Ungher străin
Te uit aşa de natural precum respir
Nu îmi mai zgârii azi nici visul, nici retina
Te-am aruncat într-un ungher murdar, străin
Mi-am lepădat şi umbra şi lumina...
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nici o alta
Niciodata alta dragoste n-ar putea fi
niciodata alta dragoste.
Nici o alta frunza muscata
de talpa ta, trecuta peste umbra,
n-ar putea fi niciodata
alta frunza.
Nici un alt ochi cu retina
nestrapunsa de lumina durerii
n-ar putea fi alt ochi.
Nici tu n-ai putea fi,
in nemarginirea timpului,
in zborul cuvintelor,
niciodata alta.
poezie de Cristi Zamfir
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demoniada
Mă lupt cu demoni ce-s ai mei
De când e lumea şi pământul
Parte din mine, eu din ei
Încolăciţi în gându-mi...
Veninul lor îmi curge-n vene
Şi-n tâmple îmi zvâcneşte
Străin la lumea dimprejur
Castele-mi construieşte...
Şi simt cum inima prea mare
În trupu-mi n-are loc destul
Aşteapt-o singură chemare
Să se prefacă-n scrum...
poezie de Klara Papuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanţă
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struţ, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaş,
nici strămoş şi nici urmaş,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloşcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăieşte, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalţă, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsarea de sine
Doamne, cocoşul a cântat
Iar eu nici nu m-am lepădat
Nu ştiu de ce s-o fi grăbit
Că n-am greşit cât am iubit.
Poate că mi-a cântat de bine
Pe când mă lepădam de mine
Dar eu nu mi-am cerut iertare
După-ntreita nepăsare.
Crezându-mă nevinovat
De cine m-oi fi lepădat?
Uitând al resemnării glas
De cine singur am rămas?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul (VI)
Şi iar se schimbă visul. Pribeagul s-a întors
Şi-l văd păşind în faţa altarului, la braţ
Cu tânăra-i mireasa suavă. E frumoasă,
Dar nu ca steaua dalbă a tinereţii lui,
Şi iată cum, deodată, pe chipului lui apare
Aceeaşi tulburare ce l-a cutremurat,
Pe vremuri, în capela bătrână; pentru-o clipă,
Ca şi atunci, noianul de gânduri tăinuit
I-acoperă obrazul şi piere fără veste
Cum a venit, şi iată-l în linişte rostind
Cuvintele cerute de legământ, dar glasul
Străin îi pare, totul se-nvârte-n jurul lui,
Nu vede nici ce este, nici ce-ar putea să fie,
Ci casa veche, sala familială, largă,
Odăile şi locul şi ceasul anumit,
El vede umbra, vede lumina cum coboară,
Prilejul care-l leagă de-acel suprem minut
Şi-o vede pe femeia care i-a fost menită
Cum se strecoară iarăşi umbrindu-i ziua. Dar
De ce, în astă clipa, i se-arătase iarăşi?
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găseşti, îl poţi adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poţi semnala pagina, ca să creăm legătura.
Mi-am închis ochii şi am trecut în nefiinţă. Nici un gând, nici un sunet, nici o percepţie, nici un fel de senzaţie. Nu exista nici spaţiu, nici timp.
Ioan Petru Culianu în Jocul de smarald (1987)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preţ redus, la doar Timpul...
Fecund e timpul, cum se-ntinde
În secunde mii şi mii
Fracţiuni de viaţă simple
Cum au fost, cum vor mai fi
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
scrisoare mamei
port cu taină
sărut neşters pe obrazul
nevăzut de oglinzi.
O umbră – una din umbrele mele
mă trage contra-pas… mă vrea
acolo, în ieri-ul gumat.
Îmi amintesc ultimul zâmbet –
grimasă mai degrabă
te rugam să nu plângi
îmi spuneai că ţi-e frig,
c-ai visat şi semnu-i drum lung
deja nu mai puteam
să te îmbrăţişez, dar
ţi-am trimis medalionul acela
cu faunul, te-am văzut
când l-ai aruncat la o răscruce –
tu nu ştii
ecoul
mi-a lovit umbra
îmi zic să nu-mi mai pese
de simboluri şi
rup poze şi cămăşi
mâine, mâine gol
voi intra ca într-un cort străin
în umbra mea dintâi
în plasma ei voi găsi
drumul spre tine, unge
păzeşte pragul
să nu mai pot pleca apoi…
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
nu, nu mi-am dus mâna prin păr
nici nu am glaucom
cum nici nu sunt morarul
am rupt un poem eşuat în bucăţele mii
aşa cum Iisus a frânt pâinea
am aruncat deci trupul meu de hârtie şi pustiu
văzduhului...
de aia îmi pare că
ninge
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de umbră-mi
Mi-am luat umbra şi hoinăream cu ea
Să-i caut alt trup, al meu nu-i mai plăcea.
Se săturase să fie uşă pe zid, noaptea!
De se izbeau demoni, şi mă durea...
Ea pe toţi în iubire-i îmbrăţişa,
Până ai a apărut tu, patimaşă.
Şi cu bucla precum o sfântă cravaşă
de fulger, ai scos lumina ce sta prinsă
Sub umbra ce eram, mută-mi penumbră,
La lumina răsfirată de a mea umbră.
Ivind din umbre de aripi, demonilor...
Muguri de zbor ai heruvimilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
visez ca mi-au crescut aripi
în locul grelelor păcate
şi că plutesc. Şi-am dat în schimb
greşelile de-o viaţă toate
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorinţe
Nu mi-am dorit vreodată averi nenumărate,
Nici glorii, nici putere, nici popularitate,
Şi nici, pe orice cale, să-obţin măriri deşarte,
De căi ce-s necinstite, o lume mă desparte.
Mă rog la Domnul nostru să-mi deie sănătate,
Căci ea, precum se ştie, mai bună-i decât toate,
Să am o minte clară atâta cât trăiesc,
Să fiu iubit de-aceea pe care o iubesc.
poezie de George Budoi din Sănătatea şi boala în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (20 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu şi nici
Nu despreţui
Persoane
Nici lucruri
Nu desconsidera
Lumina
Nici adevărul
Nu defăima
Înţelepciunea
Nici dreptatea
Nu nesocoti
Prezentul
Nici viitorul
Nu denigra
Îngerii
Nici providenţa.
poezie de David Boia (15 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Noiembrie
Noiembrie tu m-ai învăţat
Să las ploile să mă spele
Şi umbra verii ce-a fost
Şi anii tinereţilor mele
Să las vântul să răscolească
Noianul de gânduri şi vise
Suspine încastrate în suflet
Şi rânduri ce nu au fost scrise...
S-adorm încătuşată de braţe
Ce mistuie trupu-n visare
Pe dinafară şi pe dinăuntru
Nisipuri mereu mişcătoare...
Să înţeleg că ne scriem povestea
Cu fiece gând şi privire
Fire dezlegate încet
Din inimi sau din amintire
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile mele...
În ziua în care am învăţat să respir
ochii mei inocenţi
au văzut pentru prima oară lumina
în frunzele viilor am fost înfăşat
strugurii se transformaseră în sânge
imediat mama mi-a schimbat veşmintele
învelindu-mă în straie albe
m-am trezit într-un clinchet
de clopoţei şi-n ciripitul
unor mici vietăţi
în nuanţe pastelate
pe un fond verde intens
ochii mei deveniseră verzi
apoi am descoperit dogoarea soarelui
atâta căldură
atâta lumină
mama mă dezbrăcase lăsându-mă gol
să ma scald în razele lui
de atunci totul se repetă
cadru după cadru
până intr-o zi
cănd mi-am zărit mama
tremurîndă într-un ungher al casei
i-am privit orbitele întrate în os
aştepta în linişte
albul din cer...
poezie de Iuri Iulian Lorincz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă
Ochii mei obosiţi
torc alene lumina
după ce şi-au vindecat
aşteptările...
Doar în ispitiri de zbor
se mai pierde somnul
fluturilor
liniştind singurătatea
în umbra firului de iarbă.
O, de-aş putea să-ţi fiu cântec
într-un ungher de suflet,
aş priveghea toate anotimpurile
să înflorească în trandafiri.
Şi aş uita să plâng.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)
Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!
Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă şi nici stea, nici uriaşă, Umbra ta!
Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise şi nici dragoste!
Şi dacă-atât de multe-ai fost, şi dragoste şi adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat
Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poţi să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă şi în nevoi,
Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă albastră
N-am ajuns să cunosc iubirea.
Nici nu cred că există...
Ce eşti tu, poartă albastră?
Şi cât de ninse sunt tâmplele mele,
Acum e miezul nopţii
Sunt clipele ce ard,
Dar nu se mai ridică la lumină.
Rămân ancorate, într-un stindard,
Care-şi apleacă pânza.
Vei înţelege cum, peste ani lumina va pătrunde
Ca o singurătate dintr-un cireş înflorit
Nu vei vedea că ninge
Şi se ascund ochii tăi în ochii mei,
În umbra de oglindă
Şi atunci ca niciodată
Într-un poem te voi zidi,
Mă vei zidi, îmbrăcând-ţi trupul în flori de vişin.
Ca pentru totdeauna să ştii că te-am iubit.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
2
Ai coborât meticulos sprânceană sfârtecând facil ideologia
Totul îmi repugnă
Survolând alene aceleaşi umbre
Nici un gând
Nici o persecuţie
Mai goi şi îmbrăţişaţi consecvenţi
De nicăieri te-am iubit de multe ori.
Străinul din tine
Acelaşi străin şi aceleaşi ziduri
De nicăieri.
poezie de Iulia Mîndrean din arhivă personală (15 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiritul
Prin pereţii groşi ai cetăţii nu pătrunde
Nici lumina, nici întunericul, nici visul pierdut al unui soldat,
Dar a pătruns invocat fiind, de noi
Şi un frig ne-a cutremurat din toate mădularele,
Nici chip nu mai avea, nici corp, era doar o suflare de un cenuşiu anost.
Eram prizoniere în lipsa înţelegerii misiunii lui,
Am înţeles şi am desluşit mesajul secret
Iar spiritul s-a învăluit în frig, părăsind odaia.
O să mai apară iară?!
Noi, lecţia am învăţat-o.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!