Departe în mine vuieşte zborul

(pe tâmpla numelui tău)

nu-mi schimb numele
îi înmulţesc sunetele care-l înconjoară ca pe un templu
zborurile sunt icoane în care mi-am recunoscut
tatuajele inimii

din cămaşă de ruguri alunec(ăm) tainic
în fiecare noapte
cultivatori în carne friabilă
provoc(ăm) destinul
tăgăduitul râs sub piele de şarpe îşi înghite pe rând
curcubeiele

fără de rai şi în cădere liberă în mine redau orei umbrele

ne-am spart morţile iubite ca pe cuburi de gheaţă
încercând să ne bem până la fund apa vieţii
încât a devenit o obişnuinţă ca-n braţele mele sorii să organizeze orgii

întotdeauna
sub mască chipul Tău neasemuit
spală înalt lumina

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fagure uranic

(impregnări cosmice)

am ocupat suprafaţa unui zero absolut să pot demonstra
teorema adevărului sustenabilă acestei culori
magia ultimului înec iubite coboară ancora în trup
precum un oratoriu uranic în asfinţit

oricât te-aş durea nu-mi face spânzurătoare din artere

ceea ce sunt dislocă din timpul auriu
mai mult spaţiu decât s-a lipit pe braţele vieţilor mele fluide
arhimede e depăşit
respiraţia şi-a găsit centrul de greutate în secunda zeică
dincolo de buzele noastre
de oasele zornăitoare
pavate cu ochi prismatici sunt stelele bârfitoare
din carne

pentru tine am făcut butoniere focului iubite
ceruri prea multe au greşit ritmul pământul e prea greu
în pielea subţiată de gravitaţie
dansul rotitor al sângelui şi-a absorbit toate reflexiile
când ne-am numărat atingerilor de spirit

cartilajul de spaţiu pe care respir semănat printre maci
înfăşurat în golul unui zero absolut
îmi colorează chipul

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture de noapte

Sunt un fluture de noapte
care îşi arde mereu aripile de cântec…
Sunt femeia
care aduce întrebări eterne în suflete…
Sunt eu...
cea care ucide apusul
cu umbre de vis...
Sunt mâna care mângâie
si gândul care sărută...
Sunt adierea vântului prin părul tău...
Sunt liniştea care se cerne deasupra luminii...
Atinge-mi faţa să afli
cum se aprind în mine felinarele sângelui!
Atinge-mi căldura
să poţi topi vorbele la flacăra
trupului meu!
Se cutremură amurgul în braţele mele
când te mângâi...
Calea Lactee îşi pierde urma în mine...
Eu sunt cea care te cheamă la festinul iubirii...
Eu sunt cea care întinde mâna spre tine
ca spre o oază de fericire...
Dă-mi cupa gurii tale să mă îmbăt cu abisul tău!
Dă-mi palmele să le adun
intr-o lacrimă de ploaie
care să spele toate nopţile plânse odată!

Modelează lutul meu
să poţi face din el
chipul adevărat al omului din mine!

Scrijeleşte cu buzele tale urme de dor
atât de dureros încât
să nu-mi mai treacă nicicând!
Şi nu te mai întreba ce se intamplă!
Suntem doar noi doi,
atât de puri
că albul e prea puţin alb
şi cerul prea puţin înalt
ca să poată ajunge până la el
ceea ce simţim:

infinitul fiecăruia dintre noi...

poezie de Lelia Mossora (6 martie 2004)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare fără destinatar

în amurgul zilei de alaltăieri,
m-am întâlnit cu mine însămi,
la nordul străzii de deasupra sfârşitului.
nu, nu m-am recunoscut...
eram doar o umbră dezmoştenită
de pasărea ei cu cioc albastru.

azi, mă ninge cu petunii şi cu fulgi de infinit,
troienind durerile şi clipele abisului în doi.

obosită,
mă îmbrac în rochia de voal a fericirii,
e asimetrică şi decorată-n tristeţi umede;
frigul care o înconjoară e de culoare albă
şi e tăcut
ca şi mângâierea nopţii.

urc patruzeci şi şapte de cărări de apă.
tu mă priveşti infidel de îndelung
şi admiri cercurile de fum ale inimii...
iar crengile celor doi salcâmi,
rupte de furtunile orologiului
îmbrăţişează, în săruturi, apele râului
şi singurătatea lebedei negre.

în lumina lampadarului
îţi scriu epistola înserării mele.
mă semnez: Nora lui Ibsen,
doar ştii, sunt o uitucă;
am uitat cine sunt,
mi-am uitat până şi alintul numelui
scris pe buzele tale,
dar nu am uitat plutirea aripilor...

apoi, culeg patruzeci şi şapte de cupe de vânt
şi le torn peste tâmpla acoperită
de cerul tău plin de anacronisme;
tălpile-mi desenează urme de moarte,
de mai bine de o mie de ani,
în pământul raven al grădinii mele...

şi plâng cele patruzeci şi şapte de viori -
căderea simfoniei în efemer...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materie somnambulă

(jurnal celest)

amprenta nemuririi mele în tâmpla găurii negre am lăsat-o
semn heraldic şi cerber eteric
traversările pe corozive euri a morţilor
până la şlefuirea perfectă a tălpilor cu răsărituri
m-au costat câteva metastaze de timp arareori nituit cu miracole

portul pleoapei grunjoase uneori doare
steaua spartă îşi caută inima pe sub zalele cărnii schimbătoare

camera mi se aprinde de sunete
am închis mările pline de epavele iubirilor ratate
am răzuit atingerile cancerigene din palme
plutirea orelor în jurul pupilelor mele
anesteziază spaimele
şi dă fiabilitate lumii cocon de aur
întreţesut cu vise

oglinda vieţii
străluceşte din flăcările sângelui măsurabile
pe toate fusele orare ale iertării trebuie să mă nasc iarăşi
poate chiar fără mâini pentru flotabilitatea sferică
nimicul să nu mai aibă aderenţă
la niciun chip

înainte de-a-şi surpa malurile în sine
materia îşi despleteşte în epidermă erorile pragmatice

vânat de-o gaură neagră poţi deschide portal tainic în mine
iubite
înfăşurate în ispite incendiare braţele îşi resorb
fântânile
stelele din ventricul dale indestructibile într-un spaţiu fără culoare
îşi ajustează timpul pentru
pulsul uranic

captiv între buzele noastre dumnezeu îşi resetează programul

poezie de Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul cu un vultur în deget poezie

[chei spre nemurire]

mâna arcaşului
degetul de rubin al vidului
verbul a fi struneşte aprig coarda vieţii
inima ţipă
dezgolită de pleoape

în oasele mele vulturii îşi înghit morţile
cu o foame uscată

priveşte
îndărătul lui
ochiul sferic tatuează zboruri pe văzduhuri ardente

limba mea
pârjoleşte cuvintele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supravieţuire

[aritmii]

tatuaj de clipe friabile
orb mă prăbuşesc printre propriile mele oase

învăţ să nu-mi pese
de artrozele unui spaţiu
care şi-a ipotecat până şi ghilotinele

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uranică

biroul de presă al fiinţării
mi-a trimis informare legalizată

coaste de ger acoperă pulsul destinului

în mâinile tale iubite creierul se face amnar
cremene sângele
inundă cu flăcări axa timpului
zvârcolirea
din tumoarea oglinzii
locuirea în nume casantă ca şi atingerea noastre de viaţă

prins în ventuza vidului carnivor nu-mi extirpa sorii din degete
în coapsa ta devin răsuflare
împing pereţii de aer cu sufletul
sparg blocada furtunilor
nopţi tatuate cu licurici vorbitori
mi se scurg impudic din omoplatul zborului
odată cu zorii

maci în extaz asudă voluptăţi stranii sub piele

soarbe-mă sete
ca pe cuminecătură

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jefuiri

(arheologii lichide)

roata hamsterului unge morţii perfect
plecări inocente spărgeau în mine un val de o carne flămândă
chiuretată de-un azi prea sticlos
mâine încolţeşte timid
sub un aisberg

potopul asurzeşte aerul din pupilă
în gamelă credinţe vechi prind iz de mucegai
mirele calcă apa trupului precum un mesia căzut din icoane
nuntaşii ca şi păsările fură toţi zorii căzuţi în pliuri
de neîncepute ape

arunc buchetul pe urmele celor care am mers
şi-am tot mers
valea plângerii mi-a încreţit buza
dinţi sălbatici înfierează apocalipse de seară scoase la licitaţii

pasărea-liră scoate imperii din colbul genunii ruleta sângelui
câştigă sau pierde ursite

cert vântul că nu-i destul de sărat n-am nevoie de ochi matlasaţi cu tenebre
marea îşi face prea mult loc pentru un somn inodor
răsar păduri în cauc de memorie le las să picure peste oraşe pustii
nasturi care încheie hainele morţilor
nuntaşii se strâng precum o cheie sol în sămânţă
curcubeiele au atins temperatura maximă
străzile
îşi etalează albul privirii din talpă

moartea întoarce brazda oaselor
în fâneţele vieţii se coace un timp fără ochi

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curbura inimii

rabatasem încărcătura de revolte
înainte de micul dejun
pâinea bine unsă cu spaimă rămânea să mucezească pe farfurie
în mâzga discursurilor politicienilor
o pupă muşca puţin din lumină
dincolo de voinţă
gratiile scoteau umbra din oameni
furiile îmbrăcate de la solduri erau zdrenţe pe mine
vântul îşi ridica vela argintie
nu-mi păsa
pielea fermenta de sori minusculi
ochiul
pivota în adâncuri
ce nu ştiam se desprindea din piatră
cioburi de suflet construiau
un templu

străjuiţi de sfinx
un vultur şi un prometeu filtrau
pragmatici
visul din oameni

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor sideral

dragostea mea e solidă şi fermă
încăpătoare ca un palat de cristal
diamante de simţuri sub epidermă
mă fac bogată în timp magistral.

hai spune-mi iubite că sunt frumoasă
că fără mine nu poţi să respiri
că mă iubeşti cu dragoste mănoasă
ca pe o floare rară printre trandafiri.

încălzeşte-mă iarăşi cu soarele tău
să nu-mi degere încrederea în tine
în mine e o iarnă şi îmi pare rău
că o lumina rece pâlpâie în retine.

strânge-mă iubite în braţele tale
soarbe-mi cu sete roua din petale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uranică

tatuaj de stele

biroul de presă al fiinţării
mi-a trimis informare legalizată

coaste de ger acoperă pulsul destinului

în mâinile tale iubite creierul se face amnar
cremene sângele
inundă cu flăcări axa timpului
zvârcolirea
din tumoarea oglinzii
locuirea în nume casantă ca şi atingerea noastre de viaţă

prins în ventuza vidului carnivor nu-mi extirpa sorii din degete
în coapsa ta devin răsuflare
împing pereţii de aer cu sufletul
sparg blocada furtunilor
nopţi tatuate cu licurici vorbitori
mi se scurg impudic din omoplatul zborului
odată cu zorii

maci în extaz asudă voluptăţi stranii sub piele

soarbe-mă sete
ca pe cuminecătură

poezie de Elena Chindea Maria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără dragostea ta

Spune- mi iubite că mă iubeşti,
Cum iubeşte albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă doreşti,
Cum cerul e dorit de soare.

Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzeşte spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.

Sărută -mă iubite pe ochi şi pe gură,
Iubeşte-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Şi să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puţin senine.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul roşu dinafara timpului

îmi vreau ochii înapoi
toate fiinţele şi lucrurile s-au întrecut să liciteze pentru ei
din vremurile şotronului cu îngeri
şi-al pisicii meşteră în tors basme în poala bunicii

pământul a făcut electroşocuri cu padele de verde viselor

pentru a merge drept frământ deşerturi cu arome de zboruri
în coca prezentului
mi-este foame de mine şi privesc uluită cum mă scurg în atingeri
pretutindeni
nimeni nu-mi numără martirii din oase
trecătorii
şi hoţii de anotimpuri

corp de sticlă adună văzduhurile ca rugăciuni de păsări

în praful unui sărut caut stele
închid marea în lampa lui Aladin să nu te pierd iubite
alunecă greu realul pe gâtul uscat
versanţii clipei mi-au înnodat halogramele chipului
gândurile
şi-au despărţit meridianele prin fulgere
necunoscuţii fără vertebre ţipă din pupile că nu le dau viză

ochii tatălui au căzut din cer printre gratii de ruguri
pântecul mamei
orb
nu i-a putut broda cu luceferi

naştere după naştere mai străvezii îmi sunt braţele
oglinzile
s-au disipat în sângele unui zeu fără contur

să-mi recuperez ochii iubirii râd şi las cereri pe orizonturi

îngrop toate privirile
care n-au extras curcubeiele ca pe aur din pământul făgăduinţei
şi trag cortina materiei

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletind emoţia

Mi-am zgâriat
sânul, iubite,
în ramura de vâsc,
aseară
când mă-nălţai spre cerul inimii tale
râzând...
Sărută locul şerpuitor
ca linia destinului,
ca rădăcina sub pământ de stea,
să rodească,
să curgă în lapte
sărutul
pe buzele tale tremurând a primăvară.
Sărută, iubite,
împletind emoţia
cu mine
aşa cum braţele mele făcute cerc
în jurul tău
ne cuprind pe amândoi
cu toate gândurile noastre..

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru asta am devenit cer

Fluturi de luare-aminte
Îşi pălmuiau umbrele alungite...
Stelele cădeau din înalt
Şi se stingeau pe asfalt.
Cioburile clepsidrei evadaseră
Dincolo de secunde,
Se aşezaseră ciorchine
Pe braţele ude.
Creşteau în mine copaci de lumini
Şi stelele în carenea-mi, prindeau rădăcini.

Pentru asta am devenit cer!
Şi ploi de cuvinte cădeau din mine,
Lacrimi şi suferinţe...
Non-sens. Un palmares de îngeri.
Un ţinut al renaşterii
Când fluturi de luare-aminte
Îşi pălmuiesc umbrele alungite.
Iluzii... Şi vis de poet...
Pentru asta am devenit cer
Şi am fost dată la amanet.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

La revederea mării
numele tău l-am scris pe nisip,
ca-n oglinda cerului să poată fi păstrat.
La revederea pădurii
pe scoaţa unui copac numele am crestat,
ca pădurea să nu te uite
şi glasul tău
mereu să-l asculte.

Pe drumul cuvintele scrise
- voci ale inimii -,
astăzi, ne putem regăsi.

poezie de Vavila Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe de Troia

sunt departe de Troia. zidurile ei de carne se împletesc cu linia orizontului. tu îmi muşti nefiresc de adânc din visele unei nopţi decadente. eşti totul şi nimic pentru mine.
mângâierile tale sperie poezia, versurile se ascund în morţile premature ale unor păsări simbolizând agonia. te bucuri de ignoranţa mea ca orice zeiţa rămasă singură într-un templu neîncălzit.
ai mâinile pline de aşchiile calului meu troian. zâmbeşti încurcată când te întreb dacă simţi cu adevărat durerea sau e doar un capriciu al tău. pari uneori o statuie care îşi mută centrul de greutate de la o minciună la alta.
trupurile noastre se întâlnesc la fiecare schimbare de prefix a eternităţii. eu te iubesc în tăcere ca un cavaler pregătit să îşi onoreze numele într-o cauza de dinainte pierdută. chiar şi pentru atât te-aş accepta în cutia Pandorei.
sunt departe de Troia, mângâierile iubirii nu îmi sunt de ajuns...

poezie de Eduard Dorneanu (22 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi de vitralii

Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care stă împrăştiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraţilor, un vas tainic, nimeni nu ştie unde ancorează
Am atribuit o aură de sfinţenie acestei poveşti
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică şi îţi pictasem chipul în vitralii
Din subconştient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a şters umbrele, dispărând clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăştiat chipul tău
Speram să iasă pajură - o pasăre puternică să ne poarte pe aripi în înălţimi
Dar a venit o lumină....
Când se face lumină, nicio taină nu mai poate ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce, se răstignesc doar cei care îşi merită veneraţia

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre cioburi de vitralii

Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care sta împrăştiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraţilor, un vad tainic, nimeni nu ştie unde ancorează
Am atribuit o aură de sfinţenie acestei povesti
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică şi îţi pictasem chipul în vitralii
Din subconştient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a şters umbrele, făcând să dispară clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăştiat chipul tău
Speram sa iasă pajura, o pasăre puternică, să ne poarte pe aripi
Dar a venit o lumină...
Când se face lumină, în nicio taină nu se mai pot ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce se răstignesc doar cei care îşi merită veneraţia

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu.carmen25@gmail.com
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinte ( *** )

ştergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...

... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.

o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foşnetul culorilor,
devenite brazi
şi cer,
şi ochi,
şi aură,
şi inimă,
în pieptul înfăţişărilor
ce dau viaţă veşniciei...
... căutărilor din oameni...

ascultă sunetul,
gândul meu,
când alerg suflet
printre miriardele de picături
din trup de albastru,
împletind bucuria
cu auriul cernut
din pocalul dărniciei Tale.

Părinte,
inima mea te caută mereu
în adâncurile pădurilor,
în care pulsează inimile gemene,
ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor,
Numele Tău.

Părinte,
uimitoare aşternere de viaţă
surâde răsăritului,
din palma fulgului
obosit să mai zboare...

aşternut cu tâmpla
pe inima unei frunze,
celulele râd şi îi cântă
cu Glasul Tău,
până când
îl văd strălucind,
până când
firele de iubire din el,
tresaltă a Dor...
de Zbor...

Copilă,
Tac.
las firul cuvintelor tale să curgă...

pietrele râului de foc freamătă
în sufletul tău...
Lumină din Lumină
cerne timpului tău, nisipul din care,
perla bucuriei de a fi Om
se va naşte,
va străluci Soarelui
cerul din adâncul inimii tale

aşteaptă.

ascultă.

uimeşte clipa.

taci.

iartă.

poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!