numai Dumnezeu s-o-nvârtă
Daca-L laşi să îţi pornească
Roata cea duhovnicească!

Despre cea de-a doua roată
Nu cunoaşte lumea toată!
Numai cel care gândeşte
Prin Duhul, duhovniceşte!

Asta-i roata-adevărată,
C-aş mai inventa-o-odată!
Roata rea să se oprească,
Roata bună sa pornească!

Doamne, dă-ne-nţelepciune
Să nu mai gândim la lume!
Mişcă roata-n viaţa noastră
Doar pe cea duhovnicească!

Când intrăm în adunare,
Toate faptele murdare:
Bârfa, ura, duşmănia
Să nu ne strice frăţia!

Răutatea - roata mare
S-o scoatem din adunare
Iar păcatul şi prostia
Să nu strice omenia!

Vino Tu în adunare
Mişcă tu pe fiecare!
Lasă Duhul să lucreze
Şi poporul să vegheze!

Lasă adierea sfântă,
Mintea ne-o binecuvântă
Gândul, inima să fie
Doar la sfânta-mpărăţie!

Fă să sufle dinspre Tine
Duhul Sfânt peste oricine
Roata noastră să se-oprească
Sus în patria cerească!

poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revolta unui câine fanatic şi turbat

Vine o vreme în viaţa oricărui câine bun
Când trebuie să muşte înainte de-a fi muşcat;
Aveţi grijă, pentru mine acea zi deja a sosit.
Prins cum sunt cu zgarda taxelor
Şi cu botniţa constrângerilor sociale şi-a corectitudinii politice,
Etichetat şi ştampilat de-un guvern scăpat de sub control,
Bătut de stăpânii mei,
Cu libertatea compromisă,
Va trebui să muşc şi voi muşca mâna care mă hrăneşte...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Keith Mars: Mă gândesc să-ţi iau un fel de... roată gigantă de hamster pentru ca tu să te poţi rostogoli peste tot protejată fiind de acea sferă.
Veronica Mars: Aş atrage atenţia asupra mea. Nimănui nu-i place să vadă o blondă într-o roată de hamster.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unuia

Dânsul pus-a viaţa toată
Semenilor beţe-n roată...
Azi, ar pune câte-un pic
Beţe-n roată şi la... dric!

epitaf epigramatic de Ion Moraru din Incizii pe viu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te ştiu. Am venit după tine mereu, am ieşit cu toţi prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simţit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu ştiu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând şi simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea şi... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci aşa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poţi crede pe iubitul tău, să nu mai ştii când îţi spune adevărul şi când te înşală, să nu poţi avea măsura iubirii lui decât când îi eşti în braţe.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mor puţin

Eu Te întreb, Tu mă acuzi
Eu Te aştept, Tu nu mă vezi
Eu Îţi vorbesc, Tu nu auzi
Eu Te iubesc, Tu nu mă crezi.
Mai mor puţin, Tu nu mă ştii
Mai cad un pic genunchii mei
Pe braţe, Doamne să mă ţii
Te-am tot rugat şi Tu nu vrei.

Ţi-aş mai vorbi, Ţi-aş mai cânta
M-aş odihni dar nu am cum
Aş vrea să vin în faţa Ta
Dar nu mai ştiu pe care drum.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde ai plecat
Vreau să ştiu ce sunt eu
Înger sau păcat.

Unde eşti, Dumnezeu
Unde Te-ai ascuns
Ţi-am adus plânsul meu
Dar n-a fost de-ajuns.

Unde eşti, Sfântul meu
Te-am strigat şi strig
Nu auzi, Dumnezeu
Şi mi-e tare frig...

poezie de Adriana Cristea (15 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!