Ajuta - ne Doamne
Mai spală Doamne drumurile vieții
Să nu mai rătăcim așa de greu
Și lasă - ne doar anii tinereții
Să fim frumoși și inimoși mereu!
Mai lasă - ne iubirea pentru-o viață
Iubirea pentru tot ce e frumos
Mai spală - ne cu rouă iar pe față
Ca să ne fie chipul luminos.
Întoarce-ți fiii iarăși către casă
Destul prin lume ei au rătăcit
Să fie adunați din nou la masă
Să fie cu ai lor pan la sfârșit....
Mai ia - ne Doamne greul ce ne-apasă
Mai șterge - ne și lacrima în zori
Ajută - ne să fim din nou acasă
Să nu mai rătăcim printre ninsori.
Gimbte Germania
poezie de Felicia Felidiorean (3 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre frumusețe
- poezii despre ajutor
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre rouă
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Drum șerpuit
Nu am casă, nu am masă,
Departe am plecat...
Iar drumul șerpuit, să mă întorc
Nu mă mai lasă,
Nici să întorc capul... nici să vin acasă.
Și hoinăresc prin lume neîncetat.
Picioarele-mi rănite...
Abia mi le mai port.
Iar soarele mă arde...
De nu îl mai suport.
Sudoarea de pe frunte...
Î-mi cade tot mai tare,
Iar drumul șerpuit...
Of doamne... sfârșit nu mai are.
Am inima... ce încă,
Nu mă lasă...
Mereu î-mi bate tare
Acum... la-n'tors acasă.
O ploaie cer plângând
Arșița ca să-mi treacă
Pe drum să merg cântând
Să uit că e săracă.
Săracă a mea țară...
Săracă și-n nevoi...
Că ne-au vândut acuma
Din nou domnii ciocoi.
Îl rog pe bunul Dumnezeu
Să-mi sfârșească drumul șerpuit.
Că numai pot de greu
Că țara... tare mi-am dorit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre inimă
- poezii despre dorințe
- poezii despre acasă
- poezii despre Soare
- poezii despre Dumnezeu
Aș vrea
Aș vrea să văd doar fețe luminoase,
Să nu mai văd bătrâni singuri în case,
Să văd doar partea cea frumoasă a vieții,
Să nu mai văd umbrele tristeții.
Aș vrea copiii să-nțeleagă,
Că de bătrâni totul ne leagă,
Acestora să le fim sprijin și-ajutor,
C-odată vom ajunge și noi la vârsta lor.
Vedem mereu trotuarele pline,
Iar la biserică nu se-nghesuie nimeni,
Aceleași chipuri, aceleași de ani buni,
Iar tinerii nu știu să facă-nchinăciuni.
De aș putea să schimb și eu ceva,
Ar fi ca lumea să nu mai fie atât de rea,
Iar omul să nu mai vadă paiul din ochiul mei și-al tău,
Ci să priceapă că bârna e chiar în ochiul său.
Aș vrea să văd o lume mai frumoasă,
Aș vrea să fie bucurie-n casă,
Aș vrea să fie cu toți din casă la o masă,
Aș vrea să fim smeriți, mai darnici și mai buni,
Iar tinerii să-nvețe să facă-nchinăciuni,
Cele "Zece Porunci" să le-mplinim
Și-astfel buni creștini noi o să fim.
poezie pentru copii de Andrada Brîndușa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștinism, poezii despre vârstă, poezii despre tristețe, poezii despre smerenie sau poezii despre schimbare
Urare de Crăciun
Iubire si pace s-avem de Craciun
Si anul ce vine sa fie mai bun.
S-avem bucurie si drum luminat,
Iar sufletul nostru sa fie curat.
Sa dam la o parte si griji, si nevoi,
Si pururi credinta sa fie cu noi.
Să fim mai puternici, mai buni si mai drepti,
Să fim mai smeriti si mai intelepti.
Să dam, mai degraba, decat sa primim,
Să nu stim ce-i ura, sa stim sa iubim.
Să stim sa urmam doar calea cea dreapta,
Constiinta ne fie mereu ne-ntinata.
Si cand, in amurg, privi-vom in jos,
Zambind, sa ne spunem: Am trait frumos!
Craciun fericit si un An Nou plin de bucurii!!!!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre bucurie, poezii despre urări, poezii despre suflet, poezii despre pace sau poezii despre fericire
Dacă între două ființe ce se iubesc deopotrivă și a căror viață e plină neîncetat de dragostea lor a survenit un nor, chiar dacă acest nor se va risipi, el lasă în suflete urma trecerii lui. Sau iubirea devine mai intensă, mai vie, așa cum pământul e mai frumos după ploaie, sau zguduitura încă se mai simte, ca un tunet îndepărtat pe un cer senin; dar nu mai e cu putință o întoarcere la viața dinainte, și iubirea trebuie fie să sporească, fie să se diminueze.
Balzac în Istoria celor treisprezece, Ferragus
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Balzac despre iubire, citate despre viață, citate de Balzac despre viață, citate despre suflet, citate de Balzac despre suflet, citate despre ploaie, citate despre frumusețe, citate de Balzac despre frumusețe, citate despre devenire, citate de Balzac despre devenire sau citate despre Pământ
Doamne!
Doamne!
dacă mi-ai da un cuvânt și acela ar fi al meu
aș scrie în inimile tuturor
iubire!
dacă mi-ai da o notă
și pe aceea aș da-o oamenilor ca să învețe să cânte, cu sufletul
numai fericire!
dacă mai fi făcut pictor aș fi pictat un tablou, cu noi toți
prinși de mână
pentru ca în lume să fie numai unire!
dacă mai fi făcut doctor aș opera și apoi aș arde
toată răutatea din suflete și bolile din lume!
nu mai vreau pentru nimeni
durere!
aș vrea, Doamne, să-mi dai o pâine, ca din ea să satur
toți flamanzii iar pentru copii
un munte fără de sfârșit de jucării!
aș vrea, Doamne, ca toate femeile din lume
să fie mame bune!
dacă aș avea o așa putere aș topii toate armele ce ne amenință
viața și planeta cu distrugere
iar pe nebunii și hoții care ne conduc
ia-ș trata în spitale de psihiatrie!
dacă m-ai fi făcut, Doamne, sculptor aș striga:
- Fie a ta Brâncuși coloană a infinitului pentru noi
către cer și Dumnezeu
Închinăciune!
poezie de Viorel Muha (martie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre arte plastice, poezii despre pictură, poezii despre învățătură, poezii despre unire sau poezii despre sculptură
Mai nou, ciobanii vor să fie artiști și artiștii să fie ciobani... nu se poate! E prea multă amestecătură în România. Se vorbește în vânt, în gol. Ne place nouă așa să fim idilici, contemplativi. Ce atâta jale, suferință, miorițe? Atâta am învârtit oaia asta de am terminat-o de cap. Nu mai putem trăi așa! Valorile, prioritățile în lume sunt altele. Degeaba ne ducem la Bruxelles, ne întoarcem acasă, punem brânza pe masă și spunem că am reprezentat România.
citat din Grigore Leșe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre oi, citate despre artă, citate despre vânt, citate despre vorbire, citate despre valoare, citate despre suferință, citate despre priorități sau citate despre lactate
Strigătul mamelor
Multe mame-îndurerate
Strigă-n stradă disperate:
Ne-ați adus lacrimi pe față,
Ne luați dreptul la viață.
Voi v-ați ridicat palate.
Copiii noștri nu au lapte.
Aveți mașini, aveți de toate.
La gură ne-ați pus lăcate.
Noi n-avem dreptul să vorbim.
Avem doar dreptul să murim.
Voi în desfrâu vă lăfăiți,
Din munca noastră huzuriți.
Spune-ți voi: asta-i dreptate?
Binele, așa se-împarte?
Voi adunați miliarde,
Nouă sufletul ne arde.
Doamne, mai întoarce timpul,
Să apară din nou chipul
Celui ce-i trăgea în țeapă,
Pe mișeii de-altădată.
Ridică-te Țepeș din moarte!
Să faci în lume dreptate.
Să-i spânzuri pe cei netrebnici,
Pe cei lași, pe cei nemernici.
Lumea să fie mai bună
Precum în vremea străbună.
Viața să fie curată,
Așa cum a fost odată.
Om cu om să se unească,
Împreună să trăiască,
Să nu se mai dușmănească.
Pacea-n lume să domnească.
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vorbire, poezii despre palate, poezii despre mamă, poezii despre lactate sau poezii despre gură
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre lumânări, poezii despre lene sau poezii despre frunze
Amin
Dă, Doamne, să-nfloresc din nou...
Să redevin ce am iubit cândva!
Să pot ierta ce am ajuns să fiu
Și să mă-mpac din nou cu viața mea!
Dă, Doamne, să iubesc din nou,
La fel cum am iubit cândva.
Precum odinioară să mai fiu
Și, de ce nu, să fii tot tu iubirea mea!
Dă, Doamne, să-nflorești din nou,
Să redevii ce ai iubit cândva,
Să poți ierta ce ai ajuns să fii
Și să te-mpaci din nou cu viața ta!
Dă, Doamne, să iubești din nou,
La fel cum ai iubit cândva.
Precum odinioară să mai fii
Și, de ce nu, să fiu tot eu iubirea ta!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare
MAI rămâi pentru o secundă,
MAI cade un strop pe-o frunză.
MAI așteptăm zile senine,
MAI sperăm să fie bine,
MAI vrem să iubim frumos,
MAI vrem să gândim duios,
MAI vrem, multe noi mai vrem
MAI vrem să fim ce nu suntem,
MAI vrem s-ajungem în Rai..
MAI... MAI... și iarăși... MAI!
Elena Bulancea în Personală (1 mai 2017)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre zile, citate despre secunde, citate despre religie, citate despre rai sau citate despre frunze
Tabla înmulțirii cu șapte
Nimeni,
nimeni nu mai vrea să fie balaur.
Nimeni.
Mai ales balaur cu șapte capete.
Că nu-i glumă să-ți cumperi
șapte pălării deodată.
Sau șapte perechi de ochelari.
Iar dacă mai ești și fumător, ce faci?
Iar dacă-ți mai place și păhărelul?
Bineînțeles, e grozav să-l bârfești pe cutare
cu șapte guri sincronizate,
dar face să fii balaur
numai pentru atât?
Dar când prind a se certa
cele șapte capete care dintre ele-i mai deștept?
vai, Doamne! cum se mai mănâncă,
cum se mai mușcă!
Hai să fim oameni, zice balaurul,
furat de gândurile acestea pedagogice,
apoi se dă de șapte ori peste cap
(peste... capete),
având certitudinea că se transformă
în
omul nou, omul nou, omul nou,
omul nou,
omul nou, omul nou, omul nou.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre pedagogie, poezii despre ochelari, poezii despre mâncare, poezii despre inteligență, poezii despre gânduri, poezii despre fumat sau poezii despre bârfă
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.
Să merg iar desculță pe-afară
Prin iarba cosită și udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.
Atât de bine îmi era la mama
Și-o simțeam cu toată ființa,
Am crescut și-am aflat ce e teama
Și-am aflat și ce e suferința.
Mi-e sufletul gol și pustiu
Și multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor și nu știu
De am greșit... cum spun unii.
Aș vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire și frumos,
Și c-am iubit și-am simțit în albastru.
Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăș de drum.
Și oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre zbor, poezii despre tei, poezii despre suferință sau poezii despre rândunele
Pentru cele mai gingașe mame...
Voi femeile înainte să fiți doamne,
Voi sunteți pentru noi mame.
O viață primiți și o viață dați,
Tot cei mai scump voi meritați.
Din buchetul de flori
Tu ești cea mai frumoasă floare
Și azi pentru tine e sărbătoare,
Vreau să-ți urez sănătate,
Și ani frumoși cât se poate,
Fericirea aș vrea să vă fie,
În sufletul tău cu bucurie,
Trandafiri cu miresme să primiți,
S-aveți anii fericiți!
La mulți ani, pentru ale noastre mame,
Voi rămâneți și veți fi,
Cele mai mai gingașe doamne.
poezie de Eugenia Calancea (8 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători sau poezii despre sănătate
Nunta de aur
În bruma vieții iubirea revigorează,
Se reînoiește în inima care visează,
Vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Vrea să fie iubirea, iubirilor senine,
Scrutează cerul vieții să se simtă bine,
Uimitoare să-i fie sclipirea din albastra zare,
Săgețile din inimă să-i fie razele de soare.
Dorul prelung să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte și nimic mai mult,
Toamna să-i aducă roade pe pământ.
Rodul cel mai mare să fie dătătoarea
Nunții de aur cu toată încântarea,
Inima să fie diamant-virtute,
Să fim împreună condor în vârf de munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre nunta de aur, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre stele sau poezii despre munți
Iubirea simfonia vieții
Prin întuneric, printre șoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăși te-ai născut,
În viață să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieții,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Și ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubește, nu mai iartă...
Iubirea-și joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Și scena vieții e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieții înțesat de nori...
Doar eu și tu cei doi protagoniști,
Am mai rămas pe scena vieții, triști.
Ce muzică funebră! Nu-s coriști...
Și cei din urmă-actori se simt învinși.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toți jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieții,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneții.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre versuri, poezii despre tragedie, poezii despre prezent sau poezii despre poezie
Ne pleacă copiii
Ne pleacă copiii departe în lume
Ne pleacă copiii să câștige o pâine
Ne pleacă copiii departe, departe
Ne pleacă copiii uneori către moarte
Ne pleacă copiii departe in lume
Ne pleacă copiii sperand ca‐i mai bine
Să aibă ce pune pe masă la prunci
Dar suferind mult de dorul de‐aici
Rămân măicuțele plângand la poartă
Rugându‐se Domnului să le dea o soartă
Prin care să le fie bine în lume
Dar să se întoarcă în anul ce vine
Ne pleacă și mamele pruncilor mici
Răman întristați doar cu ai lor bunici
Sau cu vreo mătușa bătrână, bolnavă
Se roagă poporul strigând Domnului "Slavă "
Se roagă măicuțele la Dumnezeu
Și Măicuței Sale pentru traiul cel greu
Ele nu cer mai mult decat sănatate
Pentru cei de aici și cei de departe
Ajută‐i, o, Doamne, sa fie‐ împreună
Să‐și țină măicuțele pruncii de mână
Să‐și câștige pâinea aici în țara lor
Să nu‐i mai chinuie sentimentul de dor
O, Doamne, Doamne Sfinte, dă‐ne pace în lume
Și locuri de muncă... noi nu putem spune
Nimanui decat Tie, O, Bun Dumnezeu
Cât de greu ne este și‐i plângem mereu
O, Doamne Iisuse, pe Cruce Răstignit
La mine la ușă atât ai bătut!
Eu n‐am știut Doamne ce mult mă iubeai
Și doar o binețe, atât așteptai
Am multe păcate dar trăiesc în lume
N‐am unde mă plânge, doar numai la tine
Că nimeni nu m‐ajută și‐mi‐e tot mai greu
Nu știe ce‐i cu mine, nici fratele meu
Unii au de toate și‐s date de Tine
Ei cred că‐împarațesc vesnic o lume
N‐au milă de mine sau de pruncul flămând
Dar goi pleacă, Doamne, când intră‐n mormânt
Iți cer acum iertare, Doamne, știi bine,
Pentru copii mei, părinți, pentru lume
Să avem mulțumire și‐un mic ajutor
Cerem doar mântuire, pentru‐ntregul popor
O, roagă‐te Măicuță, Bunului Dumnezeu
Să ne dea minte bună prin Duhul Sfânt al Său
Să ne întoarcem ochii mai mult la credință
Să trăim în iubire, nu în suferință
poezie de Ligya Diaconescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre sfințenie, poezii despre pâine, poezii despre plâns, poezii despre dor sau poezii despre țări
Rugăciune
Cum, Doamne, să suporți atâta nedreptate,
Când mama cu pământul copiii și-i împarte!
Când diavolul-n câștig pare mereu să fie,
Iar sufletele noastre-ntr-o veșnică robie?
Cât, Doamne, să mai rabzi atâta umilință,
Când cerul se prăvale lovindu-ne-n credință,
Când mila-i pe sfârșite, și-o găsești doar pe bani,
Iar moartea nu mai ține de boli cont... și de ani.
De ce, Doamne, te-ntreb, ne e amară soarta,
Și către cerul tău ne e zidită poarta,
De ce doar cei bogați au parte doar de bine,
Iar oropsiții sorții se zbat între suspine?
De ce în casa ta sclipește bogăția,
Iar cei care-o slujesc și-au pierdut omenia,
De ce îl lași pe diavol, în toate câte sunt,
Să-ți învrăjbească fiii, să uite-al tău cuvânt?
Coboară, Doamne, iarăși aicea printre noi,
Și, dăruind iubire, ne scapă de nevoi,
Ne-nvață iar ce-i mila, respectul, bunătatea,
Și-alungă cu lumină, din suflet, neagră noaptea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre sclavie, poezii despre respect sau poezii despre negru
Alpinism în sine...
Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...
Doamne... și cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...
Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănțuită de cei care nu te căutau...
Doamne, oare mai am de spart piatra așteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre lectură sau poezii despre alpinism
Ca să fii rege
Ca să fii rege peste animale, nu-i cine știe cât.
Trebuie doar să fii mai puternic decât ele. Și-atât.
Ca să fii rege peste păsări este puțin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele, niciodată mai jos.
Ca să fii rege peste flori, trebuie să scoți la hotare mărăcinii și spinii,
Și, mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decât crinii.
Ca să fii rege peste stele, trebuie să te așezi printre luceferi-călător spre Orion,
Și, reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decât oricare. Și fără tron.
Ca să fii rege peste ape și vânt, trebuie să înveți osanale, ca îngerii,
Și să le-aduci pe pământ, alinare pentru lacrima orbilor din Valea Plângerii.
Ca să fii rege peste oameni, este mai greu decât toate altceva.
Trebuie să trăiești și să mori pentru ei, învățându-i ce-nseamnă a iubi, a ierta...
Dar, cel mai minunat este să poți fi rege peste tine însuți,
Atunci când alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsu-ți.
Și să încheiem înțelept și frumos. Și, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos, când mergi pe drumul dintre rău și bine.
În clipa aceea, Veșnicia te cumpănește.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hai, grăbește!
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre încoronare, poezii despre zoologie sau poezii despre văi
Ție, Doamne...
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Singur și bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Și în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălțare,
Iubire, zbor printre petale?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
La vreme de seară și neputință
Redobândind propria credință
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?
Ție, Doamne, Ție mă închin
Celui de singurătăți iar plin,
Pritre dimensiuni oarbe înalte
Implorând miez de sănătate
Lacrimi vindecând trup de vânt
Aerul în erezia sufletului arzând...
Mi-e drag să nu fie astăzi eu înfrânt,
Mi-e drag de lume, de lumină, de cuvânt!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre înfrângere, poezii despre vânt sau poezii despre singurătate