În sfârşit

Ce bine vine liniştea într-o cameră, singură,
După cutii şi străzi ticsite cu oameni.
O simt aşezându-se în straturi succesive, sigură,
Pe ea şi pe scopul urmărit, fără patimi.

Strat cu strat, spre supremul sentiment,
De împăcare a sinelui cu trupul,
Ce sălăşluiesc atât de dement,
Separate. Şi iată că timpul,

Pare că îşi recapătă sensul de bază
Şi tu treci pe lângă el, utilizându-l,
Nu invers, într-o cursă doar de groază.
Dorinţa ţi-o împlineşte numai gândul.

Totul se mişcă în valuri, repetat
Şi du-te-vino-ul relaxant intră-n tine,
Ca şi respiraţia ce vine pe-nnoptat,
Cu genele somnului să îţi curgă în vine.

poezie de Doina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie consumat totul într-o singură zi! Nici măcar într-o singură viaţă! Şi ce dacă o viaţă nu se împlineşte? Se va împlini alta, după tine.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi aşa-mi vine

din când în când să te
donez unui muzeu
de minuni în viaţă
îmi eşti dragă de-mi
vine să te cioplesc în piatră
şi să te acopăr cu cel
mai abject sărut dat de-un păcătos
o să umbli împăturită-n
deznădejde şi minciună
şi aşa-mi vine de multe ori
să te învălui-n mii de straturi
foiţe de ciocolată
şi să mă transform
într-o languroasă langustină
aşezată lângă o lămâie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut

de cincizeci aproape
mă îndrept spre şaizeci
mă ţin tare
mai mult lângă tine
o vreau
oare e un pă
cat să iubeşti
o femeie care nu e a ta (?!)
nimeni nu ştie cu adevărat
de unde vine dorinţa de unde
vine păcatul dacă o fi
păcat să te doresc numai eu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum treci acum

şi visul e-n ruine
te simţi bine
şi mă simt bine
trec apa zburând spre tine
şi e bine când te-ntorci la mine

nici nu mai sunt ruine
tu eşti stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine

îţi jur iubire pe vecie
şi jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung

treci prin vis din vis
în vis îmi vine
să te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine ploaia

Vine ploaia, bine îmi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine îmi pare.

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stradă s-a schimbat totul, nu mai plouă, nu mai miroase a nimic. Aerul e impersonal, nici dens, dar nici uşor, nu e frig, nu e cald, e linişte. Cum să poţi simţi ceva într-o noapte atât de moartă, de amorţită? Cum naiba poţi să te vezi cu oameni, într-o astfel de noapte? Cum să suporţi să staţi aşa, cadavru lângă cadavru, şi să aştepţi lumina zilei care vine, a dimineţii făcute pentru oameni normali, pentru oameni fără angoase şi nebunie? Cum să supravieţuieşti lângă durerea celui de tine, mort în aceeaşi zi, cu sufletul închis într-o cutie de lemn, bine ferecată? Prin case nu se văd deloc lumini, viermii dorm, viermii visează. Poate că dacă aş rămâne singura fiinţă pe lume n-aş mai putea simţi niciodată nimic, poate că ceea ce simţim e doar o reacţie la sentimentele lor.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după tine

Alerg ca un nebun după tine,
Sau după umbra ta.
Fug după raza de lumină ce vine,
Să fiu mai aproape de inima ta.

Mă aflu într-o cursă nebună,
între umbra ta şi raza de lumină.
Gânduri şi vise sublime
Mai cred că pot ajunge la tine...

O umbră alergând
Spre o rază de lumină...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walt Whitman

Eu sunt om.
Atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi, –
Râu cristalin între maluri năpădite de gunoaie,
Veacurile-şi freamătă aripile peste mine.
Înfrigurare şi groază
Laminez temerar în topitoriile mele,
Ascultând vuietul vântului, bătaia motoarelor
Şi respiraţia femeii iubite.
Văd nori, pământ, hornuri, fiare şi oameni;
Ating obiectele, adulmec mirosuri:
Eu sunt atât de obişnuit, de-ţi vine să râzi.
Şi ziua mea ca lotusul înfloreşte.

poezie de Oleksa Slisarenko (1919)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna ca raspuns

Dacă soarele se ascunde dincolo de nori
Iar trupul tău simte răceala nopţii,
E timpul să trimiţi CHEMAREA…
Desigur iubita te-a lăsat, prea mult singur!
O să mă întrebi, poate, de ce?
Iar eu, sincer să fiu, nu ştiu decât atât
E timpul să primeşti… CHEMAREA.
Sigur, totul ar fi trist fără ea! ***

De ce minciuna ne acoperă gura uneori?
De ce trupul ei lung aduce cu sine câteodată bucurie, alteori tristeţe?
Şi totuşi, de multe ori, o aşteptăm nerăbdători.
Până şi tu, singurule, o aştepţi.
Iar ea, vine dacă o chemi,
Vine să-ţi ţină de urât noaptea, ziua,
Tu, doar trebuie să trimiţi... CHEMAREA!
Iar ea vine, cu părul ud şi despletit,
mirosind a flori de câmp şi a lămâiţă,
Vine, să-ţi sărute buzele nerăbdătoare
Cu inocenţa unui copil şi blândeţea unei maici.

Tu aştepţi minciuna ca pe adevăr,
Din gură-n gură,
O dai la rândul tău.
Ce înseamnă iubirea?!
Iubirea este portul spre inimă.
Ne vedem cu bine, singurule.
Data viitoare când vei trimite
chemarea.

poezie de Crăiţa Moroieni
Adăugat de Crăiţa Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aiureala e minciună nepoleită aşezată într-un strat atât de gros că îţi provoacă ura. Linguşirea este flatare aşezată într-un strat atât de subţire încât te face s-o iubeşti.

citat din Fulton John Sheen
Adăugat de Andrada Vissarion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile vieţii

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine şi vine
Cuvântul de rău şi de bine.

Se trec amintirile grele,
Şi chiar supărarea cea grea,
Se trece durerea din inima ta,
Dispare până şi dragostea!

Durerile vieţii se trec şi se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu ştii, nu ştii, nu ştii
Ce te-aşteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine şi vine
Cuvântul de rău şi de bine.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruire

în orizontul său firesc
reîntregit cu vise
slobod este un chip tânăr
cu mădulare sănătoase,
grabnic săritor,
harnic cum satul
încă nu văzuse,
sub steaua născătoare
obsesii se preling
sfătoasă toamna cum să cuprindă
în file lacrima dorinţei
pură şi nejertfită într-o
poveste dragă inimilor tinere,
dar vântul iată strânge frunze şi din poiană
cântecul se aude lângă vatra
în care câinii latră şi vârtos muşcă
din mărul nepătat,
se lasă seară, fiorul nu cedează,
domniţa la oglindă se ascunde,
porniri celesti conduc la gândul îmbrăţişărilor galante,
inima ei pitită în pieptul alb
tremură înfierbântată,
iubitul vine în lenjerii să o găsească
falnic cu braţele puternice
şi-n foc să contopească iubirea,
se aruncă în valuri trupuri pline de sudoarea dăruirii
spre liman plutesc cei cuceriţi de patimi.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte

Din nou gândul mă-nfioară,
Vine clipa, vine iară,
Valuri de dureri coboară
Peste inimă, doboară...

Cum pot să mă-ntorc la tine,
Dacă totu-n jur mă minte:
Şi în gesturi, şi-n privire,
Şi-n tăcere, şi-n cuvinte...
Minte!

Tot s-ar rezolva, în fine,
Lasă-te doar de minciună!
Fii cu inima curată,
Vieţuieşti atât – o dată!

Nu minţi, că n-ai pe cine,
Dar priveşte atent la tine,
Spune-ţi sincer tu, doar ţie:
Cine eşti? Dar nu te minte!

Bucuria de pribeag
Ţi-au dat roade în vileag,
I-ai minţit pe toţi, în fine,
Nu mă poţi minţi pe mine!

Tot s-ar rezolva, spre bine!..
Lasă-te, doar, de minciună!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversarea mea

Vine mama, vine tata,
Sora cu bărbatul său,
Vine nora,-mi vine fata,
Vine soacra,-mi vine rău!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Petru Ioan Gârda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fum, un foc, o ţigară...

parfum şi scrum de ţigară
într-o cameră tristă şi goală
lumina curge haotic
pe geamul spart de gânduri
o viaţă, un om, o ţigară
stăteam de vorbă cu anii
trecuţi, petrecuţi
timpul se înghesuia în rucsacul nedesfăcut
aruncat aiurea într-un colţ
fără sens, fără rost
uitase să plece departe
era tăcere într-o cameră închisă
doar scrum printre rânduri
plouă, într-o lume pierdută, uitată
aştept şi îmi vine să plec
să dau de pereţi cu viaţa, cu lumea, cu toate
pe tâmple curg gânduri ciudate
ţigara arde pe masă
nu e nimeni acasă
decât un om şi o ţigară arsă pe o masă
înnod tristeţi printre vise îngenuncheate
m-am rezemat de trupul ăsta un veac
a mai trecut un veac, şi...
nu cer acum decât un foc şi o ţigară
un lucru firesc
în tulburătorul abis
al sufletelor rătăcite

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostirea vine atunci când te pierzi într-o singură clipă de timpul tău.

Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se pare că săptămâna care vine
Nu se va termina cu bine,
Căci după câte am citit
Lumea iar va lua sfârşit.

Optimistul:
Cică într-o zi cu soare
Toată lumea asta moare.

Pesimistul:
Într-o noapte-ngrozitoare
E clar că omenirea moare.

poezie de Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine vipia, revine...

Vine vipia, revine,
Umbra se usucă-n drum,
Stelele pe cerul nopţii
Seamănă îngeri de scrum.

Tu înoţi în marea dulce
A iubirilor din veac,
Eu mut valuri de speranţă
Într-o inimă cu leac.

Amândoi ştergem distanţa
Într-o voluptate nouă
Încât lamuri de păcate
Se clătesc în miez de rouă.

Ştergem apoi cu năframa
Razele de vis stelar,
Într-o rază de luceafăr
Punem muguri la stihar.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacienta Doctorului Strat spune:

- "El nu-i medic oarecare...
E un chirurg foarte-nzestrat
Şi de aceea rău îmi pare,
Că nu-i şi soţul meu ca Strat!"

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Epigrame (2006)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!