Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Fluturi întârziați

stăteai așezată cuminte
între miazăzi și miazănoapte
deasupra unui rug
eu te așteptam dedesubt
bâjbâind pe marginile unui crepuscul

înainte de a părăsi intensitatea
dintre noi
zarea se mai surpa odată
în două abisuri
înstrăinând o pereche de fluturi
întârziați
unul de toamnă și unul de amintire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Intensitate

clipele străbăteau distanțe lungi
între două propoziții fierbinți,
eu rătăceam cuvintele
între două emoții,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îți înconjura încă
Luna,
și fața ei nevăzută.

gândurile mele se dispersau în neant,
se agățau disperat de o pendulă
în spațiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
și-așa efemere,

te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deșert,
într-un crepuscul,
tu mă împușcai din penumbră
cu gloanțe oarbe,
de ură.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cafea în martie

de obicei aștept ploile
să curețe clădirile de mâzgă,
obrazul vechi al orașului
și frustrările acumulate
peste iarnă,

mi-aduc aminte,
o dimineață mohorâtă de martie,
tu erai un șarpe încolăcit
pe sub pături,
eu cântam ceva,
pe deasupra unui ibric de cafea
îți măsuram extensia picioarelor
incomensurabile,
sculptate în marmura
dintre mit și realitate
pe harta imaginară din așternuturi,

un ceas de perete
aștepta un fel de apocalipsă,

tu stăteai așa,
încolăcită ca un constrictor
pe tocul ușii,
nehotărâtă între tentații și neprevăzut,
o coapsă ar fi vrut parcă să plece,
goală prin ploaie,
una să rămână
cu mine,
la o cafea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Difuz

dacă aș privi flacăra de deasupra orizontului
din poziția comodă a unui fotoliu,
aș putea observa pe linia difuză
a dimineții
aceeași cămașă de rouă
nepurtată,
aceeași primăvară neîmplinită
de gustul cireșelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împletești cumva între
aripile tale de fluture,
ca niște gene lungi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna neprivită

cu cât te iubeam mai tare
cu atât mă scufundam mai adânc în
fluturatul ierbii
și așa cum stăteai tu ca o nălucă voluptoasă
ca o stafie neveșmântată
în scaunul
acela pregătit din frunze proaspăt visate
mai rămânea totdeauna un pic din toamnă
și pentru a doua zi
te mai cotropesc odată în cer
apoi pe un rug,
apoi în sinea mea

și tot așa
rotund ca o pasăre
mă stingeam prefăcându-mă umbră prelungă
la picioarele tale
fără cap fiindcă îmi rămăsese
deasupra apei
ca să mă uit la seceta timpului
pe trup
ca să mă cert cu tine pe partea cui
să atârne dragostea ca o piatră

ca să văd
din câți ochi mai rămâne toamna
neprivită

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Margini de toamnă

marginile tale erau din ceață
spre toamnă
umbra ceva mai udă
și fluturii verzi se prefăceau în brumă
pe la colțuri

te cuprindeai singură de frig
sau de singurătate

aleea se termina întotdeauna
la capătul gândurilor tale
unde te mai aștepta câteodată
amurgul
te aștearnă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintire de grafit

ochii mei cenușii
ca două cuvinte
două creioane rotunde
de descriu
inestetic
din amintiri de grafit

două enigme pe o carte târzie
anestezică hârtie

două puncte cardinale
mai încearcă sublim
te învie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Piramidă caducă

există două feluri de discursuri
electorale
unul cuvântat și unul desenat pe afiș
greutatea lor se măsoară în cinism
și alienări mintale
colective

depinde foarte mult
în ce zodie de perspectivă
te-ai născut
ca și diletant în alegeri
de trendul demagogiei
de cine te adună de pe jos

dar mai ales pe cine vrei
să răstorni
din vârful piramidei
înfiptă definitiv
în caduc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptare

Aștept să mă cauți tu,
Tu aștepți să te caut eu,
Ne bântuim unul pe altul,
Așa, ca două animale de pradă,
Hăituite,
Care nu mai pot nici împreună,
Nici una fără cealaltă,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna.
Aștept să mă cauți tu,
Tu aștepți să te caut eu,
Ne vânăm senzual unul pe altul,
Așa, ca două sălbăticiuni în rut,
Lacome,
Care plesnesc de dorințe primordiale
Prin cavernele pustietăților,
Prin labirintul tăcerii dintre noi,
Într-o pădure fără ecou,
Iarna...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu știam că poate însemna o ploaie
lungă și neverosimilă
cât viața unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu știam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuți
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în fața unui sertar de amintiri
și de scrum,
în fața unei uși
închise pentru totdeauna,
unui altar,
între ieri și azi,
între iluzie și realitate,
între cai verzi pe pereți,

lacrimi de nepetale într-un ierbar,
flori de azur
care mai mor prin munți,
printre degete,
prin mine,
prin parcurile orașelor,
pe care le calci
cu nostalgie
în fiecare primăvară,
de mână cu altcineva.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gioconda

stăteai așa, ca Gioconda
cu mâinile încrucișate
pe marginea lumii
aveai și zâmbetul acela
jumătate de zână, jumătate de drac
parcă nu aveai nimic de pe pământ
nici un loc al tău
nici inimă
nici țară
nici dragoste
nici copaci

fiindcă erai ca un abur
de seară
o închipuire barocă
o enigmă biblică
un început de renaștere

toți te-ar fi vrut
ca pe un trofeu
ca pe un vitraliu
ca pe un obelisc

tu stăteai în tabloul tău
cu brațele în cruciș
ca într-o fereastră sculptată
ca în mintea pătrată
a unui artist
așteptând să fii a nimănui
sau a tuturor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristeți în echilibru

îmi place cum mă atingi pe frunte
cu cearcănele tale de singurătate,
frumusețea ta e adevărată,
îți spuneam eu printr-un pahar
de sticlă,
femeile sunt ape înșelătoare,
răspundeai tu,
desenând ceva cu picioarele pe aer,

cine suntem noi de fapt,
unul pentru altul?
întrebam privind Luna
dintre cearceafurile tale
de hârtie creponată,
două tristeți ținându-se în echilibru?
doi nebuni la o masa de piatră?
sângele rămas după arderea
pe rug a tăcerii?

tu îmi spuneai calmă
de deasupra orașului vechi,
că suntem niște nori care se întrepătrund,
fără întoarcere,
în liniștea celor patru pereți
dintre brațele tale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord și celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Și nu știu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veșnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Și noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobește între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeași plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a așternut parcă o vrajă
Și tot nisipul lumii ce ne-a despărțit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iertare în gând

cel mai mult ne iubeam noaptea
ca două nevăzute tăceri

cel mai tare te iertam în gând
înainte de a te cunoaște

cel mai des plecai în zori
înainte ca ecoul
mai vibreze
în

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluctuații de efervescență

iertările tale cu regretele mele
puse în balanță
ar înclina spre nimic
ori spre niciodată

orice ai măsura
devine incert
cu trecerea timpului

profunzimea ochilor tăi măsurată
în particule de iubire
ar da o variabilă albastră
dimineață mai rece
seara mai adâncă
rotunjimea sânilor tăi dacă i-aș cântări
în palmele mele
în detaliu
ar părea disonanți de la o vreme
unul mai iubit
altul mai nedreptățit

ba chiar intensitatea dintre noi ar avea
fluctuații de efervescență
când ziua e nedefinită
noaptea prea concretă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu erai vinovată

tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
și pădurile fără oameni,

tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.

tu nu ești vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simțurile
într-un colț întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
și ne scoate unghiile din carne,

care ne trezește între două coșmaruri.

când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
și o umbră se lăsase peste
toată inocența dintre
limanuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urmă de umbră

tresari câteodată
când ți se pare c-aș fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?

tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al pașilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca să mai răspundă?

spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Vis la vânătoare

Și-am adormit
sub brațul drept înbrățișând un iepure
Iar
sub brațul stăng înbrățișându-mă
alt iepure.
Unul murea.
Unul trăia.

Unul îmi spunea o poveste.
Unul îmi mânca zilele.

Unul îmi arăta dinții.
Unul între dinți mă ascundea.

Unul făcea cât doi.
Unul în altul se prefăcea!

Unul mă adormea.
Unul mă săruta.

Unul tăcea.
Unul la ureche-mi cânta.

Unul era.
Unul ne împușca!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încruntare

trecutul e doar o încruntare,
fantasma unui ideal în ruină
se profilează pe dune
de nisip,

jumătate de plumb,
jumătate deșert
este Luna,

undeva motoarele lumii se sting,
lumea și-a pierdut esența
cândva,
între Adam și Eva,
într-o vale a plângerii,
între două potopuri,
într-o cetate eternă,
în ziua a șaptea,
când Dumnezeu a vrut să se odihnească
puțin,
se încrunte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voce interioară

adunai gânduri răzlețe
pe care le scriai uneori
pe frunze veline
alteori pe roșeața obrajilor

eu ți le citeam tare
cu vocea mea interioară
și abia așteptam să văd
cum trecem din unul în altul

ca atuncea când tu ai fost
rostită în altă limbă
și eu împăturit în alt cuvânt
ca atuncea când eu te-am vrut plenar
și tu n-ai existat
ca atunci când ai plecat nedeplină
și eu am rămas
neinventat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zi pustie de februarie

tu stăteai la un capăt
de lapoviță,
eu la celălalt,
pe-atunci,
pietrele caselor se lăsau încă știrbite
și rotunjite
de ploile grele de amintiri
și de patimi

ne apropiam unul de altul abia când
terminam de măcinat nervii,
de răstălmăcit zodiile
și semnele de pe cer

cea mai tristă noapte a fost când
frigul remușcărilor răzbătea
tăios
prin crăpăturile ferestrei
și ale pietrelor,
iar vântul se cuibărea în locul gol pe
care-l lăsaseși demult
în urma timpului,
într-o zi pustie
de februarie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook